Nevoile reale ale leadershipului

Asumă-ți șansa de a fi în centrul atenției în momentele de cumpănă, astfel încât să ușurezi procesul de promovare a valorilor tale cele mai înalte.

Ieri dimineață am citit o știre pe internet. O reporteră care a fost prezentă la locul unui grav accident, a scris pe o foaie de hârtie ultimele cuvinte pe care le-a murmurat fata rănită grav, înainte de a murit. Reportera a scris șocată:

"Mamă, am ieșit cu prietenii mei și am mers la o petrecere. Mi-am amintit cuvintele tale: să nu beau alcool. M-ai rugat chiar fiindcă trebuia să conduc. Așa că am băut doar sucuri. Am fost mândră de mine, fiindcă ți-am ascultat sfatul. În comparație cu ceilalți prieteni am făcut alegerea cea bună. Sfatul tău a fost corect. Când s-a terminat petrecerea, toți și-au luat mașinile, dar fără să fie în măsură să conducă în siguranță... Eu totuși eram sigură că sunt conștientă. Nu puteam mamă să-mi închipuiesc ce urma să mă aștepte. Acum sunt culcată pe asfalt și aud polițistul ce spune...Sângele meu e peste tot pe asfalt și eu încerc din toate puterile să nu plâng. Aud doctorii spunând că nu voi reuși să supraviețuiesc..

Sunt sigură că celălalt tânăr care conducea nu și-a dat seama cât de mult gonea...În concluzie, el s-a hotărât să bea. Și eu trebuie acum să mor... De ce fac ei asta, mamă? Dacă știu că vor distruge vieți...? Durerea pe care o simt este ca și când m-ar înțepa mii de cuțite. Spune-i sorei mele să nu se teamă și lui tata să fie puternic. Cineva trebuia să-i spună acestui tânăr că nu trebuia să bea alcool, dacă conduce. Poate dacă părinții lui i-ar fi spus, așa cum mi-ai spus tu mie, acum aș fi fost în viață...Respirația mea se face din ce în ce mai slabă...și începe să-mi fie frică, mamă ! Acestea sunt ultimele mele clipe și sunt atât de disperată ! Aș vrea atât de mult să te îmbrățișez și să îți spun că te iubesc...Te iubesc mult, mama...Adio....''

Aceste cuvinte au înduioșat o lume întreagă, dar în primul rând pe reportera care le-a scris. După acest eveniment tragic, reportera a început o campanie dură împotriva conducerii sub influența alcoolului.

Se justifică să-ți asumi o șansă foarte scăzută de a ieși dintr-un impas greu de depășit, cu riscul de a nu respecta obligațiile care îți sunt impuse de la bun început?

Cine oare ține cumpăna puterii tale de a alege între a fi sau a nu fi un om cu influență, un om care înfăptuiește schimbarea sau preferă stagnarea? Preferi să fii doar un martor indiferent care asistă la un accident grav al cărui consecințe, chiar dacă pot afecta viața celorlalți, ție nu îți schimbă deloc întregul fel de a fi? Continui să îți menții același status în această situație? Sau preferi să adopți o atitudine proactivă, de a îndrepta și de a preveni evenimentele care copleșesc o lume întreagă?

Leadershipul nu este un domeniu strict tehnic, iar liderul nu este un robot care acționează doar în baza unui "soft" creat în limitele stricte și precise ale matematicii, fizicii și electronicii. Ci trebuie să fie încărcat și de sentimente de empatie, iar liderul trebuie să știe să le exteriorizeze în fața oamenilor pe care îi conduce, sau pe care îi are în grijă, respectând sentimentele și trăirile acestora, căci altfel va eșua și nu va mai ajunge să finalizeze ceea ce a început.

Ceea ce diminuează considerabil valoarea propriului tău fel de a fi, și ceea ce dăunează stilului tău de viață, este acea neputință de a identifica nevoile reale ale leadershipului pe care îl practici, și pe care intenționezi să-l ridici la un nivel cât mai înalt. Onorează-ți obligațiile în așa fel încât de la un capăt la altul al personalității tale nicio trăsătură de caracter să nu fie pusă la îndoială, niciun sentiment să nu fie sădit sau distribuit la întâmplare.

Așa cum îmbătrânirea este un proces care nu iartă pe nimeni, tot astfel un om care nu este în măsură să dea valoare leadershipului său - sădind în sufletul celorlalți bucuria de a i se alătura drumului său, este neiertat de soarta eșecului. Felul de a te raporta la ceilalți este un proces absolut necesar, fără de care nu poți trece la un nivel mai înalt.

Ești capabil să schimbi fundalul realității care alimentează un eveniment destinat să te marcheze, astfel încât trăsăturile tale de caracter să nu fie puse la îndoială?

Care crezi că este factorul care ar putea diminua considerabil valoarea propriului tău fel de a fi? Îți onorezi obligațiile astfel încât trăsăturile tale de caracter să nu fie puse la îndoială? Cum îți exteriorizezi sentimentele în fața oamenilor? Care este calitatea unică, necesară unui lider, care te caracterizează? Cum contribui la procesul schimbării?

Dacă există anumite scăpări momentane ale voinței tale de a contribui la schimbarea lucrurilor, dacă dă greș încercarea spiritului tău de a atrage atenția asupra unui anumit aspect, dacă sursa de energie care îți alimentează stația de amplificare a convingerilor proprii (și care poate vindeca orice răni) își încetează funcționarea, atunci potențialul tău de influență va scădea vertiginos.

Tendința generală în leadership nu este spre diferențiere sau spre diversitate, ci mai degrabă spre omogenitate. Trebuie să unești toate acele părți din tine care te definesc, și să le aduci la un numitor comun, pentru a putea fi acceptate de toată lumea. Acestea sunt însușirile de care trebuie să dai dovadămereu: tendința de a fi apreciat, nevoia de a fi atent în cine ai încredere, aptitudinea ta potențiala de a fi în empatie cu ceea ce alții proiectează în tine, consimțământul de a auzi ceea ce ți se propune ascultării, discernământul de a face alegeri informate, capacitatea de a discerne între diferitele emoții.

Așa cum organismele pluricelulare iau naștere dintr-o singură celulă, celula ou, tot astfel potențialul tău de lider va crește din acea legătură singulară care se stabilește între părțile care te definesc, garantându-ți dreptul de a te impune în mod hotărât în procesul de schimbare a lucrurilor, acțiunilor pe care le poți schimba, spre obținerea beneficiilor comune.

Te concentrezi pe îndeplinirea consimțământului de a auzi ceea ce ți se propune ascultării, într-un moment în care trebuie să aprobi înțelesul cel mai înalt al unei simțiri care refuză să treacă dincolo de aparență?

O anume tendință care se accentuează tot mai mult la unii lideri constă în caracterul temporar al răspunderii pe care și-l asumă, în continuă "criza" aș spune. Căci ei omit cu dezinvoltură esențialul, trec fără nicio jenă peste ceea ce este esențial la leadershipul performant: își uită rolul, de aceea și sunt înlocuiți. Sau, mai bine zis, alții sunt cei care reușesc să-și asume răspunderile și să dea tonul solidarității, înlocuindu-i pe primii.

Oameni obișnuiți, și totuși speciali în anume situații, oameni precum reportera care a fost prezentă la locul gravului accident, și înduioșată de ultime cuvinte ale fetei rănită grav, a început o campanie dură împotriva conducerii sub influența alcoolului.

Această posibilitate de a acționa deschis, imediat, obiectiv, la tot ceea ce este cu adevărat important pentru tine, pentru ceilalți, din spirit de solidaritate, este întemeiată, susținută de existența acordului dintre Eul tău și adevăratele valori pe care se bazează leadershipul. Această posibilitatea este deschisă tuturor oameni obișnuiți.

Dacă nu transmiți celorlalți din jurul tău un mesaj, așa cum reportera a dat viața mesajului: "Nu conduceți sub influența alcoolului ! ", atunci nu vei putea să intri în rândul oamenilor cu adevărat inclinați spre arta conducerii. Vei pierde ocazia, chiar dacă nu ești lider, să îi faci pe ceilalți să înțeleagă că viața omului trebuie înnobilată de idealul cel mai înalt: de a salva alte vieți.

Leadershipul se concretizează în îndeplinirea consimțământului de a auzi ceea ce ți se propune ascultării, într-un moment în care trebuie să pui în valoare provocarea de a vedea ceea ce auzi.

Nevoile reale ale leadershipului sunt acestea: spontaneitatea simțirii care se face înțeleasă prin gând, consimțământul de a auzi ceea ce ți se propune ascultării, discernământul de a face alegeri informate, capacitatea de a discerne între diferitele emoții, capacitatea de a oferi răspunsuri pentru a ieși din orice confuzie, valorificarea superioară a funcției simțirii față de cea a gândirii, încercarea simțirii de a deveni rațiune.

Tu acționezi deschis, ferm, la tot ceea ce este cu adevărat important pentru ceilalți oameni? Care sunt adevăratele valori pe care se întemeiază leadershipul tău? Este "solidaritatea" cea mai importantă trăsătura a leadershipului tău? Ai dorința și abilitatea de a-ți crește potențialul de lider? Porți discuții cu oamenii pentru a afla răspunsul la problemele care îi frământă? Care sunt capacitățile evidente (sau ascunse) ale persoanei pe care vrei s-o selectezi pentru schimbare?

Valorile cele mai înalte ale omului sunt empatia, stabilitatea emoțională, toleranța adecvată în fața eșecului, și curajul de a nu renunța.