Locul de întâlnire al capodoperelor muncii omenești

Rămâi proeminent în profesia pe care o practici de-a lungul călătoriei spre tărâmul excelenței, acționând cu efecte mărite asupra acelei părți individualizate din fondul propriu de formare.

Ceea ce urmează sunt câteva dintre amintirile acelea, pigmentate cu instantanee din zilele puțin mai coerente ale adolescenței și cele ale primei mele maturități. Aceasta nu e o autobiografie. Este mai degrabă un soi de curriculum vitae - încercarea mea de a arăta cum s-a format un scriitor. Nu cred că scriitorii pot primi o formare, nici din împrejurări, nici din proprie voință. Dotările sunt cuprinse în pachetul original. Dar nu e vorba de accesorii ieșite din comun.

Părerea mea e că sunt mulți cei care au, fie și numai în formă latentă, talent de scriitor și povestitor. Și acest talent poate fi consolidat și rafinat. Dacă nu aș fi convins de asta, a scrie o carte ca aceasta ar fi o pierdere de timp.

Așa mi-a mers mie, nici mai mult nici mai puțin. Un proces de creștere dezarticulat în care au jucat roluri diferite ambiția, dorința, norocul și puținul talent. *

Poți să atingi măreția unui adevarat creator de universuri posibile, fără să strângi laolaltă o varietate de opțiuni de personalizare a modelului tău de gândire și dezvoltare?

Cine este mai proeminent în profesia pe care o practică de-a lungul călătoriei spre tărâmul excelenței: omul care aduce la lumină sensurile libertății de exprimare, în special sensul dat de interpretarea relației “voință-împrejurări”, sau omul care descoperă adevărata miză a vieții și acționează cu efecte mărite asupra acelei părți individualizate din fondul său propriu de formare?

Iată o dilemă mai mult decât utilă, care se repercutează asupra leadershipului, pe care o excludem din ecuația necesității de adaptare creativă la un ciclu de viață optim, a cărei necunoscută pe care dorim să o aflăm este amploarea pe care o ia capitalul intelectual uman. Nu trebuie să fii scriitor ca să te raportezi la "the source of all things that could be imagine în yourself". Dar un lider lipsit de dorința de a strânge el însuși laolaltă, în formă corectă, din propria voință, o varietate de opțiuni de personalizare a modelului său de gândire și dezvoltare, nu va putea îndeplini lucruri mărețe.

Leadershipul este un proces de dezvoltare continuă în care esențiale sunt ambiția, dorința, norocul și puținul talent. Acestea sunt “dotările” cuprinse în pachetul de bază al unui om ce vrea să se desprindă din plutonul fruntaș al maratonului vieții. Dar măreția care face cinste leadershipului este acea scânteie de talent care stârnește setea lăuntrică de a urmări până la sfârșit parcursul perspectivelor de abordare și relatare a evenimentelor epice cerute de sentimentul de control asupra destinului tău.

Ești în măsură să recreezi adevăratul chip de bătălie al desăvârșirii omenești pentru a obține performanța cerută de forța unui destin cuprins între "scriitor și poveste" ?

Modelul de gândire și dezvoltare specific regizorului se regăsește în "felul cum folosește spațiul, construindu-și fiecare poveste într-o altă „încăpere” – ceea ce-i permite să-și situeze personajele în cel mai potrivit loc posibil ca să crească în veridicitate (scenică), astfel încât, în ultima clipă, să întoarcă armele aproape pervers împotriva a tot ce construise până atunci." ( https://yorick.ro ).

De unde izvorăște setea continuă de cunoaștere, sau inhibiția omului în a-și pune mulțime de întrebări? De unde se trage pasiunea pentru educație/știință, care provoacă dependența, promovată de lideri pentru oricine din jurul lor, de la mic la mare, pe de o parte, și pentru formele spectaculare de exercitare a profesiei, pe de altă parte?

De unde provine dragostea liderului pentru arta de a se manifesta ca un mecanism de valorificare a propriei munci, ca o strategie firească de a repara propria existență? Care sunt izvoarele acestui fluviu gigantic de însușiri care invadează lumea interioară, fertilizând întreaga artă a conducerii? Sensul lor este acela de a identifica, descrie și evalua efectele potențial semnificative asupra ascensiunii, rezultate dintr-o intensificare a activității de zi cu zi. Celebrul scriitor, Victor Hugo, a spus acest lucru în cuvinte mai simple: “ Adevăratul chip de bătălie, iată-l. E acest loc de întâlnire al capodoperelor muncii omenești. ”

Ceea ce întreține și dezvoltă leadershipul axat pe consolidarea temeinică a capacității de a “produce” știință, rezonează cu fundamentul indispensabil al oricărei cunoașteri de sine și de aceea întâmpină o considerabilă rezistență. Singurul punct de vedere valabil în a urma o cale de mijloc spre a te înțelege, spre a-ți forma identitatea care îți permite să te integrezi și să te adaptezi tuturor încercărilor devenirii tale, este acela al unor experiențe de învățare, de muncă, de creație care stimulează activitatea intelectuală.

Sentimentul de control asupra destinului poate fi abordat prin relatarea unui eveniment epic atunci când te plasezi in ipostaza de scriitor care își creează propria poveste.

Locul de întâlnire al capodoperelor muncii omenești vizează acele aspecte de ordin profesional care devin mai greoaie odată cu fiecare pas parcurs spre varianta optimă de utilizare a resurselor de evoluție. Totodată vizează capacitatea de a comunica și împărtăși din experiențele proprii, dătătoare de elan creator, acelora care vor să iasă din anonimat și să evolueze pe un traseu ascendent, ca unic scop al vieții lor.

* Notă: Stephen King - Misterul regelui. Despre scris. Editura Nemira, 2007.