Născut a doua oară

Stabilește un raport direct între tine și ceilalți - o deplină și pașnică integrare a ta în universul lor interior.

Timpul are o adâncă putere, are o forță ciudată de apreciere și de evidențiere a tuturor sentimentelor, a gândurilor pe care ți le faci cu privire la viitorul tău. Iar timpul pe care îl petreci alături de o persoană dragă, o persoană veselă și plină de viață, îți poate oferi un răspuns la una din întrebările fundamentale ale existenței tale: "Cine ești?"

Filmul "Pretty Woman (1990)". Multimiliardarul Edward Lewis și "angajata" lui, Vivian Ward în timpul unei scurte partide de șah pe care o jucau mai mult din amuzament.

La un moment dat el, privind-o în ochi, îi spune cu multă delicatețe că e timpul să întrerupă jocul, fiindcă e târziu și are mult de lucru.

- Ce-ar fi să nu mergi mâine la lucru? Ce-ar fi să-ți iei zi liberă? îi spune Vivian cu o expresie a feței ce arăta clar că ar fi vrut să petreacă mai mult timp cu el.

Rămas o clipă pe gânduri, ca și cum ar fi cugetat adânc, Edward îi răspunde:

- Eu să nu lucrez? Eu dețin compania...

Vei fi incapabil să observi un lucru dacă interesul tău față de el nu-ți este stârnit de o altă modalitate de a-l vedea.

Pentru prima oară în viața lui, Edward Lewis, convins de Vivian, și-a luat o zi liberă. O zi care avea să-i schimbe tot universul interior. Au fost împreună la iarbă verde, au călărit împreună, s-au plimbat prin oraș, au râs, au glumit – ca și cum ar fi fost în concediu. S-au simțit amândoi minunat. Ce mai ! O zi de neuitat. Într-adevăr de neuitat. Căci, la sfârșitul filmului, după încheierea acelei afaceri importante pentru care venise la New York, Edward se reîntoarce în parc, se descalță și pășește în picioarele goale pe iarba verde pentru a avea încă o dată senzația de relaxare și de libertate. Își simțea sufletul mai senin și mai voios.

A adăuga artei - de a fi împăcat cu tine însuți, dincolo de aparențele pe care le afișezi în lume, o nouă formă de exprimare, înseamnă să introduci în configurația ta o nouă unitate de apărare care să te ajute să supraviețuiești într-o lume ostilă. Integrarea experienței de sine în leadership, legată de starea sufletească pe care o alegi ca fundal întâmplărilor vieții tale, își găsește corespondent în realitatea pe care o reprezinți, pe care o trăiești, pe care o transformi într-un tablou al fericirii simple, curate, în care împlinirea vine din zâmbete, din dragoste față de tot ceea ce te înconjoară.

Dacă natura triumfă în versurile marilor poeți, în splendoarea fascinantă a tuturor luminilor și culorilor, a tuturor vocilor ei clare, atunci liniștea sufletească triumfă în materie de dezvoltare a leadershipului, căci menține la nivel satisfăcător capacitatea personalității tale de a hotărî ceea ce este cel mai bine pentru tine, debarasându-te de restricțiile de tipul: "îmi este teamă să mă desprind de tot ce mă leagă de actual, îmi este teamă să mă expun la orice fel de situații în viață, din care am ocazia să cresc ca persoană".

Îți măsori integrarea experienței de sine în leadership în funcție de ceea ce te definește sau în funcție de ceea ce te avantajează?

Dacă se instalează o îngrijorare acută legată de rolul imens pe care-l joci în plan profesional, conștient sau nu de implicațiile pe care le are o ascensiune dincolo de granițele realității, ai două variante: poți să accepți spiritualitatea în complexitatea ei de forme sau poți să accepți acea umilință dură a renunțării la ceea ce îți face bine, care nu aparține însăși esenței a ceea ce ești, a ceea ce înseamnă să fii om.

Leadershipul are în compunerea lui posibilitatea de definire a paricularitatilor imaginii de sine a omului, mai ales în momentele sale de armonie, pace, înțelegere. Adică atunci când intri cu adevărat în contact cu tine însuți și încerci să-ți faci o asigurare a unui viitor de valoare, în acord cu nevoile tale de formare-dezvoltare a personalității.

Ai încredere în ceea ce te poate face să te simți bine ! Integrarea experienței de sine în leadership se măsoară în felul în care te distanțezi sau te apropii de tine însuți, de viața pe care o trăiești, de ce se petrece în proximitatea ta, de capacitatea ta de a te desprinde din sclavia unei poziții profesionale.

Ceea ce te definește trebuie să fie strâns legat de acceptarea unui cadru de referință pentru realitatea cu care, de fapt, poate fi comparată puterea, prestația sau generozitatea ta. În schimb, ceea ce te avantajează cu adevărat este statutul pe care îl ai în momentul când lupți să devii cineva în ochii altora sau în ochii tăi, din care învingătoare iese calitatea de a te transforma într-o apariție încântătoare în tendințele de a ascunde la vedere ethosul.

Validezi fiecare experiență pe care o trăiești prin ceea ce ești în stare să construiești singur "în cădere liberă" de la mare înălțime?

Tu îi ajuți pe ceilalți să pună lucrurile în ordine în viața lor? La fel cum un pictor transfigurează realitatea dând naturii pe care o interpretează o notă de duioșie, de lumină, de calm, tot așa Vivian a produs o schimbare pozitivă și sănătoasă în viața lui Edward, dându-i un nou sens, o nouă înțelegere, un nou orizont tradus printr-o stare de liniște interioară și de armonie.

Vivian a determinat schimbarea lui totală, aducându-i o satisfacție interioară deosebită, o stare de confort. Moment în care el s-a simțit nu doar mai bine, ci și mai echilibrat din toate punctele de vedere. Pășind din nou pe iarbă, după ani de zile, el s-a simțit ca un copil care, bucuros că a învățat să meargă, devine brusc mai plin de viață, mai energic, mai vioi. Partea luminoasă din sufletul lui s-a trezit din nou la viață.

Vivian a fost antena lui emoțională. L-a ajutat să conștientizeze semnificația mai profundă a vieții. Emoțiile au căpătat mai multă semnificație în viața lui și au avut un impact direct asupra acțiunilor sale.

A construi ceva singur "în cădere liberă" de la mare înălțime înseamnă să-ți crești valoarea de referință fără să-ți ordonezi prioritățile legate de ceea ce ți se întâmplă în timp ce ești ocupat să faci alte planuri.

« Născut a doua oară » este un fel de a spune că, pentru a da valoare leadershipului tău, trebuie să determini o schimbare majoră de atitudine și de mentalitate în rândul celor care te înconjoară. Nu înseamnă altceva decât să le ușurezi celorlalți sufletul, propria existență, să îi dezlegi de vraja apăsătoare a unei vieți lipsite de armonie și echilibru. Pentru asta trebuie să stabilești un raport direct între tine și ei - o deplină și pașnică integrare a ta în universul lor interior. Ei, dând crezare gândurilor pozitive pe care le insufli, vor manifesta o stare de bucurie sufletească.

Nu uita că leadershipul este un mijloc de apropiere și de cunoaștere între tine și ceilalți oameni. Ajută-i să pună lucrurile în ordine în viața lor, ajută-i să găsească noi modalități de a-și trăi corect viața și să se debaraseze de o mentalitate păguboasă și amăgitoare. Ajută-i să beneficieze astfel de fundamentul necesar pentru o funcționare eficientă: armonia în viață. Ajută-i să răspundă la întrebarea fundamentală a vieții: "Cine sunt eu cu adevărat?".

E valabil și pentru tine. Serviciul și obligațiile care îți revin îți vor pune mereu la încercare limitele. Prin urmare, cred că e bine și util să găsești o supapă sănătoasă – precum "schimbarea de peisaj" pentru a te elibera de orice frustrare și orice tensiune. Nu uita că suprasolicitarea sporește deseori probabilitatea unui conflict cu colegii de serviciu sau cu angajații.

Concluzie: Contribuția ta, ca lider, la "armonia" în colectivul în care îți desfășori activitatea, este covârșitoare. Această armonie se poate obține uneori foarte greu datorită diferențelor dintre oameni în ceea ce privește educația, cultura, etc. Stabilind un raport direct între tine și ceilalți, integrându-te în universul lor interior, poți produce schimbări pozitive.

Încearcă să reaprinzi flacăra din sufletul celorlalți !