ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Liniştea binecuvântată după febra haotică

On Mai 10, 2013, in Leadership V8, by Neculai Fantanaru

Evită alternativele la “a fi” care ar putea periclita sensul identităţii tale reale, eliminând nefirescul din desăvârşirea ta interioară.

Doi domni o iau de braţ pe Laura Quinn şi o conduc în imensul lăcaş al diamantelor. Şi, dintr-o dată, se întâmplă ! O tresărire ! Stupefacţie ! Angoasă ! Spaimă ! Pe dată se opreşte. I se tăie răsuflarea. Se uită în jur. La dreapta şi la stânga o vraişte totală, de parcă locul ar fi fost străbătut de o adevărată tornadă. Toate cutiile goale, diamantele nicăieri. Au dispărut cu totul !

Şi totuşi, această privelişte dezarmantă, neaşteptată, o ademeneşte pe Laura printr-o curiozitate care-i incită simţurile arzând de nerăbdare să vibreze, stârnind în ea instinctul posesiei misterului.

Pe chipul ei se poate citi adevărata stare lăuntrică, acel signalement al extazului, dar şi al decepţiei profunde, al mirării, al agoniei, al imposibilului. Prin sfera ei mentală vâjâie toate gândurile care înfioară, neputându-se materializa în cuvinte. Sentimente foarte diferite năvălesc spontan asupra creierului ei supraîncălzit creând o stare de febră artificială, haotică, ce urcă treptat spre valori tot mai înalte. Adevărate alternanţe de personalitate se produc instantaneu.

Laura cade într-o dimensiune nesigură, plină de neprevăzut, simţindu-se tot mai inconfortabil. Gânduri negre îi zvâcnesc prin tâmple cu puterea unui taifun, generând o stare de deznădejde. O fantastică iritaţie a nervilor care atacă muşchii, ducând la o temporară paralizie. Printr-o combinaţie chimică instabilă, elementele care generează starea de încordare se aranjează într-o altă ordine, sporind probabilitatea de apariţie a altor efecte secundare.

Devine prizonieră într-o sufocantă tăcere de mormânt. Un fel de putere misterioasă pe care n-o cunoaştem îi împietreşte fiecare celulă, determinând-o să se prăvălească într-o agonizantă cascadă de energie - egală cu o cădere de tensiune care nu-i mai poate asigura un potenţial de bază capabil să deschidă joncţiunea dintre zona “True” şi zona “False”.

Practic, Laura intră în acea stare de cumplită incertitudine datorată marii enigme. Cum oare s-a putut întâmpla una ca asta? Un cuvânt stăruie în ea cu asprime, tot mai apăsat: Cum? Cum? Cum?

Toată adunarea internă de elemente definitorii care se răzvrăteşte automat într-o formă de comunicare şi relaţionare necesită o anumită decodificare, o dezvăluire, o prezentare a unor stări de fapt. Totul devine nemăsurat de aglomerat în Laura. Tot ce este străin de cunoaşterea ei generează o curiozitate anormală.  

Să ajung să-l stăpânesc întru totul !

O, numai să pătrund această curiozitate nepotolită, să ajung s-o stăpânesc întru totul. Acest mister al tuturor misterelor, care palpită şi care parcă îşi bate joc de mine, al cărei protagonist sunt chiar eu. Să mă simt legat de el, să-l îmblânzesc, şi în cele din urmă să-i comand !

Ceea ce-mi văd ochii, ceea ce-mi şopteşte conştiinţa, ceea ce inima mă imploră să aflu nu-mi este limpede nici mie. Sunt mică de tot, mă pierd într-un labirint de indicii şi interconexiuni, într-un vârtej năucitor al jocurilor de culise. Sunt aruncată într-un puzzle al jocurilor psihologice şi al nesiguranţei permanente. Tremur de nerăbdare, de incertitudine, de îngrijorare. Să aflu adevărul ! Haide, arată-te ! Arată-te, laşule, parazitule, sperietoare de oameni ! Hai să vorbim ! Unde eşti? Doar eu am pus la cale jaful, cum de mă poţi înşela, tocmai tu, adevărule?

Parfumul inexplicabilului o înconjoară pe Laura cu un strat amar de fragilitate şi neputinţă. Dar pe cine să-şi verse furia? Individualitatea ei incontestabilă se completează, se accentuează şi mai mult la contactul cu această nouă formă de simţire, cu acest nou cadran al neverosimilului care dezvăluie mecanica ei internă, splendida dualitate dintre vid şi materie, dintre known şi unknown, dintre adevărat şi fals.

O rândunică s-a lăsat o clipă în voia neprevăzutului, expunându-se unor curenţi potrivnici. Experimentând nesiguranţa, riscul şi temerile cele mai sumbre. O derută totală a despărţit-o de cele două constante primare: “a fi” şi “a nu fi”.

Leadership: Eviţi pericolul intrării în zona “False” pe tot timpul funcţionării?

Cazi într-o dimensiune nesigură, plină de neprevăzut? Parfumul inexplicabilului te înconjoară cu un strat amar de neputinţă? Individualitatea ta incontestabilă se accentuează mai mult la contactul cu o nouă formă de simţire? Te pierzi într-un labirint de indicii şi interconexiuni?

Deseori leadershipul este asemenea unei opere rămasă neterminată, dar care este de natură să aducă noi lumini, extrem de importante asupra ultimei faze din evoluţia ta, când începi să te învârţi în jurul axei tale, în alternanţa dintre cele două ipostaze “a fi” şi “a nu fi”. Atunci când, debusolat de circumstanţe prin care treci, nu mai ştii dacă eşti sau nu ancorat în realitate, devii complet imobil, fără putere de reacţie, prins într-un joc nesigur de dualităţi, şi asfixiat de aglomeraţia de elemente care acţionează în jurul unui singur numitor: destabilizarea.

Iar dintre acţiunile care te fac să fii cel mai puţin eficient, comparate între ele, izolarea rămâne însă “monumentul" cel mai reprezentativ fiindcă perpetuează starea de amorţire. Abandonarea totală într-un incoerent ce te caracterizează tot mai impetuos, inducând o stare de zbucium interior, o senzaţie neplăcută de apartenenţa la ceva nou, fără limite. Totul în tine este brusc susţinut de o curiozitate continuă de a afla adevărul: “Cine sunt eu cu adevărat?”

Expertul în materie de leadership, John C. Maxwell sfătuia: “Pregăteşte-te pentru momentele cheie din viitor şi alege-ţi zilnic atitudinile potrivite.” Un fel de atenţionare aş zice, care semnalează confruntarea cu noi înşine ce trebuie depăşită. Canalizarea stării de incertitudine care ne cuprinde într-un moment din viaţă spre o direcţie mai în acord cu propriile valori, mai în armonie cu adevărul a ceea ce ne defineşte.

Leadership: Revendici o identitate căreia nu-i mai poţi face faţă?

Cred că pentru fiecare om momentul de reflecţie vine de obicei mai târziu, când deja este prizonier al acestor stări de tranziţie, care produc instantaneu o curiozitate negândită, nedorită, neîncăpătoare într-un asemenea context atipic.

Iar dacă el nu analizează cu adevărat aceste stări, procese şi situaţii de moment, lăsându-se în voia lor, fără îndoială va rămâne în zona “False”. Va împietri într-o poziţie de apărare, în loc să intre în defensivă, care se va reflecta într-o înţelegere greşită a rolului şi responsabilităţii faţă de propria lui identitate.

Insight-urile care sunt decisive pentru tine se produc atunci când te simţi prea izolat într-un status quo continuu, atunci când îţi petreci timpul privind în tine însuţi şi judecându-ţi reacţiile. Este semn clar că ceva îţi scapă despre tine însuţi.

E ca şi când ai primi o grămadă de refuzuri şi de teamă să nu întâmpini altele noi, te izolezi. Dar în tine rămâne totuşi înrădăcinată curiozitatea, dorinţa, necesitatea de a te împotrivi propriei stări de latenţă. Totul devine nemăsurat de aglomerat în tine. Până ce tot ceea ce este străin de cunoaşterea ta se topeşte într-o curiozitate anemică. Apoi izbucneşte dintr-o dată, într-o înțelegere corectă a felului în care se cuvine să fii.

Cum spunea cineva, cu cât amânăm confruntarea cu noi înşine, cu atât pierdem timp preţios pe care l-am fi putut folosi trăind la intensitate maximă.

Şi, subliniez aici. În leadership se utilizează un “produs” singular, conceput liber şi personalizat: identitatea individului. Care poate inspira încredere pe măsură ce el îşi schimba optica şi comportamentul, printr-o anumită decodificare, o dezvăluire, o prezentare a unor stări de fapt. Şi negarea sinelui, adică asumarea unei identităţi care nu mai e a lui, o identitate căreia nu îi mai aparţine sau căreia nu-i mai face faţă atunci când nu mai poate stăpâni adevărul.

Astfel el se pierde într-un labirint al jocurilor psihologice şi al nesiguranţei, într-un vârtej năucitor al jocurilor de culise care sporeşte şi mai mult neîncrederea, confuzia dintre known şi unknown. Eficienţa leadershipului depinde în mare măsură de puternica voinţă a omului de a-şi păstra flexibilitatea, de o rezistenţă superioară la “coroziune şi eroziune”, la starea de incertitudine.

Liniştea binecuvântată după febra haotică desemnează acea stare complexă de “a fi”, care trebuie repusă în drepturi; condiţia esenţială a ameliorării fiinţei provocată de un delir nesistematizat al trăirilor, produs de o percepţie eronată a unei anumite situaţii sau a propriului Ego.

Dacă vrei să te înţelegi pe tine însuţi, evită alternativele la “a fi” care ar putea periclita sensul identităţii tale reale. Elimină nefirescul din desăvârşirea ta interioară.

Aşa cum celulele sunt unităţile vitale ale vieţii, tot astfel aspectele diverse, multiple, complexe ale situaţiei presante în care te afli, sunt unităţile vitale ale cursului procesului tău de autocunoaştere şi evoluţie spre un leadership conştient.



Notă:Flawless (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us