Manifestarea exterioară a unei treziri la viaţă (II)

Învaţă să ţii cont de ceea ce te avantajează spre o rapidă ascensiune, eliberându-te de ceea ce te amărăşte şi mergând mai departe spre acea împlinire care îţi spune că ceea ce faci este bine.

După ce-şi isprăvi misiunea pe care i-o încredinţase Dumnezeu, după ce răzbunarea – această mică pârghie divină îi permisese să învingă toate obstacolele, contele începea pentru prima oară să se îndoiască de sine. Avusese dreptul să facă atâta dreptate, mai neaşteptată decât ar fi cuvenit o judecată cumpătată? Avusese dreptul să poarte masca unei fiinţe superioare şi să vadă dincolo de ea?

Reîntorcându-se acasă, Monte Cristo îl întâlni pe Maximilien care rătăcea prin locuinţa din Champs-Elysees, tăcut ca o umbră care aşteaptă momentul fixat de Dumnezeu ca să reintre în mormânt.

- Pregăteşte-te, Maximilien – îi spuse el zâmbind. Mâine părăsim Parisul.

- Nu mai aveţi nimic de făcut aici? întrebă Morrel.

- Nu, răspunse Monte Cristo. Şi dea Domnul să nu fie prea mult ce am făcut.

Leadership: Aderi cu chibzuință doar la ceea ce adaugă avantaje cuantificabile demersurilor tale, fără să-ţi asumi înţelepciunea de a deosebi puterea cea mai înaltă a lui Dumnezeu de acea plăpândă şoaptă a conştiinţei care va continua să vibreze multă vreme în sufletul tău?

Dacă soarta se abate de la planul stabilit iniţial, generând ocolişuri nebănuite, atunci omul îşi poate recăpăta treptat elementele definitorii numai dacă este pătruns de harul care plasează sufletul în adevăr, numai printr-o înnobilare a caracterului, în intenţia de a-şi extinde puterea lăuntrică asupra lui şi asupra celorlalţi.

În acest caz, leadershipul poate fi comparat cu zborul spre înalt al unui vultur rănit, o redescoperire a învingătorului din însuşi omul care a avut puterea magică de a face o călătorie plină de învăţăminte şi încercări într-o lume necunoscută. Această lume poate fi explorată doar de cei puternici spiritual, dispuşi să îşi asume riscurile căutării de sine.

Leadershipul are ca principal pilon de susţinere o lume interioară guvernată de înălţimile ştiinţei şi înţelepciunii, clădită pe piloni a căror structură testează limitele fiinţei, gândirea, răbdarea şi imaginaţia. Puterea şi autoritatea. Care nu trebuie să devină nişte instrumente în mâna unui executant, sau o joacă în jurul axului central care se fixează la ambele extremităţi: a fi egalul lui Dumnezeu sau a fi doar o unealtă a Lui.

Leadership: Poţi să-ţi consolidezi o cunoaştere fără durere şi remuşcări, în aşa fel încât destinul pe care ţi l-a pregătit Dumnezeu să rezoneze cu capacitatea conştiinţei de a descoperi esenţa unei lumi care trăieşte simultan un singur eveniment?

Nu poţi urca spre înălţimi dacă eşti lipsit de vitalitate în interior. Desfiinţarea zidului de rezistenţă pe două direcţii paralele: a busolei morale şi a hărţii sufleteşti, plutind în acea sferă a durerii pe care nici el n-o înţelegea, dar care parcă făcea parte dintr-un joc divin, l-a determinat pe Edmond Dantes, alias Contele de Monte Cristo, să-şi reorienteze strict forţa şi strategia pe termen lung către alte ţinte, tot mai înalte.

Trăind în mod sincer conflictul între două identităţi, între două personalităţi diferite, între două moduri de a privi lumea şi situaţiile de viaţă, el a plasat leadershipul sub o singură stea călăuzitoare: profunzimea şi sinceritatea. Ele formând caracteristica unei mentalităţi mature, orientate către deschidere, implicare şi responsabilizare.

Dacă vrei să înţelegi leadershipul, mai întâi trebuie să treci prin meandrele neprevăzute ale sorţii. Şi să găseşti singur calea "trezirii" la viaţă. Nu poţi urca spre înălţimi dacă eşti lipsit de vitalitate în interior, dacă interacţiunea dintre elementele pozitive şi negative nu acţionează asupra unui punct fix: schimbarea. Renaşterea. Pauza finală dintre acumulările succesive de durere, epuizare, compromisuri, sacrificii şi privaţiuni.

Transformă-te într-un model de credinţă puternic, remodelându-ţi viaţa în funcţie de propriile răni pe care trebuie să le accepţi ca pe realităţi existenţiale conţinute într-un plan nevăzut, chiar dacă sunt greu de înţeles şi adeseori greu de acceptat. Raportează-te la un model de "a fi", întemeiat pe reconstrucţia reţelei interioare de valori şi sentimente, care să aibă în centru o reflectare a unei cunoaşteri profunde şi înalte.

Prin esenţa unei lumi care trăieşte simultan un singur eveniment se înţelege acea morală sub al cărei imperiu firea umană încearcă să-şi prezerve vitalitatea conştiinţei, fără ca aceasta să fie schimbată de rememorarea anumitor episoade din experienţele trecute.

Întreaga sferă a conştiinţei se agaţă de încercarea de reperare al unui moment precis din evoluţia ta care poate fi fatal dacă nu devine o premiză a iertării.

Manifestarea exterioară a unei treziri la viaţă este şansa pe care ţi-o acorzi de a lua totul de la început, chiar dacă trebuie să duci în cârcă remuşcări şi durere, fiind plin de speranţa că tot ceea ce ţi s-a întâmplat a făcut parte din planul divin pe care nu l-ai prevăzut şi de la care nu ai putut să te abaţi.

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo , Editura Tineretului, 1957.