Living on my own (II)
Adâncește-te în ceea ce acumulezi prin cunoaștere și în ceea ce imaginezi, încât să te transformi într-un argument de netăgăduit al propriilor tale compoziții.
Exprimarea printr-un limbaj metaforic, construit numai din viziuni și mesaje particularizate, la care mai curând mă îndeamnă nebunia decât rațiunea, reprezintă șansa de a mă pierde în lumea unui astru ascuns, care de fapt a murit, și de a experimenta întreaga putere a nemaiîntâlnitului. „Sometimes I feel nobody gives me no warning / Find my head is always up in the clouds in a dreamworld.”
Iar odată cu acest dreamworld, cu fiecare ostenire a elanului spre atingerea adevărului absolut al unei noi realități, în interiorul meu se produce o dezbinare, asemenea unor bucăți de bazalt smulse de furia oceanului. În perimetrul rece al unui spațiu excedentar, cu multe încăperi, conținând complexe rezolvări ale unor necunoscute, sunt aruncat cu forța unei revelații, ca și cum m-aș fi desprins de mine însumi…Deprimat, îmi dau seama că mă aflu în perimetrul celei de-a doua nașteri. Ce o fi cu mine? „Sometimes I feel I'm gonna break down and cry.”
Un uomo universale, un creier adaptabil la necunoscut, un calculator dotat cu soft de modelare care funcționează prin sunete, expresii și conotațiile lor, însetat de a cuprinde acea adâncime de neconceput a timpului, punând sub semnul întrebării ipoteza așa numitei „mici revizuiri ale identității”, începe să se încorporeze singur în spațiul creației, învăluindu-se în efluviile lirice izvorâte dintr-o dependență periculoasă, dintr-o sete enormă de contopire cu o artă mai puțin convențională.
De invidiat. Dintr-o simplă viziune, Freddie Mercury devine, prin tonul distinctiv al rostirii sub efectul muzicii, o imagine reală a Dumnezeirii, însă o imagine creată și eternă. „Got to be some good times ahead.”
Un mare filosof a dovedit că totul este posibil, arătând cum pot să se unească fizic adevărurile fiecărei contradicții, cum ar fi, de pildă, că albul este negru și că negrul este alb. Că poți fi și nu fi în același timp, că neantul este un lucru, că poate exista un munte fără vale.
Dacă la rândul meu aș fi putut să dovedesc toate aceste paradoxuri fără niciun argument înșelător, axându-mă doar pe interpretarea unor legi imateriale, derivate din formulele unui limbaj de ordin întâi, atunci nu s-ar mai pierde nimic din ce îmi poate oferi imprecisul: „Dee do de de, dee do de de.”
Poți să efectuezi eventuale revizuiri ale identității, încorporându-te în spațiul unei creații a cărei expresivitate se oprește la semnificația plauzibilă a cuvântului "contradicție" ?
Leadershipul se derulează continuu punând sub semnul întrebării ipoteza așa numitei „mici revizuiri ale identității”, atunci când artistul începe să se încorporeze în spațiul propriei lui creații prin efluviile de autenticitate izvorâte dintr-o dependentă periculoasă, dintr-o sete enormă de contopire cu o artă mai puțin convențională.
Această artă, pe care nu o putem deduce pur și simplu din formulele și principiile teoriilor, este traversată de o paralelă numită „contradicție”, unde totul capătă sens prin raportare la alt sens. Poți fi în același timp creator și creație?
Contradicția este produsul fatal al unei lupte interioare, între ceea ce poți să accepți în starea de a dărui o viziune, de a inventa imagini, și ceea ce poți să exprimi în starea de a fi mereu altceva (un „microcosmos” cu valoare simbolică, construit cu materia realității existente).
Leadershipul, care are ca premisă a unei dezvoltări sustenabile lumea văzută prin ochii unui artist, dobândește un soi de extensivitate, purtătoare a unui dinamism de auto-înțelegere care apare ca urmare a experienței de trăire într-un perimetru interpretativ. Interpretul unui rol mare nu este doar un efect al creației personale, prin linia sobră a rostirii și limpezimea expresiei, ci mai degrabă un amplificator al acestui efect.
Liderul este un artist ce lucrează la interpretarea unor concluzii și abordări exploratorii. Un asemenea om se adâncește în ceea ce acumulează prin cunoaștere și în ceea ce imaginează, transformându-se el însuși într-o „știre estetică”, într-un argument de netăgăduit al propriilor sale compoziții.
Poți să dai viață unei cunoașteri aparte cu ajutorul unui protocol de acces la instanța unui orizont inexistent, fără să te desprinzi de zona apartenenței tale la o formă superioară de spiritualitate?
Alegerea deciziei de a da viață unei cunoașteri aparte, desprinse dintr-un „Dreamworld”, se face cu ajutorul căutărilor subiective, cu ajutorul unui protocol de acces la instanța unui orizont inexistent, procesând alte înțelesuri și conotații ale lui, transformate în informații de livrare.
Un orizont inexistent este o deviere de la realitate care nu este nici prezentă nici anticipată, dar care întărește o regulă: "Nu contează încotro te îndrepți atâta timp cât gândurile îți suflă în pânze" sau "Atâta timp cât gândurile zboară libere, nu are rost să le oprești intenționat."
Acest Dreamworld nu este atât un spațiu imaginar, un element esențial al laturii subiective, ci un produs al gândirii abstracte din care extragem sau deducem legături de potențare sau cauzalitate între necunoscut și cunoscut - pe care doar creatorii îl tranzitează.
Și aici, apariția unui fenomen de tip „val-vârtej al întâmplării”, pentru că așa cum s-a întâmplat în cazul multor artiști și oameni de știință, ei au constatat noi reguli de traversare a frontierei dintre realitate și ficțiune, cu scopul reprezentării produsului dintre ele, adâncindu-se într-un fel de savurație extatică, prin contemplație.
Ei bine, asta înseamnă să experimentezi întreaga putere a nemaiîntâlnitului, prin integrarea sinelui într-un plan de fond, într-un spațiu de recunoaștere a informației noi sub efectul trăirilor și gândurilor puternice.
În acest caz, informația devine un corp de dimensiuni uriașe, aflat sub efectul unei forțe interioare rezultante de valoare „primary key”, utilă pentru a furniza o identificare a elementelor unei noi renașteri.
O formă superioară de spiritualitate are ca mijloc de expresivitate acea mult râvnită capacitate de creație izvorâtă atât din comuniunea cu universul interior cât și din semnificația pe care o acorzi experienței tale de viață prin convertirea creației la tine însuți.
Living on my own evidențiază trecerea omului spre un alt nivel de înțelegere și percepție a complexității acelei dimensiuni în care se autocreează.
Poți să efectuezi eventuale revizuiri ale identității, încorporându-te în spațiul creației, doar dacă informația pe care o procesezi prin corelare cu revelațiile pe care le aduce intrarea ta într-un anumit rol vine să îți aducă un atu în plus în conturarea unui nou stil.
