Marele Secret (II)

Extinde-ți căutările pentru a descoperi elementele cheie care îți condiționează știința, fără să te îndepărtezi de propria ta identitate reală.

Desigur. Aspiram la o știință a inexistentului pur, care s-ar fi putut sfârși înainte de a atinge culmile înalte ale maturității. Era mai mult o rătăcire într-un perpetuu sens giratoriu, atingând pe alocuri note discordante care se îngrămădeau și creau un mănunchi de raze împletite, înțelesuri și subînțelesuri imprecise care îmi bulversau mintea. Obligându-mă să iau deseori totul de la capăt, ca unul din acei oameni care încercând să controleze cât mai bine ceea ce transmit altora, se pierd brusc în ceață, și sunt nevoiți să-și schimbe abordarea.

Dar, în același timp, odată cu revelarea misterelor pe care știința nefundamentată pe deplin, plasată în contextul unui proces alambicat de inovație, le recunoștea ca definitorii pentru existența secretului, totul căpăta un sens ireal. Totul părea întors într-un underground încâlcit, îmbâcsit de părticele infime, invizibile, de forme și umbre, de intensități diferite. Un underground al unei întunecări a spectrului larg de viziuni și valori.

Marele Secret se îndepărta de esența pe care o simboliza, pe măsură ce mă apropiam de el. Nu puteam lămuri fenomenul în sine, rămas și astăzi nerezolvat în mare măsură. Concentrația de esență pură, redată prin ecuația dublei reprezentări a elementelor care legau posibilul de imposibil, se înjumătățea dacă teritoriul proaspăt cucerit al secretului nu era stabilizat. Iar eu eram, evident, ademenit de chemarea noutății, a senzaționalului.

Te pui în gardă în privința unei despărțiri de tine însuți atunci când întregirea cunoștințelor și cristalizarea unei structuri particulare de înțelegere a unui mister surprinzător are ca simptom închiderea ta într-un "iad" privat?

Marele Secret consta mai ales în impresionanta intensitate a relațiilor care uneau diferite puncte și forțe de interacțiune, de atracție sau de respingere, predominante în construcția de noi produși de reacție. Noi adevăruri, noi valori, noi înțelesuri, noi întrebări, într-o formă fin divizată, pe baza unor constatări incomplete și inexacte, care păreau a scăpa unei explicații logice și plauzibile. Noi simboluri pe care Marele Secret le exploata pentru transmiterea unui mesaj, sau a unei părți dintr-un mesaj, fără limită de timp.

Cum zicea detectivul Auguste Dupin: ” O identificare a intelectului gânditorului, cu cel al oponentului său. ” Eu și Marele Secret. Eram responsabil de panoplia de mijloace pe care știința le furniza conceptelor din spatele tipului de configurație a secretului, care nu corespundea întru totul așteptărilor mele. Instinctiv, sălășluia în mine o mândrie ascunsă, o voință periculoasă care însă nu mă pregătea pentru șocul îngrozitor.

Dar niciun mister nu poate fi elucidat fără un sacrificiu de sine, care să meargă până acolo încât să renunți la propriile prejudecăți, lăsându-te invadat de emoții tot mai intense și mai greu de gestionat. Precum acel bărbat care s-a izolat în fața unei lumi pe care nu a putut să o schimbe, eu riscam să nimeresc, pe negândite, în acel cerc de contradicții care mă împiedicau să întrezăresc luminișul real al propriei mele identități.

O despărțire de mine însumi era consecința aflării adevărurilor din spatele secretului, fiindcă nu orice libertate de eliberează, fiindcă eforturile cele mai intense te epuizează și te apropie de gândurile care îți dau stări de îngrijorare sau frică. Marele secret reprezintă, totodată, forța care te solicită cel mai mult din punct de vedere intelectual și emoțional într-un context de experiențe greu de trecut cu vederea, făcându-te să devii sclavul propriei vanități, prizonierul propriilor dureri din timpul creației.

Poți suporta un șah dat propriei tale deveniri care te face să nu mai știi exact cine ești, de unde ai plecat și încotro te îndrepți, atunci când excesul tău de inteligență depășește o anumită limită?

Ești ademenit de chemarea noutății, a senzaționalului? Dai semne de o rătăcire într-un perpetuu sens giratoriu? Totul căpătă un sens ireal? Simți că te pierzi într-un underground întunecat? Riști să nimerești, pe negândite, într-un cerc de contradicții?

Marele secret te azvârle cu putere într-un context de apărare a propriei identități care se vede nevoită să facă o alegere importantă: ori să se lase ancorată într-un teritoriu lipsit de reguli, specific unei minți creatoare, ori să se afunde în nepăsare și, Doamne ferește, în vicii de tot felul, transformându-se chiar într-un dispreț pentru viață dintr-un exercițiu natural de înțelepciune. Aici leadershipul se săvârșește prin renunțarea la orice pretenție de despăgubire rezultată din vătămarea propriei integrități și performanțe individuale.

Una din metodele folosite pentru a corecta eventualele defecte sau anormalități, minore sau majore, ale leadershipului este de a schimba tipul de configurație a științei tale, zugrăvind cu îndrăzneală o nouă ordine în relația dintre limitare și exces. În urma căreia schimbarea strategiei de atingere a performanței să nu forțeze atingerea nivelului înalt cu orice preț.

Știința unui mânuitor de secrete trebuie să constituie momentul unei încordări a minții spre a descoperi noi posibilități și conexiuni între informații diverse, în niciun caz nu trebuie să lezeze capacitatea unei trăiri de a dărui momente de îndoială față de semnificația existenței.

Pentru ca leadershipul să capete un avantaj competitiv în fața altor modele de leadership, datorită științei pe care o îmbrățișezi, trebuie să arăți că poți da “șah” propriei tale deveniri. Adică să-ți limitezi accesul la știința care nu este în concordanță cu criteriile de performanță, în apărarea propriei tale identități.

Nu te îndepărta de esență, pe măsură ce te apropii de intersecția cu contrariile materiei intelectuale. La această intersecție n-ai voie să te oprești, ci să acorzi prioritate mutărilor de cadre, de la “ dark ” la ” light”, adică să te desprinzi din acel vârtej al gândirii laterale, dar dezordonate, care pare că te tot urmărește și te trage tot mai în spate.

Îți însușești o știință care nu se ocupă de relațiile dintre cauză și efect, luând în considerare superioritatea obținută prin ideea de stimulare a minții spre realizarea lucrurilor mărețe?

Spre a explica diferența dintre leadership și știință, la modul că efectul negativ al combinației lor poate să fie contrar scopului urmărit – atingerea excelenței, fără a ține seama de multiplicitatea determinărilor concrete în înlănțuirea reală a unor idei sau schimbări inovatoare, mai întâi trebuie să luăm în calcul orice mutare cu potențial de reușită ce poate ajuta la obținerea unei superiorități în dezvoltarea personală.

O astfel de mutare ar însemna plasarea științei tale în contextul unui proces de inovație, fără să te îndepărtezi de esența durabilității și a stabilității care te poate ajuta să obții rezultatul dorit. Desigur, trebuie să fii extrem de sensibil și prudent la valul de viziuni care trec dincolo de pragul imaginației, deci dincolo de ceea ce îngăduie posibilul și firescul. Altfel riști să nimerești, pe negândite, în acel cerc de contradicții care te împiedică să întrezărești luminișul real al propriei identități.

Creația este un lucru măreț, asemenea unui secret pe care îți vine greu să-l destăinui. A-ți însuși o știință care nu se ocupă de relațiile dintre cauză și efect, deci care poate periclita grav efectul pozitiv al evoluției tale, dar și efectul propriei opțiuni asupra modului în care ai înțeles să îți susții punctele de vedere, poate fi considerată nu doar o pierdere de tempo, ci mai degrabă factorul prim care condiționează eșecul.

Dacă vrei ca leadershipul să nu se deterioreze, atunci extinde-ți căutările pentru a descoperi elementele cheie care îți condiționează știința, fără să te îndepărtezi de propria ta identitate reală. Elemente precum viziunea și abordarea unitară, gândirea în imagini, adaosul de fantezie, mijloacele artistice, realitățile minții, concepția care prezidează construcția imaginii, se pot foarte bine preta unei varietăți de reconstrucții și interpretări care pun într-o lumină nouă conceptul de leadership.

Leadershipul este știința pe care ți-o însușești ca să arăți totul despre tine și realitățile tale, altfel decât în mod tradițional, încât semnificația pe care o dai creației tale să fie aceea de "desăvârșire" sau de "cultură înaltă, elitistă".

Marele Secret constă în a-ți desăvârși drumul spre excelența în leadership, fără să te îndepărtezi de punctul terminus pe care ți l-ai impus. Înseamnă a nu rătăci prin hățișul de poteci colaterale care te pot îndepărta de tine și de scopul tău autoimpus, în deplină concordanță cu cel care ești și cu cei pe care-i reprezinți.