ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Monologul omului care îşi târâie bătrâneţea

On Octombrie 15, 2012, in Leadership Total, by Neculai Fantanaru

Mobilizează-ţi potenţialul de lider spre un alt fel de a fi, fără să te laşi târât înainte de tăvălugul unei evoluţii necontrolate care promovează mediocritatea.

Am fost şerif al acestui district de când aveam 25 de ani. E greu de crezut. Bunicul meu a fost om al legii. Şi tata, la fel. Eu şi el am fost şerifi în acelaşi timp, el în Plano, iar eu aici, în Desert Aire. Cred că e destul de mândru de asta. Eu am fost mândru.

Unii dintre şerifii de pe vremuri nu purtau armă. Multor oameni le vine greu să creadă asta. Jim Scarborough nu a purtat niciodată armă. Ăsta e Jim cel tânăr. Gaston Boykins nu ar fi purtat una în districtul Comanche. Mi-a plăcut mereu să aud despre cei din vremurile trecute. Nu am ratat niciodată şansa de a face asta.

Nu poţi să nu te compari cu bătrânii. Nu pot să nu mă întreb cum îşi făceau treaba în acele vremuri.

Cu ceva vreme în urmă, în Huntsville, am trimis un băiat pe scaunul electric. A fost arestarea şi mărturia mea. A ucis o fată de 14 ani. Ziarele au spus că a fost o crimă pasională, dar el mi-a spus că nu a fost nicio pasiune. Mi-a spus că şi-a dorit dintotdeauna să omoare pe cineva. A spus că, dacă ar fi eliberat, ar face-o iar. A spus că ştie că va ajunge în iad. Va ajunge acolo în 15 minute.

Nu ştiu ce să cred. Chiar nu ştiu. Am ştiut mereu că trebuie să fii dispus să mori ca să-ţi faci datoria. Cred că-i mai mult vorba de ceea ce eşti dispus să devii. Dar nu vreau să mai risc şi să mă întâlnesc cu ceva ce nu înţeleg.

Şi mai cred că un bărbat trebuie să-şi pună sufletul la bătaie. Iar eu nu-s în stare s-o fac. Acuma mă gândesc că poate nici n-am fost vreodată.

Ar trebui să spun: "Bine, voi fi o parte a acestei lumi."

Leadership: Suferi o criză existenţială marcată de întrebări de genul „De ce eu ?”

Încotro de îndreptăm, noi, bătrânii, dacă nu spre o sărăcie interioară tot mai crâncenă? se întreba un erou al unui mic roman de formare spirituală.

Preţul pentru a ne menţine vie energia este direct proporţional cu domeniul în care activăm şi cu nivelul nostru de responsabilitate. Leadershipul poate deveni prin prisma acestor două considerente, o dezamăgire, un impediment, o invitaţie la eşec, un balast împovărător, o arie largă de repere care încep să-şi piardă sensul.

Ca o stea care se stinge sub ochii noştri, leadershipul îşi poate pierde din strălucire, transformându-se dintr-un atu într-un defect, până ce valoarea lui ajunge la zero. Un domeniu sever şi determinant, devenind din ce în ce mai greu de asimilat, sub forma foarte accesibilă a "predestinării şi respingerii", a îmbolnăvirii, a îmbătrânirii. Victima unei rupturi între durabilitate şi evoluţie, incapabilă să efectueze o mişcare de 90 de grade în sens invers propriei axe, pentru a ieşi din “şahul” dat de timp.

Luminile noi ale adevărului îţi întregesc sau îţi întunecă judecata? Motivul pentru care ne decidem să abandonăm cursa spre excelenţă, constă în a recunoaşte această imposibilitate de îndeplinire a obligaţiilor ce ne revin, de a cunoaşte şi a înţelege în întregime adversarul propriului nostru viitor: a fi parte dintr-o lume care dispare puţin cate puţin. Este vorba de o criză existenţială, având foarte multe întrebări cu privire la scopul nostru pe pământ.

Adevărul constă în a recunoaşte cine suntem şi cine nu suntem în punctul în care simţim că pierdem controlul, atunci când devenim prizonieri ai propriei noastre mediocrităţi.

Leadership: A fi o parte a acestei lumi înseamnă să renunţi la o lume întreagă pentru tine?

Şeriful Ed Tom Bell, din filmul “No Country for Old Men (2007)”, îşi spuse monologul contemplând, cu sufletul şi cu gândul îndreptate spre toate acele lucruri ascunse, semi-încuiate în obscurul unei vieţi care se derula în acelaşi timp pe două fronturi: al unui destin ce trebuia împlinit, apoi al unui rămas bun. El a ales mai mult abandonarea totală în negura unui apus scăldat de perspectiva morţii.

Ca un imn de deznădejde, ca un act de acuzare, vorbele şerifului dezvăluie fără cruţare apăsările şi asupririle societăţii în care trăia, dar şi simptomele unei slujbe căreia nu-i mai putea face faţă. Pur şi simplu, firea lui nu se mai intersecta cu cerinţele, cu restricţiile, cu trendurile ei. Bătrâneţea, cu toate adaosurile ei, îl încleştară cu totul. Se resemnase pentru imperceptibila parte ce i se cuvenea – pregătirea unui viitor pe care nu-l va trăi niciodată.

Ajutorul lui trebuia să vie “de sus”, din partea unei conştiinţe mai înalte, mai lucide, din partea unei atitudini mai sănătoase, mai atente, mai responsabile, mai protective; din partea unei existenţe active şi pline de sens. Dar el nu era în măsură să recunoască remediile, să şi le administreze singur, fiindcă nu mai era receptiv la transformările sociale.

Ce se va alege din frunzişul unui copac bătrân tăiat de la rădăcină? Bătrâneţea e un ţinut complicat care prinde tot mai mult teren, îţi cuprinde conştiinţa ca un giulgiu rece, accentuându-ţi deznădejdea şi oboseala.

Leadership: Întreaga expresie a personalității tale este obținută prin jocul subtil al condiţiilor stabilite de o predestinare implacabilă, fără a recurge la constrângeri incompatibile cu limita răspunderii personale?

Firea ta se intersectează cu cerinţele, cu restricţiile, cu trendurile leadershipului?

În ceea ce priveşte convingerile şi năzuinţele noastre ce emană din idealul nostru de mâine, din tot ceea ce înseamnă evoluţie şi dezvoltare, (ideal ce poate fi perceput în mod direct în fața sensului şi a rigorilor existenței), ele reprezintă factorul principal în determinarea nivelului de încredere în sine. Un fel de pietre de temelie a predestinării care să nu cedeze la prima furtună şi să tragă cu ea întreaga construcţie a vieţii noastre de până atunci.

Atât sub aspectul atitudinii şi a gândirii, al modului în care înţelegem şi ne plăsmuim viaţa, cât şi sub cel al dezvoltării graduale şi durabile, aceste convingeri şi năzuinţe reprezintă totodată cadrul de referinţă al întregii noastre transformări, asigurat de contribuţia tuturor factorilor fizici, psihologici şi sociali care participă în mod activ la obţinerea excelenţei.

Lucru atât de important cu cât unele din ipotezele prospective – reproduse pentru realismul procesului de transformare – pornesc de la analiza acelei realităţi cu care ne identificăm. De aceea şi unele din temerile şi inconvenienţele noastre, cauzate de impresia neputinţei şi a manifestării imprevizibilului, îşi limitează valabilitatea în funcţie de modul cum ne analizăm şi cum percepem trecutul ş viitorul în relaţie cu o predestinare implacabilă.

Condiţiile stabilite de o predestinare implacabilă, în adâncurile întunecate ale unei minţi consumate, sunt asociate variabilei de raportare la semeni în drumul către idealul suprem: de a trece bariere de netrecut în sfera obişnuitului trăit.

Există după o anumită vârstă o tendinţă de stagnare şi apoi de decădere, de abdicare de la idealurile pe care le-am plăsmuit în tinereţe. Viitorul aparţine acelor lideri care îşi vor menţine permanent tinereţea spirituală, acelora care se adaptează permanent la cerinţele mereu în schimbare ale societăţii, la schimbările tehnologice, dar mai ales cele de mentalitate, ajustându-şi modul de acţiune fără să abdice de la realizarea ţelurilor propuse.

Aceasta este esenţa tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte, o strânsă şi durabilă raportare la ceea ce suntem de fapt, ca o flacără care trebuie cât mai mult întreţinută, alimentată de cele mai multe ori de trendul pozitiv al activităţii noastre. Să participăm cu cât mai mult elan la tot ce săvârşim în viaţă prin leadership, căci tot ceea ce vom crea, bun sau rău, va rămâne veşnic urmaşilor noştri.

Monologul omului care îşi târâie bătrâneţea scoate în evidenţă acea trăsătură a liderilor care îşi abandonează rolul şi răspunderea stabilite de leadership în relaţie cu viaţa.

Aşa cum la bătrâneţe omul nu are capacitatea de acţiune pe care o avea cu ani în urmă, tot astfel leadershipul pe care îl practicăm îşi diminuează sensul odată cu involuţia noastră în marea evoluţie a societăţii şi a vieţii.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us