Metamorfoza operei în reconsiderări continue de principii
Leadershipul creativ înseamnă să îmbini calculul riguros cu spontaneitatea, transformând planurile teoretice în acțiuni vizionare.
Au fost toate acestea dinainte stabilite, calculate rece și aprioric? Odată, Eisenstein mărturisește felul în care lucrează la pregătirea unui film. "Lucrez foarte profesional. Ridicând valuri de erudiție. Dezbătând cu mine însumi principii și programe. Acumulând calcule, ecuații, concluzii. Îmi place să potrivesc melodia la mersul filmului. Uneori depășindu-l. Atunci, deodată, melodia nu se mai potrivește. Se scufundă în sertarele considerațiilor doctrinale. Scenariul rămâne în pană. În locul lui se umflă dosarele cu pagini de manuscrise ale unor cercetări teoretice... Această metamorfoză a operei în reconsiderări continue de principii constituie adesea nenorocirea mea. Adesea, lămurind principiul, pierd interesul pentru aplicarea lui."
Alteori însă reușește. Ca în cazul filmului Alexander Nevsky. Atunci însă calculele, ecuațiile, concluziile nu sunt decât premisele creației. Scenariul regizoral nu este decât o primă etapă în procesul creator. În timpul creației, Eisenstein nu se mai gândește la acești "de ce" și "cum". În perioada muncii, soluția de bază este transformată nu în evaluări logice, ci în acțiune directă. Gândurile nu mai sunt exprimate prin deducții, ci proiectate nemijlocit în imagini, ele nu sunt descrise în formule, ci prin forme. Desigur, creația spontană străbate zonele conștiinței, dar aceasta nu o oprește pentru analiză, ci o lasă să gonească mai departe. "Actul creației are loc în febră."
Creativitatea autentică se naște atunci când gândurile nu mai sunt exprimate prin formule, ci prin imagini care dau viață unei viziuni.
Manoperele tehnice sunt aceleași ca și în cazul pregătirii unui film, dar trebuie efectuate ferm, rapid și cu o deosebită atenție și profesionalism, având grijă permanent să menajeze calculele și concluziile teoretice și principiile învecinate ale criticilor cinematografici. În cazul în care scenariul este mai mult sau mai puțin integru, vor fi folosite scene adecvate, desprinse din narațiune ca și când regizorul însuși ar trebui să extragă esența mesajului. Metamorfoza nu este absolut necesară și este recomandabil chiar să fie evitată, pentru a nu leza ideile de bază și a nu permite detaliilor să se insinueze prea profund în narațiune.
Când scenariul este distrus prin diverse reconsiderări teoretice ale criticilor și nu este posibilă aplicarea concluziilor, vor fi folosite improvizațiile de ordin creativ, care străbat zonele conștiinței spectatorilor.
Esența leadershipului în domenii creative constă în abilitatea de a trece de la gândire analitică la proiecție nemijlocită în imagini și forme.
Operatorul cadrelor, cel care filmează scenele, va limita cu multă prudență porțiunea activă a improvizației, astfel încât momentul de vârf al intensității să nu pătrundă în profunzime și să lezeze integritatea principiilor pe care se bazează structura montajului. Improvizația va acționa în special împingând povestea dinspre fundul conceptului de "experimentare", în sens creativ, și nu se va încerca insinuarea sa între construcția narativă și temă, structura având o rezistență mică și putându-se fractura ușor. La filmele multi-tematice, vârful improvizației se va insinua între tematici, "de ce?" făcându-se prin "cum?" în sensul axului de dezvoltare a poveștii, așa încât scenariul să nu rămână "în pană" de inspirație.
Eventualele fragmente mici de idei vor fi extrase cu o abordare delicată, fără să oprească creația spre analiză, ci lăsând-o să gonească mai departe. În cazul în care filmul a prezentat blocaje creative cronice, deci când gândurile regizorului nu mai sunt exprimate prin deducții, ci proiectate nemijlocit în imagini fără sens, conceptele de granulație din narațiune vor fi îndepărtate prin mijloace blânde de reevaluare și adaptare a scenariului la contextul actual. Pentru a nu descoperi și leza ideile principale, este recomandabil să se evite reevaluarea insistentă a narațiunii, transformând analiza nu în evaluări logice, ci în acțiune directă.
Un lider vizionar trebuie să echilibreze analiza teoretică cu acțiunea directă, evitând capcana de a pierde interesul în aplicarea principiilor dezvoltate.
Metamorfoza operei în reconsiderări continue de principii are rolul de a rafina direcția artistică, deoarece astfel se reevaluează constant corectitudinea și relevanța fiecărei decizii, în cazul unei viziuni complexe care necesită adaptări frecvente. Spun asta știind că fiecare idee, în contact cu realitatea practică, devine o provocare care testează atât creativitatea, cât și capacitatea de a rămâne fidel viziunii inițiale.
* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.
