Magicianul (III)

Odată ce deții tehnica interpretării unui rol, vei putea să profiți mereu de pe urma meșteșugului tău.

Magia. A fost singurul lucru pe care l-am priceput foarte bine, încă de la început. S-a întâmplat cu mai bine de zece ani în urmă, când am urmărit desenul animat "Sport Billy". Nu auzisem niciodată de Harry Houdini sau de David Copperfield. Însă Sport Billy îi întrecea pe amândoi în ceea ce privește arta de a-și folosi resursele ca un mijloc de influențare și control. "Armamentul" său consta într-o gentuță fermecată din care scotea tot felul de lucruri, care mai de care mai interesante și mai surprinzătoare, care îl ajutau în cele mai grele momente.

Omul care sunt în prezent, plin de secrete, stăpânit de aspirații uriașe, s-a născut atunci, în clipa în care am simțit ce poate face magia, în clipa în care am simțit că sunt în stare să ocup un loc aparte în mintea oamenilor dacă dețin "instrumentul" potrivit.

Aveam să devin sclavul pasiunii mele: magia, înclinația spre o sinceră recunoaștere a forțelor revendicate de un catalizator denumit generic: momentul total de a pune la îndoială ceea ce crezi. De atunci mă folosesc mereu de ea.

Ești congruent cu ceea ce transmiți prin iluzie atunci când relevanța poziției tale spre absolut este maximă?

Regizorul neîntrecut al spectacolului. Magicianul intră în scenă cu torba plină de reptile veninoase și începu spectacolul. Se porni să răsucească șerpii, pe cei mai mari ca și pe cei mici. Oricare din cele cinci reptile inspirau o frică teribilă în spectatori, care priveau cu neliniște și teamă jocul. Apoi, cu ajutorul unui clopoțel ce scotea un sunet ascuțit și foarte enervant, magicianul întărâtă șerpii.

La un moment dat, șarpele cel mai mare se repezi la cel mai mic și-l mușcă, apoi îl înghiți. Semăna cu celebra scenă din Biblie, când șarpele lui Moise i-a înghițit pe șerpii celorlalți magi. Magicianul îl apucă de coadă cu o mână, iar cu cealaltă îl prinse de gât cu grijă, într-un anumit fel, încât șarpele își deschise larg gura. Atunci magicianul scoase din gura reptilei o eșarfă verde-albăstruie. Aruncă eșarfa în sus, cu boltă, iar aceasta pluti lin în jos. În momentul când atinse podeaua scenei, ea se transformă instantaneu într-un porumbel, care își luă brusc zborul.

Miracolul s-a produs. Spectatorii aplaudară cu admirație. Absolutul a fost atins prin extazul cu care ei se lăsau cuceriți de o nouă tentație. Relevanța poziției mele spre absolut a fost maximă atunci când am realizat că sunt dependent de relația "tensiune crescută - răspuns" pe care spectatorii au trăit-o individual, trecând pe rând prin aceste momente de suspans și spectaculoase întorsături de situație.

În ce măsură experiența pe care o trăiești produce impact și rezonanță, atunci când alegi să construiești o imagine verosimilă, fără intervenții artificiale?

Îți cunoști rolul și limitele de competență? Meritul principal al unui magician este acela că știe să-și interpreteze cu o măiestrie desăvârșită, cu o consecvență uimitoare și cu o remarcabilă autenticitate rolul. Secretul spectacolului de magie constă în profunzimea cu care el abordează fiecare număr de magie, direcționând atenția publicului prin atitudinea sa, prin reacțiile sale, spre ceva anume.

Așa cum un magician sparge repede gheața, făcându-i pe spectatori să stea cu sufletul la gură, apoi să se ridice și să aplaude numărul său de magie, așa cum un pictor delimitează obiectele prin culoare, oferind o treptată pierdere a contururilor, așa cum o poveste îi ajută pe spectatori să empatizeze cu personajele - tot așa și liderul, în "spectacolul său de leadership" se remarcă deopotrivă prin profunzimea ideilor sale, dar și printr-o desăvârșită măiestrie în zugrăvirea personajului său.

Experimentezi în mod constant acea consecință a separării de "Cine ești dincolo de ceea ce crezi că ești de fapt" ?

Consecința separării de "Cine ești dincolo de ceea ce crezi că ești de fapt?" este o revenire la identitatea care te-a consacrat ca artist individual – unul care a creat o operă unică a cărei valoare rezidă din expresia activității creatoare, nu o improvizație de mare efect care prelungește manipularea psiho-emotională a celor neavizați, starea de transă în care ființa umană este deconectată de la rațional.

Liderul este cel care pune bazele "spectacolului de leadership", este și regizor și scenarist, și producător, și interpret. El trebuie să ofere un spectacol de calitate, încât să fie acceptat pentru însușirile sale creatoare.

"Spectacolul de leadership" este important pentru performanța unui lider, pentru nivelul interpretării rolului său. Dacă el nu reușește să transpună în realitate dorințele generale ale oamenilor și să păstreze viu interesul lor, dacă nu-și joaca rolul ca la carte, cu o maturitate uluitoare și dând dovadă de calități interpretative speciale, atunci spectacolul său nu va avea viață lungă. Iar publicul se va feri să asiste la următoarele sale reprezentații.

Nu performanța magicianului te definește ca artist al scenei, ci întrebarea pe care o lași deschisă în mintea celorlalți: „Ce înseamnă asta pentru tine?”

Odată ce deții tehnica interpretării unui rol, vei putea să profiți mereu de pe urma meșteșugului tău. Așa cum un magician, odată ce si-a însușit secretele magiei le folosește din nou și din nou în spectacolele sale, oriunde în lume, tot așa și liderul, îndată ce învață maniera de a-și interpreta rolul, îl va putea interpreta oriunde și oricând. Ia în considerare acest aspect dacă vrei să ai succes în leadership.

Și tu ești un artist. Ai idei și competențe suficient de adecvate ca să joci rolul unui "magician". În leadership, magia cu care îți joci rolul îți poate aduce succesul sperat. Pentru ca abilitățile tale să fie lăudate la scenă deschisă, imprimă oamenilor senzația de spectacol. Transformă-te într-o personalitate puternică, într-un regizor capabil să polarizeze interesul spectatorilor. Regizează o piesă în care să joci cu măiestrie un rol mare. Pregătește o scenă în care să strălucești. Și încearcă să profiți cât poți de pe urma meșteșugului tău.

Leadershipul poate uneori oferi un spectacol memorabil dacă reușești să stăpânești tensiunea dintre rolul jucat și contextul impus.

Acest lucru se poate realiza de către un lider care are aptitudini, abilități și competențe adecvate, care are dorința permanentă de a-și desăvârși arta. Odată ce va deține "tehnica" interpretării rolului pe care și l-a impus să-l joace în "spectacolul leadershipului", va putea profita mereu de pe urma meșteșugului său și va fi aplaudat la scenă deschisă.