Memoriile unei vieţi care se repetă

Leadershipul este deosebirea pe care o faci între o realitate care se zbate în mijlocul unui “mă repet din nou” şi o realitate care “se întâmplă” deja.

Am fost mereu interesant de vizualizarea unei poveşti adevărate, legate strict de un dublu al meu, ca exemplu al unei experienţe artistice unde se poate atinge libertatea maximă de exprimare şi se poate imagina la infinit posibilul unei existenţe clădită pe ideea de a defini formal un conţinut obiectual şi prezentându-l ca variantă de continuare a realităţii.

Premisele unui compromis raţional dintre caracterul emoţional al lucrării şi logica precisă a construcţiei compoziţionale, ce aminteşte de arta renaşterii timpurii din Florenţa, îşi fac loc într-o imagine care încântă privirile oricărui iubitor de frumos. Se ridică aici problema conştiinţei, pe care adesea mi-o închipuiesc ca fiind calitatea unei fiinţe umane setată să caute adevărul din spatele imaginii, într-un destin nemuritor.

Arta este o izbândă a pământului fertil, a florilor care îl acoperă şi al aerului curat. Nu ştiu cât de mult timp am învestit, cu migală şi răbdare, doar ca să aleg corect între variantele de cristalizare a unei vederi din apropiere, o formă de sensibilitate specială, ca să ridic acea schelărie conceptuală şi experimentală menită să plaseze subiectul uman în coerenţă cu expresia unei realităţi decorate cu contururi fragile.

Trandafirul încă este acolo, înflorit cu mulţi bujori încălziţi de razele soarelui, exprimând măreţia artistului care îşi expune sentimentele în aşa fel încât cel ce îi vede creaţia o simte ca fiind o parte din sine. Povestea trandafirului, ca de altfel sarcina lui principală, este de a întruchipa într-o formă artistică, adecvată, o idee de realism total sub o oarecare doză de expresivitate şi superioritate.

Iar de aici, viaţa mea a început să capete o semnificaţie aparte, constituind tot atâtea calităţi specifice pentru stilul unei arte care înseamnă atât continuitate cât și evoluţie.

Leadership: Poţi să îţi exteriorizezi personalitatea prin expresia activităţii creatoare înfăptuită cu ajutorul concretului din planul naturii, aşa încât să surprinzi esenţialul unei imagini de ansamblu asupra vieţii?

Pe linia imaginii pe care o redau mai jos, dedicată unei teme de maximă actualitate, se recondiţionează materialul din care este făcută viaţa mea, începutul unei noi pagini de memorie care peste ani va trezi nostalgie. Nu încerc să par mai mult decât ce sunt, la fel cum nici trandafirul nu-şi schimbă locul într-o grădină magnifică pe care artistul o încorporează într-un tablou semnat: “Admiraţie pentru frumuseţea naturii”.

Tot ce simte un trandafir și-l face uman într-un tablou care începe de la un simplu joc de linii şi cromatici variate, poate fi redat cu mână de artist într-o mărturisire pe care scriitorul român Alexandru Vlahuţă o face despre pictorul Nicolae Grigorescu, cu acel farmec al puterii ascunse care dă eleganţa unei sincerităţi expresive cuceritoare:

“Veşnic nemulţumit de lucrul lui, răzând de zece ori o pânză, plecând şi întorcându-se de câte zece ori în acelaşi colţişor din natură, care mereu tot altceva-i spunea din marele mister, şi el mereu întrebând, simţind că, dincolo de liniile şi de culorile care se văd, mai e ceva care nu se vede, şi care totuşi trebuie să se vadă. Trebuie. Căci aceasta şi este chemarea unui artist pe lume – să te facă să vezi în vecii vecilor ceea ce natura nu arată decât o dată, la fulgerarea unei clipe, o singură dată, în toată necuprinsa şi înspăimântătoarea veşnicie a vremii.”

Trandafirul încă mai există ca atribuit al sufletului de a concepe o nouă realitate, de a merge mai departe, de a evolua şi mai mult, de a se regăsi pe Sine în experienţa de veacuri a fiinţei umane.

O imagine de ansamblu asupra vieţii se poate obţine din uimirea pe care o ai în faţa unui tablou a cărui temă surprinde orizontul de definire a naturii şi frumuseţilor ei, din timpul unui moment memorabil.

Iată ce-l mulţumeşte pe un trandafir, dornic a fi imortalizat într-un tablou plin de culoare şi nostalgie. Mi-l închipuiesc sublim şi fascinant, drept autorul unei creaţii artistice care amestecă voit registrul miraculosului cu cel al supranaturalului, într-un joc magic al efectelor de compoziţie:

Să fiu o culoare frumoasă, strălucind în realizarea unui vis măreţ care e mai interesant din perspectiva unei mărturii de artă. Să fiu o poveste de auto-reflecție pe care artistul o foloseşte pentru a transmite o mare învăţătură lumii, în aşa măsură încât să nu exist decât ca întrupare a unui spirit desăvârşit care, de-a lungul vieţii sale, preferă să experimenteze particularul unei personalităţi izolate privită în oglinda unei raţiuni universale invariabile.

Să descopăr calităţile unei pensule speciale care să imprime portretului meu, în timp, eleganţă şi supleţe, asigurând un contur perfect. Să îmi construiesc singur lumea, ca alternativă a unei comunicări cu Dumnezeu în care să difere doar nuanţa de luminozitate şi de mister. Să nu dispar după moarte.

Trandafirul este spiritul unei fiinţe complexe, acceptată de rânduiala unor taine care se lasă uşor înveşmântate în haina cuvântului, ca o replică a imaginaţiei unui artist care descrie o viziune a naturii spre aprofundarea subiectului unei lumi fabuloase, perfect alcătuite, dar uneori greu de înţeles.

Leadership: Creaţia ta poate da acea impresie de realitate în care predomină senzația de mister și fabulos, încât să capeţi acces la o altfel de percepţie vizavi de complexitatea unui "ceva care lipseşte din viaţa ta"?

Ceea ce lipseşte din viaţa mea este însăşi mesajul pe care trandafirul îl transmite sub formă de nostalgie, melancolie, atracţie, consolare, dovada dragostei, pentru că de fiecare dată când îl privesc în stropii ploii de vară simt că sunt introdus în episoadele marcante ale unei poveşti de spirit.

“Însăşi speranţa este uneori o formă de durere.”

Sunt doar un trandafir. Vă rog, încetaţi să mă înţelegeţi printr-o multitudine de priviri, sub toate culorile mele, ci eventual încadraţi-mă sub un clopot de sticlă şi contemplaţi-mă din adâncimile profunde ale unui destin tulburător, scris cu cerneala sângelui curs din rănile unor muritori de rând. Încercaţi să mă exploraţi cu un singur ochi, fără să pierdeţi din varietatea şi complexitatea unui "ceva care lipseşte din viaţa voastră".

Trăiesc momente de nedumerire, repetate adesea, ca un joc stereotip, mereu în acelaşi fel. Un fel de senzaţie de abandon în faţa unei puteri transcendente, neputinţa de a controla pe deplin ceea ce se întâmplă în treburile lumeşti. Îmi lipseşte acea încredere care să-mi permită să depăşesc momentele de mare intensitate emoţională, dar cu toate acestea înfloresc mai firesc decât în cazul altor flori, chiar dacă însăşi spinii mă blochează într-o realitate mai aspră, mai presus de aceea care cade sub simţuri. Sono fuori su una nuova strada alla ricerca di una terra senza nome.

Trandafirul denotă încrederea în trăirile unei alte fiinţe cu care rezonezi în armonie cu TOTUL, având acces la o lume expusă interpretării şi înţeleasă printr-o sesizare artistică, printr-o metaforă: "Tema vieţii, ca într-un vis".

Deseori, îmi închipui că sunt spiritul unei fiinţe care traversează nemurirea în alte roluri, alte reguli, cu alte motive de captivitate, cu alte activităţi artistice, dar întotdeauna însărcinat cu aceeaşi misiune: "È tempo di girare la pagina e iniziare un nuovo capitolo."

Leadershipul, ca tendinţă de a înţelege personalitatea artistică, vizează trăirea de moment, irepetabilă şi inestimabilă, pe care o abordezi într-un context de “similitudine vizuală” când eşti pe cale să-ţi asumi o identitate din care nu mai poţi să te desprinzi, tocmai pentru că te complaci în postura de personaj aflat în centrul atenţiei.

Memoriile unei vieţi care se repetă ia în considerare acea sursă de expunere a ideilor, a emoţiilor, a amprentei, percepției și a experienței personale, într-o creaţie a cărei principală trăsătură este puterea de împlinire a unui destin consacrat artei. Un destin care sfidează efemerul inerent printr-o viziune interpretativă asupra unei fiinţe asemănătoare ţie, percepută ca simbol al unei realităţi spirituale mai vaste.

Important este cum te raportezi la această fiinţă prin intermediul unei comparaţii revelatoare de adevăruri, frumuseţe, divin, trăinicie, emoţii, potenţial artistic, încât s-o faci accesibilă publicului larg sub diferite semnificaţii, într-o poveste surprinzătoare al cărei conţinut se repetă în alte timpuri şi alte locuri.

P.S. Expresia "mă repet din nou" seamănă a pleonasm. În cazul acestui articol, am folosit "din nou" pentru a întări o regulă care se aplică pe o perioadă mai lungă de timp. Dacă spui "mă repet" poate avea semnificaţia de "s-a mai întâmplat o singură dată". Eu am întărit o idee, o convingere, un fapt, prin semnificaţia de "se întâmplă de nenumărate ori", ca un fel de deja-vu.