ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Mă voi recunoaşte când voi fi acelaşi

On Ianuarie 22, 2021, in Leadership de Vârf, by Neculai Fantanaru

Încearcă să accesezi lumea ta interioară din oferta unei lumi exterioare de care eşti tentat să te îndepărtezi atunci când te recunoşti prizonierul ei.

Am venit din cartierul Tudor Vladimirescu pe jos până acasă, fără să fiu vizibil în toată lumea asta decât pentru mine însumi, pentru cel ce a fost schimbător şi a rămas neschimbat într-un fel de constantă a gândirii, a sensibilităţii, a credinţei unitare. Nu m-am gândit la nimic pe drum, nici măcar la ce simţeam, nici la ce voiam, nici la ceea ce eram. Da, sigur, de parcă dacă m-aş fi gândit intens la ceva anume aş fi descoperit ceva interesant...

Şi dacă tot nu mă gândeam la nimic, căci nimicul te prinde şi te surprinde atunci când eşti gol tare pe dinăuntru, mai ales când simţi că ai veritabile afinităţi cu vreun personaj rătăcitor extras din operele lui Mika Waltari, am privit totul în jur cu liniștea nimicului, când totul părea preluat dintr-o stare interioară, din nevoia de atenţie la ceva care se află pe plan secundar față de ceva principal. Ei bine, faţă de gândirea profundă nu se poate atinge golul nimicului, mai ales când în plan secundar stă afinitatea faţă de experienţa unei pierderi în mulţime ca anonim, singurătatea liniştitoare a sufletului, măsura întrinsecă a valorii umane.

Din când în când trecea câte o mașină, una a scos un zgomot de fond, înfundat, ca o huruială, care s-a accelerat la acceleraţie. Strada era luminată cu o lumină ca de veghe, fără strălucire, uşor difuză, părea şi ea la fel de posomorâtă ca şi vremea. Şi niciun zgomot nu mă îndepărta de liniştea mea, nicio lumină nu mă bucura, nu mă lăsa dus de mângâierea răcoroasă a unei nopţi care ar fi vrut să-şi caute stelele pe un cer plin de nemişcare, acelaşi cer din care cineva m-ar fi putut privi ca un punct neclintit în fuga fenomenelor vieţii.

Leadership: Mesajul lumii tale interioare poate să stabilească echilibrul în ceea ce priveşte raportul dintre permanenţă şi schimbare, în măsura în care împrejurările nu stabilesc o interpretare diferită a realităţii prezente?

Partea bună este că mintea îmi era tot acolo, inima tot acolo, chiar dacă starea mea de dispoziţie era departe de ceea ce mă aşteptam să văd, să simt, să întâlnesc. Mai curând, am fost ancorat într-un fond unitar adânc, adică m-am familiarizat cu trăsăturile esenţiale ale ecoului unei lumi care se găseşte la limita alegerii între o grămadă de necunoscute şi o grămadă de alternative, toate amorţite de un plictis costisitor, de un vânt rece, de o ieşire din timp cu valenţe de abandon.

Era nevoie de o ieşire din lanţurile strânse ale eului ca să mă simt un altul, mai apropiat de viziunea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere firească a raporturilor dintre prezent şi absent. Era nevoie de o înrudire cu acest din urmă adevăr:

Tot ceea ce te înconjoară şi tot ceea ce te preocupă sunt expresia unei treceri de la gândire la conştiinţa prezenţei tale în punctul de intersecţie dintre permanenţă şi schimbare. Te afli tot timpul acolo unde te simţi tu însuţi, neconstrâns de nicio convenţie şi de nicio cutumă. Cred că aceasta este definiţia autenticităţii: să fii tu însuţi fără niciun efort, fără măşti, fără compromisuri, fără aprobarea altora. Să fii tu însuţi fără nicio impunere din partea exteriorului.

Până la urmă cred că liniştea este cea care mă caracterizează cu adevărat, mă ajută să rămân concentrat, să am o minte şi o viziune clară. Poate că în mintea mea sălăşluieşte o viziune care îmi concentrează gândurile și le curăță de impurități, o expresie a chemării dintr-un plan metafizic, sau un punct fix unde îmi concentrez întregul efort de înţelegere a vieţii.

Prin extrapolarea prezentului, contez eu şi numai eu. Liniştea încă se menţine în vigoare. De fapt, acesta este mesajul lumii mele interioare ce poate să stabilească echilibrul în ceea ce priveşte raportul dintre permanenţă şi schimbare:

Eu contez numai pentru potenţialul meu de a trăi oriunde acelaşi moment de luciditate, cu acelaşi elan de a respira fără oprire oxigenul curat, şi într-un acelaşi elan de gândire să cuprind deopotrivă abstractul şi concretul.

Mă voi recunoaşte când voi fi acelaşi, chiar dacă împrejurările mă vor determina să cred că sunt diferit, canalizându-mi gândurile spre recunoştinţa adusă unei schimbări care trebuie să continue doar ca să-mi pună la încercare răbdarea şi credinţa.

Doar aşa mă voi simţi bine, făcând tot ceea ce simţirea îmi dictează – şi ea îmi dictează să rămân acelaşi.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ma voi recunoaste cand voi fi acelasi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate