Neobișnuita întâlnire a omului cu un om (I)

Descoperă “Omul” din tine ca să desăvârșești întregul cadru al individualității tale.

Tindeam spre ceea ce era esențial devenirii mele, spre neobișnuit, spre o nouă destinație. Psihologia mea căuta să descopere Omul în Om, omul absolut, abstract, care se afla ascuns sub stratul nesolidificat al identității mele. Acea parte din mine, mai consistentă și mai importantă, pe care n-o puteam aduce la suprafață, dar care cerea cu disperare să fie dezvăluită și recunoscută, lăsată apoi să curgă liberă ca un fluviu, pentru ca puterea ei să transforme realitatea din jurul meu.

Misiunea omului ascuns era de a mă completa, ca un frate, ca o simetrie firească, ca o armonie deplină, desăvârșind întregul cadru al individualității mele. Un înșelător joc dublu, cu comutator, pus în slujba unei cauze creatoare, unei metode riguroase, științifice, de a explica ceva prin comparare cu altceva. O nesiguranță? O incursiune incredibilă într-o mare aventură, un proces complex de sinteză a sinelui care consta în speță în unificarea inconștientului și conștiinței?

O roată care se învârte numai într-un singur sens nu poate fi deviată în sens contrar fără să fie în esență atinsă. Întregul meu univers, lumea mea interioară era destul de dezorientată, oscilantă. Precum o scădere și apoi o creștere a intensității câmpului electric între două valori maxime. Ce anume mă putea readuce la o dezvoltare sigură, fără să produc o ruptură de status quo-ul cunoscut?

Devii la fel ca obiectul atenției tale în sensul formării convingerii că atingerea unui plan lăuntric fundamental va conferi profunzime trăirii, seriozitate exprimării și consecvență în a integra absolut toate aspectele în viața de zi cu zi?

Tinzi spre ceea ce este esențial devenirii tale? Ce se află sub stratul nesolidificat al identității tale? Poți aduce la suprafață acea parte consistentă din tine care cere cu disperare atenție? Care este misiunea omului ascuns în tine? Ce anume te poate readuce la o dezvoltare sigură, fără să produci o ruptură de status quo-ul cunoscut?

Tot ceea ce cunoaștem și știm despre noi înșine, toate elementele care ne reprezintă, convingându-ne de ele, ne completează, ne definitivează, ajutându-ne să evoluăm într-un mod cu totul particular. Un om mare este expresia unui dialog lăuntric excepțional între adultul și copilul din tine, între vizionar și experimentator, între visător și realist, între critic și artist, un dialog care nu evită întrebările și răspunsurile față de ceea ce te ține legat de o anumită stare de lucruri menită să-ți inspire un oarecare confort emoțional și intelectual.

Reprezentarea pe care o aducem propriului arhetip pe care-l întrupăm, rolul nostru individual în relație cu felul în care ne percepem, cu ceea ce vine din sursa noastră interioară, este prima și cea mai importantă conștință pe care trebuie s-o dobândim. Și ea se obține prin parcurgerea acelui ciclu reversibil, format din transformări, a căror finalitate conduce la formarea identității tale.

Omul pe care îl ascunzi în tine este similar unui jurnal-capodoperă în care se relatează experiența unor trăiri care te-au impresionat prin forța și seducția lor de “Lume Nouă”.

Sub atâtea chipuri putem evolua, încât nu știm care este cel adevărat, nu știm care are un grad de maturitate mai adecvat și, prin urmare, nu știm de care să ne ținem. Dar numai acea parte din noi înșine, mai consistentă, pe care n-o putem aduce la suprafață, are puterea de a ne transforma realitatea și existența. De aceea, obiectul atenției tale nu trebuie să fie doar realitatea în care trăiești, supusă unei reprezentări codificate a prezentului, ci povestea în imagini a unei incursiuni într-o mare aventură a cărei stranietate poate fi rareori atinsă pe parcursul aventuros al existenței.

Ceea ce ți se întâmplă în viața de zi cu zi creează acel sentiment de apartenență la entitatea "noi": o parte din tine care lasă să se întrevadă discret o perspectivă de tip creator, și una care lasă să se întrevadă o continuare a poveștii în care te regăsești, dintr-un jurnal de lectură.

Dacă păstrăm distanța între noi și “Omul” din noi, acest exponent care alcătuiește modelul nostru de funcționare, în necontenita dinamică a vieții, în lupta continuă pentru cucerirea ei, nu vom putea niciodată să ne apropiem de perfecțiune. Nu vom reuși niciodată să reglăm arcul care ține potențialul nostru în tensiune, în direcția de deschidere spre viitor, spre nou, spre adevărata țintă: excelența.

Poți să găsești îndrumare din partea unei convingeri care îți arată că în viață “Lucrul cel mai prețios rămâne nevăzut” din perspectiva raportării la o prezență care te face să crezi că nimic nu poate să dispară complet?

Atingerea excelenței este un proces, o activitate continuă pentru a te desprinde din plutonul fruntaș al “alergătorilor de cursă lungă”. De fapt, excelența înseamnă să porți constant un dialog cu tine însuți din care să extragi învățămintele unei gândiri desăvârșite despre cum ar trebui să arate realitatea care te înconjoară, luând în calcul considerentele unei valori de informație a faptelor, evenimentelor și întâmplărilor ce constituie intriga unei povești de neuitat. Iar o asemenea valoare de informație poate fi o comunicare despre un anumit aspect al realității obiective, sau o noțiune de largă generalitate filosofică.

Unul din cele mai bune moduri de a te apropia de excelență nu este să-i instruiești pe alții, ci să fii capabil să-ți instruiești “Omul” din tine - să-i încredințezi lui misiunea de a te conduce, să-i permiți să te însoțească peste tot, să-l lași să-și desfășoare toată forța pentru a dobândi coordonare, stabilitate și vigilență.

Citeam undeva pe internet un lucru interesant: “ Când privești în spatele criteriilor, care divizează oamenii după: culoarea pielii, apartenență etnică, haine etc. – înțelegi că aceste lucruri sunt nesemnificative. Lucrurile la care ar trebui de fapt să atragem atenția sunt valorile lor. Când privești în spatele micilor diferențe, vei descoperi în profunzime adevărata individualitate a fiecăruia – cea care mă reprezintă și te reprezintă, cea care ne reprezintă pe toți. ”

Adevărata individualitate are la bază includerea "Omului" din tine în sfera existenței tale, el este acea prezență semnificativă, adevărata ta călăuză, care te reprezintă în totalitate, în orice moment al vieții. Individualitatea unui om poate fi gândită și din perspectiva raportării la o prezență care te face să crezi că nimic nu poate să dispară complet din realitate, fiindcă realitatea se manifestă printr-o schimbare continuă a propriei persoane văzută din două ipostaze: de conștință a sinelui și de conștiință a comunicării mesajului creat prin prisma propriilor trăiri.

El este, citându-l pe scriitorul Antoine de Saint-Exupery, acea nestemată care rămâne nevăzută și neînțeleasă pentru cei mulți - constituind doar o parte a unei realității complexe, mai greu accesibilă și abordabilă, dar care într-un iureș debordant de recuperare a clișeelor care însoțesc transformarea periodic, îți controlează traiectoria de evoluție.

Convingerea care îți arată că în viață “Lucrul cel mai prețios rămâne nevăzut” este că poți controla aproape tot ceea ce ți se întâmplă cu condiția ca tot ceea ce gândești și năzuiești să se raporteze la acea parte din tine care știe că poți să contezi mai mult decât ce se vede din exterior, că poți să dezvălui mai mult despre tine decât ce se vede în mediul înconjurător.

Neobișnuita întâlnire a omului cu un om evidențiază consecințele ce derivă din acest dulce episod al întâlnirii cu “Omul” din noi. Depinde de fiecare dintre noi de ni-l facem aliat sau dușman, de avem interese convergente sau divergente.

Așa cum un pianist exersează cu o siguranță și o uimitoare precizie fiecare bucată dificilă din piesa pe care o va interpreta în fața publicului, tot astfel și tu, pentru ca leadershipul tău să capete o formă bine definită, trebuie să exersezi această “evadare” din realitatea dură care te înconjoară, și să încerci o coborâre cu săniuța spre acea realitate învelită într-o crustă, ce nu poate fi percepută în mod obișnuit, pe care deseori o negi, în fața căreia deseori închizi ochii: tu însuți.

Descoperă “Omul” din tine, ca să desăvârșești întregul cadru al individualității tale.