ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Liniştea binecuvântată după febra haotică

On Mai 10, 2013, in Leadership V8, by Neculai Fantanaru

Evită alternativele la “a fi” care ar putea periclita sensul identităţii tale reale, eliminând nefirescul din desăvârşirea ta interioară.

Doi domni o iau de braţ pe Laura Quinn şi o conduc în imensul lăcaş al diamantelor. Şi, dintr-o dată, se întâmplă ! O tresărire ! Stupefacţie ! Angoasă ! Spaimă ! Pe dată se opreşte. I se tăie răsuflarea. Se uită în jur. La dreapta şi la stânga o vraişte totală, de parcă locul ar fi fost străbătut de o adevărată tornadă. Toate cutiile goale, diamantele nicăieri. Au dispărut cu totul !

Şi totuşi, această privelişte dezarmantă, neaşteptată, o ademeneşte pe Laura printr-o curiozitate care-i incită simţurile arzând de nerăbdare să vibreze, stârnind în ea instinctul posesiei misterului.

Pe chipul ei se poate citi adevărata stare lăuntrică, acel signalement al extazului, dar şi al decepţiei profunde, al mirării, al agoniei, al imposibilului. Prin sfera ei mentală vâjâie toate gândurile care înfioară, neputându-se materializa în cuvinte. Sentimente foarte diferite năvălesc spontan asupra creierului ei supraîncălzit creând o stare de febră artificială, haotică, ce urcă treptat spre valori tot mai înalte. Adevărate alternanţe de personalitate se produc instantaneu.

Leadership: Prezenţa ta în căutarea unei lumi mai bune te determină să te întrebi ce altceva ţi-a mai rămas din condensarea unor experienţe care te-au durut mai mult decât ai fi putut suporta?

Laura cade într-o dimensiune nesigură, plină de neprevăzut, simţindu-se tot mai inconfortabil. Gânduri negre îi zvâcnesc prin tâmple cu puterea unui taifun, generând o stare de deznădejde. O fantastică iritaţie a nervilor care atacă muşchii, ducând la o temporară paralizie. Printr-o combinaţie chimică instabilă, elementele care generează starea de încordare se aranjează într-o altă ordine, sporind probabilitatea de apariţie a altor efecte secundare.

Devine prizonieră într-o sufocantă tăcere de mormânt. Un fel de putere misterioasă pe care n-o cunoaştem îi împietreşte fiecare celulă, determinând-o să se prăvălească într-o agonizantă cascadă de energie - egală cu o cădere de tensiune care nu-i mai poate asigura un potenţial de bază capabil să deschidă joncţiunea dintre zona “True” şi zona “False”.

Practic, Laura intră în acea stare de cumplită incertitudine datorată marii enigme. Cum oare s-a putut întâmpla una ca asta? Un cuvânt stăruie în ea cu asprime, tot mai apăsat: Cum? Cum? Cum?

Toată adunarea internă de elemente definitorii se răzvrăteşte automat într-o formă de comunicare şi relaţionare, necesitând o anumită decodificare, o dezvăluire, o prezentare a unor stări de fapt. Totul devine nemăsurat de aglomerat în Laura. Tot ce este străin de cunoaşterea ei generează o curiozitate anormală.

Leadership: Trebuie să coexişti cu defectele şi calităţile tale pentru a putea să apreciezi toate părţile tale bune, luând în considerare acea stare a conştiinţei generată de realizarea propriilor valori?

O, numai să pătrund această curiozitate nepotolită, să ajung s-o stăpânesc întru totul. Acest mister al tuturor misterelor, care palpită şi care parcă îşi bate joc de mine, al cărei protagonist sunt chiar eu. Să mă simt legat de el, să-l îmblânzesc, şi în cele din urmă să-i comand !

Ceea ce-mi văd ochii, ceea ce-mi şopteşte conştiinţa, ceea ce inima mă imploră să aflu nu-mi este limpede nici mie. Sunt mică de tot, mă pierd într-un labirint de indicii şi interconexiuni, într-un vârtej năucitor al jocurilor de culise. Sunt aruncată într-un puzzle al jocurilor psihologice şi al nesiguranţei permanente. Tremur de nerăbdare, de incertitudine, de îngrijorare. Să aflu adevărul ! Haide, arată-te ! Arată-te, laşule, parazitule, sperietoare de oameni ! Hai să vorbim ! Unde eşti? Doar eu am pus la cale jaful, cum de mă poţi înşela, tocmai tu, adevărule?

Parfumul inexplicabilului o înconjoară pe Laura cu un strat amar de fragilitate şi neputinţă. Dar pe cine să-şi verse furia? Individualitatea ei incontestabilă se completează, se accentuează şi mai mult la contactul cu această nouă formă de simţire, cu acest nou cadran al neverosimilului care dezvăluie mecanica ei internă, splendida dualitate dintre vid şi materie, dintre known şi unknown, dintre adevărat şi fals.

O rândunică s-a lăsat o clipă în voia neprevăzutului, expunându-se unor curenţi potrivnici. Experimentând nesiguranţa, riscul şi temerile cele mai sumbre. O derută totală a despărţit-o de cele două constante primare: “a fi” şi “a nu fi”. Valorile ei rămân sterpe ca nişte ţăruşi nesfârşiţi. Minciuna, falsitatea, îngrijorarea sunt trăite ca nişte eşecuri care pun sub semnul întrebării consacrarea personală faţă de Dumnezeu, transformate într-o atitudine ambiguă față de ceea ce i se întâmplă, într-o atitudine neprivată de un abandon molatec.

Leadership: Te regăseşti într-o atitudine plină de înţelegere a unei experienţe de viaţă exemplară care se repetă spre iluzia că reprezinţi trofeul unei clipe de rămas bun de la ceea ce ai făcut înainte?

Nefirescul din desăvârşirea ta interioară confirmă prezenţa durerii sufleteşti în mijlocul evenimentelor care vin pe neaşteptate, determinându-te să continui să te încrezi într-o previziune de genul “dacă nu-i albă e neagră”. Singura calitate puternică ce i-a mai rămas Laurei pare a fi ambiţia, ea munceşte şi se ocupă de un anumit lucru pe care vrea să îl realizeze fără să facă teorie din orice.

A vorbi despre leadership în aceste circumstanţe, de inutilitate, de gol interior şi de disperare, este similar cu a încerca să definesc fericirea prin nişte cuvinte foarte sărace în a exprima esenţa ei. Trebuie să iau in calcul starea pe care o trăieşte omul atunci când a simţit că fericirea nu îi este împărăşită şi de cealaltă jumătate a sa: conştiinţa.

La fel ca Laura Quinn, poate că te simţi prizonier în propria viaţă, probabil şi datorită unor alegeri greşite, găsind ca unică cale de scăpare apartenenţa la o serie de valori care nu sunt neapărat apanajul creştinismului, dar care sunt necesare pentru o dezvinovăţire de genul "am fost prost că nu am acceptat să mă schimb la timp". Totuşi, după ce ai trecut prin tot ce-ai trecut, ai învăţat să te debarasezi de gândurile care rulează în continuu, să fii mai conştient de ceea ce faci.

Dar să nu cazi în iluzia că reprezinţi trofeul unei clipe de rămas bun de la ceea ce ai făcut înainte, fiindcă nu vei putea uita niciodată ce te-a schimbat, la fel cum nu vei putea uita niciodată cum a început totul.

Leadershipul este ceea ce simţi că poţi să sacrifici pe plan sufletesc, fără să pui în primejdie acea stare a conştiinţei generată de realizarea valorilor de mare însemnătate în ceea ce reprezintă progresul în viaţă şi în profesie: deschidere la nou, toleranţă şi responsabilitate.

Liniştea binecuvântată după febra haotică desemnează acea stare complexă de “a fi”, care trebuie repusă în drepturi; condiţia esenţială a ameliorării fiinţei provocată de un delir nesistematizat al trăirilor, produs de o percepţie eronată a unei anumite situaţii sau a propriului Ego.

Dacă vrei să te înţelegi pe tine însuţi, evită alternativele la “a fi” care ar putea periclita sensul identităţii tale reale. Elimină nefirescul din desăvârşirea ta interioară.

Aşa cum celulele sunt unităţile vitale ale vieţii, tot astfel aspectele diverse, multiple, complexe ale situaţiei presante în care te afli, sunt unităţile vitale ale cursului procesului tău de autocunoaştere şi evoluţie spre un leadership conştient.



Notă:Flawless (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate