Magicianul (VI)

Caută să pătrunzi cât mai adânc în mintea şi în sufletul oamenilor, pentru ca leadershipul tau să capete valenţe calitative superioare.

Sora mea se gândea la mine ca la un vrăjitor. Spera să înfăptuiesc într-o zi un miracol adevărat, sau ceva în genul ăsta. Numai ea ştia cât de obsesiv îmi ascundeam secretele, cu câtă sfinţenie le păstram doar pentru mine, cu câtă seriozitate le abordam. Ştia că dobândisem conştiinţa unei noi realităţi şi că învăţasem să mă folosesc în chip desăvârşit de acele forţe ascunse ale universului pentru a arăta lumii aspecte nebănuite.

Magia mi se părea provocatoare, avea un efect deosebit, o putere de convingere uluitoare. Nu se limita la o anumită perspectivă, puteam să-i dau oricând o interpretare aparte, metaforică, ezoterică, mai nuanţată şi mai bogată în semnificaţii. Era ca un joc de logică, îndemânare şi acţiune destul de greu, chiar dacă la prima vedere părea simplu. Era ca un joc de domino în care foloseşti mai multe seturi de piese, le aranjezi într-o anumită ordine şi succesiune, iar odată ce cade o piesă se prăbuşesc şi celelalte una după alta.

Magia provoacă reacţii în lanţ, poate genera rezultate controlabile sau incontrolabile. Trebuie să fii un profesionist, trebuie să stăpâneşti bine elementele ei constitutive ca să poţi realiza şi distribui cele mai bine definite iluzii şi trick-uri.

Leadership: Promovarea imaginii tale se adresează unei ţinte care face distincţia de fundal, cu scopul de a provoca o impulsionare sau o accelerare indirectă a cererii pentru o nouă "producţie" proprie?

În semiobscuritatea sălii, în mijlocul scenei, spectacolul atinse punctul culminant. Fata era întinsă pe o masă de aproximativ patru metri. Nu era speriată, dar avea emoţii, iar emoţiile îi erau influenţate de prezenţa apropiată a magicianului care parcă o sorbea din priviri încercând s-o aducă într-o stare de relaxare şi încredere. O tulbura aerul de liniştit mister. I se părea că magicianul o priveşte într-un anumit fel, ca şi cum ar fi dorit să-i destăinuie ceva, un secret puternic, o parte din misterul lui.

O vreme continuă acest schimb de priviri. O privire lipsită de zâmbet, dar hipnotizantă de la unul la celălalt. Şi, deodată, totul fu scăldat în întuneric. Era ca şi cum o entitate separată îşi stabilise oarecum domiciliul în creierul ei şi o determina să-şi închipuie că visează. Obligaţia ei evidentă era aceea de a accepta visul, tot aşa cum accepta faptul că s-a născut. Se simţea parcă în centrul unui cerc mişcător, care creştea la nesfârşit, îndepărtându-se mereu. Totul în jur era ca un cântec frumos care răsună limpede şi dulce, pe care îl asculţi iarăşi şi iarăşi, până ce îţi acaparează mintea şi sufletul.

Fata era sub puterea unei forţe magice, a lucrării magicianului, incapabilă să acţioneze conform propriei voinţe. Puterea lui aparent supranaturală îşi spuse din nou cuvântul. Era un neîntrecut maestru al persuasiunii, al enigmelor şi ambiguităţilor, al suspansului şi al dozării în crescendo a acţiunii, al improvizaţiei şi al metamorfozelor.

Cred că e de prisos să mai adaug că la sfârşitul acelui frumos număr de magie, spectatorii au fost profund impresionaţi de prestaţia sa. Ţinta care a făcut distincţia de fundal a fost obiectul de interes pe care l-au căutat oamenii, doza totală de izbutită teatralitate administrată de creşterea suspansului şi imprevizibilului, capacitatea de a ascunde detaliile în ferestrele secundare ale scenei.

Producţia pe care magicianul o pune în scenă este o lucrare artistică care defineşte cel mai bine conceptul de "reprezentare vizuală" a unor succesiuni de simboluri şi trăiri ce produc efecte în conştiinţa spectatorilor. În timp ce transformările complexe, efectele halucinante sau momente de revelaţie sunt elemente care asigură interacţiunea între identităţi diferite, o interacţiune în care nimeni nu poate fi sigur de realitatea celorlalţi.

Spun oamenii „Da” realităţii tale?

Un lider adevărat se aseamănă cu un magician: reuşeşte să creeze o atmosferă în care oamenii să spună „Da”, in care ei să se conformeze legilor şi principiilor lui, şi să accepte în unanimitate influenţa sa. Un lider priceput are şi mediul şi instrumentele cu care să reuşească să-şi ducă la bun sfârşit ideile, sarcinile şi planurile. „Spectacolul” lui atinge punctul culminant numai atunci când reuşeşte să le controleze oamenilor emoţiile şi sentimentele, făcându-i să se simtă în largul lor.

Poţi să conferi leadershipului tău o interpretare care să-ţi contureze cu putere identitatea?

Cu toţii gândim prin prisma emoţiilor şi a sentimentelor. Mintea ni se raportează întotdeauna la ceea ce simţim faţă de o persoană, faţă de un lucru sau faţă de împrejurările în care ne aflăm. Ceea ce gândim şi felul cum reacţionăm într-o anumită situaţie depinde de ceea ce e în sufletul nostru, depinde de felul în care percepem lumea din jur. Daca ne simţim în siguranţă, mintea ne va crea o imagine pozitivă şi ne va semnaliza că totul este în regulă, ne va crea o stare de bine, de destindere şi de plenitudine.

Aşa cum florile au nevoie de substanţe nutritive pentru se dezvolta şi pentru a rezista la intemperii, tot aşa oamenii au nevoie de o stare de spirit bună pentru a fi eficienţi.

Tu poţi să le transmiţi acea stare psihică şi emoţională foarte bună? Poti să le transmiţi acea stare deplină de siguranţă şi de control?

Dacă vrei ca oamenii să spună „Da” realităţii tale şi să o accepte pe deplin, trebuie să pătrunzi în conştiinţa lor, să le schimbi percepţiile şi comportamentul, atitudinile, aşteptările, emoţiile, gândurile şi să le deschizi noi orizonturi. Îi poţi îndemna să te accepte în universul lor, doar dacă ai o putere de convingere uluitoare. Caută să pătrunzi cât mai adânc în mintea şi în sufletul lor, pentru ca leadershipul tău să capete valenţe calitative superioare.

Oamenii sunt precum florile, dacă nu le acorzi atenţia necesară, ei nu vor „înflori” şi nu vor da „roade” niciodată. Trebuie să fii un profesionist, trebuie să stăpâneşti bine elementele constitutive ale leadershipului ca să poţi obţine cele mai bune performanţe.

Liderii cei mai buni înfăptuiesc miracole adevărate sub puterea unei „forţe magice”. Credinţa în potenţialul lor le dă puteri. Ei nu se limitează la o anumită perspectivă, ci conferă mereu leadershipului lor o interpretare aparte, mai nuanţată şi mai bogată în semnificaţii. În asta constă magia lor.

A fi un magician iscusit înseamnă să-ţi propui ca scop asumarea unor semnificații ascunse la care oamenii nu au acces decât prin memorarea acelor momente unice de iluzionism care continuă să existe şi după terminarea spectacolului.

Toate ţin aparent de miracol, dar miracolul de multe ori înspăimântă. Dacă oamenii se simt prinşi într-un mediu ostil, care nu le prieşte, dacă au impresia că rolul pe care îl joci este unul lipsit de conţinut, de sinceritate, de profunzime şi de intensitate, înseamnă că leadershipul tău este lipsit de valoare. Dacă nu a reuşeşti să-i entuziasmezi, sa-i determini să participe la „jocul” tău, atunci renunţă definitiv la „spectacol”, căci rişti să fii catalogat drept un maestru al dezinformării.

Leadershipul este constituit din piese de domino, în care o singură mişcare greşită sau o singură „piesă” instabilă poate provoca o reacţie în lanţ. Dacă rezultatele pe care le obţii nu sunt favorabile ţie şi celorlalţi oameni, sau dacă viziunea ta nu este compatibilă cu a lor, sau dacă atitudinea ta este greşită, atunci tot ce-ai construit se poate prăbuşi bucată cu bucată.