Maestrul emerit al artei

Fă primul pas spre adevărata performanţă, exprimându-ţi cu sinceritate şi adevăr intenţia de a te îndrepta spre o neîntrecută măiestrie.

Marele pictor român Theodor Pallady, rămâne fără îndoială unul din cei mai prestigioşi artişti moderni, păstrându-şi întreagă ambiţia de a fi un pictor "din toate timpurile". La împlinirea a 85 de ani, în 1956, a primit titlul de “Maestru emerit al artei”, organizându-se expoziţia retrospectivă „Theodor Pallady“. Curând după aceea, la 16 august 1956, a trecut în lumea umbrelor.

Dar, cu puţin timp înainte de a deceda, el a declarat un lucru deosebit de important, care i-a stimulat profesional pe toţi artiştii de după el, care i-au urmat exemplul:

“Până la 50 de ani pictura a fost aceea care m-a stăpânit pe mine; după ce am împlinit 50 de ani am izbutit s-o supun şi de atunci am fost eu acela care a stăpânit-o pe ea.”

Leadership: Trebuie să oferi oamenilor sugestii provenite din conţinutul experienţei tale, încât performanţele individualităţii tale să fie trecute de ei prin filtrul informaţiilor ce pot favoriza dezvoltarea creaţiei lor?

Tu vei fi capabil să realizezi un leadership care prin calitatea lui să convingă şi să emoţioneze? Vei fi izbuti oare, la fel ca şi Pallady, să supui şi să stăpâneşti arta căreia îţi dedici întreaga viaţă?

Ceea ce joacă un rol atât de important în leadership este tocmai aceasta complexitate care îl caracterizează şi pe un artist, această poziţionare cât mai exactă a calităţii propriei activităţi în raport cu înaltele sale idealuri şi valori - de-a lungului propriului drum spre măreţie, respectiv spre succes.

Aşa cum în fotbal, un apărător îşi marchează îndeaproape adversarul aflat în zona lui de acţiune – tot aşa şi tu, ca să te situezi printre acei “artişti” ai leadershipului care influenţează enorm, care reuşesc să impresioneze prin creaţiile lor şi să se facă acceptaţi de către ceilalţi, trebuie să-ţi marchezi bine graniţele propriei tale competenţe şi să-ţi investeşti cunoştinţele în ceva concret care să aibă o semnificaţie aparte, care să te ajute să-ţi promovezi “arta”.

Adversarul tău număr unu este lipsa de stăruinţă şi de pasiune, şi orientarea într-o direcţie nefavorabilă viziunii şi a scopurilor proprii. Pentru ca leadership-ul tău să capete stabilitate şi soliditate, pentru ca el să se dovedească a fi fertil şi substanţial în tot ceea ce exprimă, trebuie să-ţi serveşti cu o consecvenţă şi abnegaţie totală propriile idei şi concepţii, tot aşa cum un pictor se serveşte de pensulă şi de vopsele pentru a-şi realiza operele.

Pentru a te situa afectiv în orizontul unui suflet ce are nevoie de ajutor, trebuie să fii capabil să ieşi din propria interioritate şi să te expui unei emoţii care obligă la acţiune !

Pe pereţii biroului marelui industriaş american, Andrew Carnegie, stăteau toate motto-urile care l-au inspirat, dezvăluind puternica sa dorinţă de a deveni cel mai mare filantrop. Unul din ele sună cam aşa: “Frică să-ţi fie de propriile tale reproşuri”.

Te simţi atras către leadership? Sau e doar o manifestare a unui sentiment faţă de ceva? Este o formă de a te descoperi şi de a te întrece pe tine însuţi pentru a creşte în ierarhie? Sau o formă de a te pune în slujba celorlalţi?

Oricum ai vedea lucrurile, un singur lucru e cert: dacă nu-ţi exprimi cu sinceritate şi adevăr intenţia de a te devota cu trup şi suflet unei arte foarte complexe şi dificile, dacă nu-ţi înfrunţi propriile reproşuri în faţa oricărui eşec, atunci nu vei putea să stăpâneşti arta căreia îţi dedici întreaga viaţă, nu ţi se va deschide niciodată drumul spre adevărata performanţă, spre propria ta măreţie.

Măiestria în leadership însumează rezultatul experienţei pe care ai acumulat-o şi al deciziilor pe care le-ai luat, într-un context în care gradul de emoţie este foarte ridicat datorită importanţei pe care o atribui caracterulului aplicat şi inedit al creaţiei tale.

Maestru emerit al artei poate fi orice individ care aspiră la statutul de lider, cu condiţia să găsească mijloacele necesare finalizării cu succes a intenţiilor sale. Nu vei putea intra niciodată în graţia celor care te-au ales la conducerea lor, dacă nu-ţi serveşti cu loialitate idealurile înalte, dacă nu eşti consecvent în a creşte mereu calitatea leadershipului tău.

Fă primul pas spre adevărata performanţă, exprimându-ţi cu sinceritate şi adevăr intenţia de a te îndrepta spre o neîntrecută măiestrie. Apoi, continuă să-ţi cizelezi leadershipul până când îl vei transforma într-o operă de valoare care să merite în primul rând, preţuirea ta, apoi a celorlalţi.

Concluzie: Obţinerea titlului de “Maestru emerit al artei” este primul pas către obţinerea recunoaşterii generale pe plan naţional sau internaţional, a valorilor cuiva şi a aportului pe care l-a adus cineva într-un domeniu de activitate.

În leadership nu există încă astfel de distincţii, dar recunoaşterea generală a valorii unui lider se obţine în urma unor evaluări repetate a rezultatelor obţinute care trebuie să fie net superioare, în comparaţie cu a altora şi-n comparaţie cu nişte standarde bine definite.

Pentru orice aspirant la recunoaşterea generală în leadership este esenţială autoevaluarea performantă, corectă şi obiectivă. Atunci când în calitate de aspirant ai ce să-ţi reproşezi, înseamnă că mai ai de muncit mult, înseamnă că te situezi undeva între kitsch şi artă.