Lumina palidă a apusului

Dedică-te dezvoltării depline a celor din jurul tău, ghidându-i spre o devenire superioară atunci când se află la apusul propriei lor "povești".

Nimeni nu poate să dobândească succesul deplin dintr-o dată. Vine un moment delicat în viața fiecărui om, un fel de test aș spune, în care îi este încercată credința în propriile capacități și forțe, chemarea vocațională, un fel de test care îi măsoară probabilitatea obținerii succesului.

Cred că celebrul scriitor american Stephen King știe mai bine ca oricine cum se obține succesul, dar totodată cred că cunoaște foarte bine și rețeta pentru un eșec sigur. Încă de pe vremea când era copil a aspirat la o carieră de scriitor. A scris. Și a tot scris. A creat. Și a tot creat. Zilnic câte o poveste scurtă inspirată din viața sa de zi cu zi. Cariera lui urma o traiectorie ascendentă.

În cele din urmă el s-a hotărât să scrie un roman cu totul special, pe care mai apoi să-l trimită spre publicare, roman care – gândea el – avea să-l propulseze definitiv în rândul scriitorilor de valoare. L-a întitulat "Carrie". Ideea era originală, era produsul minții lui, nicidecum o prelucrare a ideilor altora.

Gândurile îi erau concentrate în întregime la succesul pe care l-ar putea avea dacă romanul lui va deveni cunoscut. Până în clipa când – fatalitate - s-a produs "deflagrația". Fiindcă romanul nu avansa deloc, l-a aruncat la gunoi. Considera că era un pocal de speranțe deșarte.

Momentul acela delicat despre care am precizat la început, momentul acela în care simți că nu mai poți, că nu mai ai gaz, în care simți că nu mai ești tu, momentul acela în care, cuprins de un sentiment de tristețe îți spui că strădania ta este de prisos – a survenit și în viața lui Stephen King.

"Carrie" era pe cale să rămână o amintire. Iar cariera lui era pe cale să apună.

Îți decizi traseul calitativ al propriilor performanțe din poziția de a ști ce este cu adevărat valoros să păstrezi, sau din poziția de a-ți recunoaște ignoranța pentru ceea ce se ascunde în spatele aparențelor?

Doamna Tabitha King (Tabby), soția celebrului scriitor, a zărit manuscrisul aruncat la coșul de gunoi. Fiindcă nu se îndoia de talentul lui Stephen, l-a recuperat și l-a citit. I-a plăcut atât de mult, încât l-a convins să-l ducă la bun sfârșit. Căci voia cu orice preț să afle cum se termină. Și, mai mult decât atât, s-a oferit să-l ajute.

I-a spus lui Stephen, zâmbind în felul ei atât de fermecător: "Ai ceva de valoare aici, vorbesc serios ! "

Este evident că Tabby știa despre soțul ei mai mult decât știa el însuși despre sine, și despre "pocalul de aur" care se ascundea în manuscrisul său. Căci, după ce Stephen a terminat de scris "Carrie", concernul editorial Doubleday l-a acceptat spre publicare, iar New American Library a cumpărat drepturile ediției de buzunar cu suma record de 400.000 de dolari. Declicul s-a produs. Stephen și Tabby King erau bogați. Dar adevărata recompensă a fost faptul că, de atunci înainte, Stephen și-a putut consacra viața exclusiv creației literare.

Poți să restabilești echilibrul dintre realitatea pe care o dezaprobi și idealul de perfecțiune pe care îl pot atinge?

Realitatea pe care o dezaprobi are ca referință nerecunoașterea valorii lucrurilor de care te poți lipsi cu ușurință. În raport cu această concluzie, problema spațiului de investigație a unor bunuri neîntrebuințate cu folos, dar cu valoare potențială de a deveni emblema unei atitudini de deschidere față de schimbare, se rezumă la următoarea întrebare: ce ai de câștigat prin amintirea continuă a unui lucru care poate fi reactivat de o frază dintr-o carte, de o scenă dintr-un film sau, pur și simplu, de un prieten?

Aptitudinea de creator se obține din calitatea viziunii tale asupra spațiului din jur și din esența lucrurilor pe care îngădui să le dai statutul de "idee bună".

Adevărata artă pe care o surprinzi în fiecare zi, fără nimeni să știe, apare ca un mijloc de recunoaștere a "firimiturilor" de beneficii extrase din efectele unei idei părăsite. Să dai un plus de valoare creației pe care o experimentezi înseamnă să înțelegi caracterul temporar al imaginii pe care ți-o formezi despre un lucru până să ajungi să-l cunoști.

Ideile sunt precum cuvintele: oricât de banale ar părea la prima vedere, pe atât de valoroase pot fi prin semnificația ce o conțin - atribuită anumitor fapte, stări sufletești sau situații de viață. De regulă scriitorii dețin o experiență bogată izvorâtă din existența unei vaste arii de competențe, ce-și propun pătrunderea într-o zonă discretă, aceea de atașament față de importanța sau utilitatea acordată propriilor creații.

Idealul de perfecțiune pe care îl poți atinge depinde de modul cum îți revizuiești ideile astfel încât intersecția lor să se concretizeze într-o creație a cărei "valoare de asigurare" nu poate fi făcută publică decât cu ajutorul semnificației pe care ea o îmbracă sub efectul cumulat al apartenenței la o realitate mai profundă, mai înaltă și mai durabilă. De regulă, această altă realitate este chiar literatura.

Exploatezi efectele de profunzime ale propriei tale creații, asigurând accesul celorlalți spre noi zone cu potențial de dezvoltare?

Entuziasmul izvorăște din tine însuți sau trebuie ca cineva să ți-l alimenteze? Ești o persoană cheie în viața celorlalți oameni?

Competentă, în stare să facă toate aranjamentele posibile cu eficiență, și înzestrată cu o mare putere de convingere și influență. Într-un cuvânt, Tabby. Ea l-a determinat pe soțul ei să se simtă din nou avântat în demersurile sale. Ea a fost, și încă mai este, partenerul lui numărului unu. Totdeauna când lui Stephen i se pare că timpul nu este de partea lui, sau că este un nimeni în lumea valorilor, Tabby este lângă el să-i amintească faptul că ceea ce simte el e doar o situație de moment, că nu e un capăt de lume, și că totul va fi bine din nou.

Succesul lui Stephen se datorează faptului că este înconjurat de această imagine liniștitoare indusă de soția lui, care are mare încredere în el și îl susține mereu.

Entuziasmul nu izvorăște din tine însuți – totdeauna trebuie ca cineva să ți-l alimenteze. Este important să ai lângă tine o persoană care să vadă altfel lucrurile, mai clar, și care să decidă să te ajute; o persoană care în adâncul sufletului crede în tine și în cauza ta, și care este dornică să te susțină. E o strategie foarte deșteaptă să ceri părerea unei persoane cheie, care într-adevăr este în măsură să știe ce este mai bine pentru tine înainte să iei o decizie.

Să dai curs actului de creație înseamnă să faci din tine emblema permanentă a unei spiritualități care caută esența lucrurilor din punctul de vedere al altora.

Lumina palidă a apusului îl pătrunde la un moment dat pe fiecare om care muncește, care are vise și dorințe de împlinit. Și tu vei fi cuprins, într-o bună zi, de sentimentul că strădaniile tale au fost de prisos. Și tu vei fi străbătut de acea misterioasă forță care le pune la încercare tuturor oamenilor valoroși voința și tăria de caracter. De aceea este atât de important să ai în preajma ta un partener care să-ți amintească de fiecare dată când te afli la ananghie: "Ai ceva de valoare aici, vorbesc serios ! "

Numai cel înzestrat cu calități de lider are capacitatea de a te susține și de a-ți da imboldul necesar pentru a-ți continua cariera atunci când te afli pe o traiectorie descendentă. El este un adevărat mentor pentru tine și are puterea de a-ți întârzia "lumina palidă a apusului".