Lupta îndoielilor împotriva convingerilor

Câștigă votul de încredere al oamenilor, asigurând un echilibru între sentimentele lor cele mai profunde și realitatea înconjurătoare.

O scenă neașteptată se petrecu în camera bolnavei, încuiată cu atâta grijă. Valentine rămăsese singură. Din nou o cuprinse febra. Era pătrunsă fără încetare de aceleași gânduri și presimțiri, că va muri. De aproape zece zile starea ei de sănătate era tot mai îngrijorătoare.

Deodată i se păru că aude un foșnet ciudat. De după ușă se ivi un chip omenesc. Dar în starea în care se afla nimic nu o mai putea mira. Era conștientă că toate nălucirile care o înconjurau se datorau delirului. Din pricina febrei se obișnuise pe deplin cu aceste apariții. Își aminti că mijlocul cel mai bun pentru a face să dispară nălucirile supărătoare era să bea medicamentul.

Poți să dai un nou sens propriei creații, asumându-ți rolul de protector necondiționat după formula: "Fii la vedere fără să stârnești suspiciuni" ?

Valentine își întinse mâna ca să ia paharul de pe vasul de cristal, unde știa că se afla. Dar, în acest timp, apariția făcu încă doi pași spre pat, mai repezi, și luă paharul înainte ca fata să se atingă de el. Fantoma privi băutura ca și cum ar fi vrut să vadă cât e de străvezie și de limpede.

- Nu striga si nu te teme, îi spuse Contele de Monte Cristo. Nu păstra nici măcar în fundul inimii vreo licărire de bănuială sau vreo umbră de neliniște.

Valentine nu știa ce să spună. Se temea de glasul nălucii, care era o realitate.

- Ascultă-mă bine. De patru zile veghez asupra dumitale și te ocrotesc. Am stat ascuns în spatele ușii în fiecare noapte. Am văzut oamenii care veneau la dumneata, alimentele care ți se pregăteau și băuturile care ți s-au dat. Când băuturile mi se păreau periculoase îți goleam paharul și înlocuiam otrava cu o băutură binefăcătoare, în stare să circule viața prin vine în locul morții ce ți se hărăzise.

Creația cea mai valoroasă a unui vrăjitor este misterul cu care poate învălui totul în încercarea de a schimba evenimentele prestabilite. El are putința de a se înălța deasupra legilor destinului, într-o evidentă atitudine de așteptare a momentului potrivit pentru a-și impune starea de putere, reprezentată prin viziunea pe care o propune despre viață.

Faci apel la cea mai atentă judecată de care ești capabil ca să înconjuri ceea ce ți se întâmplă într-un context de interacțiune directă cu tot ce există într-un orizont de semnificație mai larg?

Ora criminalilor. Pendulele sunară miezul nopții. Contele de Monte Cristo știa ce urma să se întâmple, așa că îi spuse repede fetei, înainte de a se ascunde în spatele bibliotecii:

- Să nu faci niciun gest Valentine, să nu rostești niciun cuvânt. Trebuie să te creadă adormită. Altfel te va ucide înainte să-ți vin în ajutor.

Clanța scrâșni și ușa se răsuci în balamale. Podeaua scârțâi în cealaltă parte a încăperii. Cineva se apropia de ea. Tremurând, neliniștită, cu inima strânsă de o groază nespusă, Valentine își adună toate puterile și se prefăcu adormită. Dar atunci când auzi cum persoana necunoscută îi toarnă picăturile de otravă în pahar, a îndrăznit să întredeschidă pleoapele. Femeia, criminala, era chiar doamna de Villefort, mama sa vitregă.

Semnificația pe care o atribui evenimentelor care intervin în cursul vieții tale este ancorată în apropierea efectelor de anvergură ale schimbului dintre ceea ce poți păstra bun în lumea ta interioară și cea exterioară, fără a o alimenta cu suferința imposibilității de a determina o nouă judecată pe fondul cauzei.

Îndrăznești să scoți la lumină ceea ce te definește cu adevărat, în încercarea de a te înfățișa lumii că o reflexie a previziunii evenimentelor care ți se desfășoară în cale?

Există două feluri de oameni: cei care vor să ucidă, și cei care vor să salveze, cei care vor să facă răul și cei care vor binele. Tu din care categorie faci parte?

Contele de Monte Cristo a salvat-o pe Valentine de la moarte, veghind asupra ei ca un înger păzitor. Numai el o putea salva și numai el a salvat-o. El a știut să prevadă toate comploturile, ghicind toate mișcările dușmanilor săi.

Ce au în comun toți marii lideri? Au puterea de a prevedea evenimentele, de a le analiza și de a le aborda într-un mod pragmatic și realist, într-un mod mai adecvat provocărilor viitoare. Dar nu numai atât. Ei sunt capabili să-i convingă pe oameni că sunt de partea lor, spulberându-le toate îndoielile.

Valentine a avut îndoieli la început cu privire la salvatorul ei, dar acestea au fost rapid spulberate. Prezența lui puternică i-a înlăturat neîncrederea pe care i-o insuflase inițial prin apariția lui misterioasă.

Cu minunata lui putere de pătrundere, Contele a înțeles tot ce se petrecea în sufletul fetei, dar a găsit metoda adecvata de a aprinde în ea o luminiță de speranță, determinând-o să creadă în devotamentul său. Avându-l alături pe conte, Valentine putea dormi cu încrederea unui înger culcat la picioarele Domnului.

Ceea ce definește un vrăjitor este că poate să repare drumul care unește emoția izvorâtă din veridic cu imaginea izvorâtă dintr-o viziune extinsă dincolo de limita realului.

Sentimentele profunde pot ignora realitatea, iar realitatea poate să înghețe orice sentiment.

În leadership contează să fii un factor de încredere nu numai din punct de vedere profesional și comportamental, ci și din punct de vedere emoțional și spiritual.

Trebuie să asiguri un echilibru între sentimentele cele mai profunde ale oamenilor și realitatea înconjurătoare. Adică să împiedici sentimentele lor să câștige teren în fața realității, și în același timp să te asiguri că realitatea nu-și pune prea adânc amprenta asupra sentimentelor lor.

Poți să asiguri un echilibru între realitate și sentiment, în ciuda unor aparențe dezarmant de dure care, în fapt, ascund o taină greu de tâlcuit?

Leadershipul ține de capacitatea de a construi relații de calitate cu oamenii. Ca să-i inspire Valentinei un puternic sentiment de securitate Contele a trebuit să ia atitudine, s-o convingă de puterea lui, să o determine să-si păstreze o atitudine pozitivă. Și numai tenacitatea și curajul i-au fost aliați în acest demers. El a trebuit totodată să citească ce i se petrece fetei în adâncul inimii și să-i înlăture orice fel de îndoială cu privire la persoana sa.

Liderul joacă un rol important în viață oamenilor, rolul salvatorului. Iar curajul său este, fără nicio îndoială, molipsitor. Dar în fața celor mai mulți ochi, liderul poate să pară rece, și această răceală poate fi luată drept o expresie a ostilității, stârnind frica și neîncrederea. Dimpotrivă, o atitudine proactivă cât și un limbaj persuasiv pot influența în bine oamenii, care vor da un randament mai bun.

Dacă vei anticipa și dacă vei reuși să contracarezi efectele negative ale evenimentelor care se produc asupra persoanelor sau grupurilor vulnerabile, leadershipul tău va câștiga teren.

Ultima luptă a îndoielilor împotriva convingerilor se dă atunci când încerci să scoți la iveală o realitate ascunsă în spatele unor aparențe de normalitate.

Concluzie: Dacă vrei să ai succes în leadership, trebuie să faci două lucruri mai presus de orice: să îndepărtezi orice îndoială a oamenilor asupra capacității tale de a conduce și să te asiguri că ești recunoscut drept o resursă importantă de încredere.

Câștigă votul de încredere al oamenilor, asigurând un echilibru între sentimentele lor cele mai profunde și realitatea înconjurătoare.