Magicianul (V)

Performanţa în leadership este dată de ceea ce e dincolo de tine.

Încercam să văd partea bună a lucrurilor, dar în adâncul inimii mele ascundeam o teamă secretă. Că s-ar putea să nu izbutesc să mă transform într-o entitate invizibilă.

Unul din lucrurile care îmi rămăseseră în minte încă de la începutul iniţierii mele în magie, era acela că un artist adevărat ştie să-şi regizeze în chip desăvârşit propria moarte, apoi să „reînvie” şi să-şi continue spectacolul. Acesta avea să fie şi testul fundamental al definitivării mele ca magician - artist, scenarist şi regizor în acelaşi timp.

Trebuia să dispar, să nu mai exist, să mă teleportez dintr-un loc în altul, să creez o senzaţie de intensitate maximă. Ca apoi să reapar brusc de nicăieri. Pentru asta trebuia să modific percepţia realităţii. Trebuia să creez senzaţia unui fenomen inexplicabil, a unui univers magic şi imponderabil, a unui anumit tip de energie care se transformă, care poate traversa barierele timpului şi spaţiului. Şi să continui să exist dincolo de hotarele stabilite de oameni.

Dar pentru asta trebuia să încalc toate regulile fizicii şi ale naturii. Şi ale vieţii.

Leadership: Crezi că poţi să interpretezi un rol numai prin prisma a ceea ce vrea el să însemne într-un context de recunoaştere a propriei valori care se traduce printr-o mască a Eului superior?

Cortina se ridică. Luminile care dădeau culoare scenei se făcură roşii ca rubinele. Începu spectacolul. Magicianul îşi făcu apariţia. Era îmbrăcat numai în negru. Purta o mască care îi ascundea adevărata identitate.

Când ajunse în mijlocul scenei, magicianul făcu nişte semne ciudate cu mâinile, apoi scoase dintr-un săculeţ un pumn de pietricele mai mărişoare pe care le aruncă în stânga şi-n dreapta lui. Pietrele plouară cu un răpăit sacadat, hipnotic pe podeaua de lemn a scenei, slăbindu-le astfel vigilenţa spectatorilor. Vibraţiile şi sunete pe care le scoteau erau generatoare de confuzie şi contradicţii: nu transmiteau un mesaj clar pe care să-l poată desluşi cineva, dar distrăgeau atenţia publicului de la manevrele secrete.

Şi totul se întâmplă deodată. Magicianul nu mai era. Se evaporase. Pur şi simplu. Spectatorii nu ştiau ce să creadă. Nu puteau distinge nimic. Pentru o secundă rămaseră paralizaţi. Un lucru atât de improbabil nu putea fi decât opera unui maestru în ale magiei.

Era ca un joc de-a v-aţi ascunselea, sau mai mult, de-a baba oarba. Îţi învârţi capul, te uiţi în toate direcţiile până îţi pierzi propriile coordonate. Totul capătă dublu sens şi chiar triplu. Era o situaţie greu de urmărit. Spectatorii nu ştiau ce să creadă. Nimeni nu-l vedea. Magicianul ar fi putut să fie oriunde pe scenă, şi nimeni să nu ştie unde.

Recunoașterea valorii personale are ca principal efect stabilirea unor relaţii între ceea ce se întâmplă în interiorul propriului "teren de joc" şi ceea ce susţine modelul tău de urmat.

Această recunoaștere se traduce printr-o mască a Eului superior atunci când te apropii de o performanță în care “regulile de joc” sunt clare pentru toată lumea, o performanță care depune mărturie despre puterea lăuntrică care ține piept lumii întregi ce se poate oricând prăbuși peste ea.

Poţi să conferi o tentă luminoasă leadershipului prin materializarea universul tău interior?

Cred că e în firea lucrurilor ca un lider să fie o fiinţă dominatoare, de încredere, pe care să te bazezi. Cineva care să stea mereu la cârmă. Dar asta nu-i de-ajuns. Un lider trebuie să aibă şi capacitatea de a manevra emoţiile şi impulsurile oamenilor. Şi mai mult decât atât, el trebuie să aibă abilitatea de a-şi manevra propriul său „personaj” într-o direcţie constructivă şi avantajoasa. Totodată trebuie să ştie cum să-şi manevreze atuurile, forţele, fie superioare sau inferioare, în direcţia dorită de el, direcţie care să nu producă în mintea oamenilor confuzie şi contradicţii, dar care să le stârnească interesul.

Nu vei putea să conferi o tentă luminoasă leadershipului tău dacă nu-ţi materializezi universul interior, dominat de gânduri, idei, sentimente, pe care singur ţi-l creezi. Ignoră-ţi teama secretă din adâncul inimii tale şi nu te îndoi de puterile tale. Străduieşte-te să-ţi regizezi în chip desăvârşit propriul „spectacol de leadership”. Transformă-te în acea persoană specială care doreşti să fii cu ajutorul atuurilor tale, a pregătirii tale şi a experienţei pe care ai dobândit-o în timp.

Testul fundamental al definitivării tale ca lider este să-l învingi pe omul din spatele magicianului care te face să pleci de la spectacol cu multe semne de întrebare, care te transpune într-o altă lume unde totul este posibil, dar şi imprevizibil.

Pe acest om trebuie să-l provoci să facă primul pas pentru a avea impresia că este meritul lui să ajungă cât mai departe cu talentul de a aduce lumea în ireal, dar apoi să-l întrerupi prin urmărirea atingerii stării de sensibilitate, armonie şi iluminare care să-l îndemne să lase deoparte dorinţa de a face impresie, lăcomia de a stăpâni lumea şi de a se înfrupta din necunoaşterea de care dau dovadă ceilalţi oameni.

Spre deosebire de spectacolul de magie, trebuie să ţii cont de faptul că leadershipul nu este un joc de-a v-aţi ascunselea, sau mai mult, de-a baba oarba. Căci până la urmă s-ar putea ca tocmai tu să-ţi pierzi propriile coordonate şi s-o apuci într-o direcţie greşită.

Pe marea sorţii tale trebuie să manevrezi corabia cu un desăvârşit simţ al echilibrului şi al măsurii. Nu încerca să negi ceea ce este evident, şi nu încerca să transformi totul într-o ficţiune. Ci încearcă să prezinţi totul într-o lumină corectă şi pozitivă, fără să încalci regulile şi legile societăţii şi ale leadershipului.

Performanţa în leadership este dată de ceea ce e dincolo de tine. Iar dincolo de tine stau oameni care îţi urmăresc prestaţia, iar dacă aceasta nu le stârneşte emoţii şi empatie înseamnă că nu ţi-ai jucat bine rolul şi că mesajul pe care l-ai transmis nu a fost pe deplin înţeles. Şi în acest caz trebuie să-ţi regândeşti strategia de convingere a lor. Aşa cum un pictor îşi îmbogăţeşte conţinutul imaginilor cu teme noi, tot astfel tu trebuie să-ţi îmbogăţeşti leadershipul cu abordări noi.

Este o adevarată „magie” să ajungi pe piscurile performanţei împreună cu oamenii, ceea ce înseamnă că aceştia au consimţit să te însoţească, împărtăşind aceleaşi valori, idei, principii.