Niciun fel de sacrificiu nu mă sperie

Pornește în căutarea unui sens de exprimare decurgând din ceea ce încerci să construiești, fără a avea la îndemână toate drepturile asupra conținutului pe care îl experimentezi.

Eisenstein a spus odată: "Primele îndepărtate bubuituri ale artei revoluționare în devenire se auzeau împrejur și cutremurau văzduhul. Atracția mea pentru misterioasa activitate care se numește artă era de nebiruit, acaparatoare, nesățioasă. Niciun fel de sacrificiu nu mă sperie."

Gata de orice sacrificiu pentru a putea pătrunde în captivitatea teatrală, Eisenstein rătăcea febril prin Moscova. Primul sacrificiu fusese buchisirea hieroglifelor japoneze cu scopul de a putea, astfel, rămâne în capitală. Apoi, renunțarea la căminul din Petrograd în schimbul unei hoinăreli fără ieșire aparentă, pe străzile Moscovei. Până la întâlnirea cu Strauch, Eisenstein nu avea adăpost, nu avea mâncare, pe care o primeau pe cartelă doar cei ce munceau undeva sau studenții (dar universitatea nu se deschisese încă). Moscova din 1920 ducea o lipsă cumplită de hrană și căldură.

În ciuda acestor condiții dure, setea de cultură a maselor, entuziasmul oamenilor de artă dăruiau vieții moscovite o căldură neobișnuită, o incandescență alimentată de flacăra pasiunii creatoare. Să ne amintim că în acea vreme celebrul scriitor rus Ilia Ehrenburg nu se lamenta pentru totala lipsă de hârtie, ci își scria, cu maximum de firesc, romanele și poeziile pe dosul vechilor chitanțe. *

Îndrăznești să te separi de viața cotidiană în mod alternativ, în urma obișnuinței de a socoti arta ca pe ceva apropiat și accesibil unei viziuni care niciodată nu se demodează?

Ceea întărește legătura dintre viață și artă, date fiind pe de o parte condițiile de dezvoltare, pe de altă parte dinamica fenomenelor sociale și morale, este faptul că întregului concurs de împrejurări care te propulsează de la un statut la altul i se dă o funcționalitate. Este vorba despre acea versiune a puterii de care trebuie să dai dovadă în condițiile unei scăderi a traiului lumii, puterea de a fi altcineva, care îți dă posibilitatea de a te conecta la acea personalitate exemplară care trebuie să dăinuie în creația ta.

Orice situație, indiferent cât de nepotrivită la suprafață, poate fi privită sub două aspecte. Mai întâi sub aspectul unei alianțe cu „eforturile exagerate”, dintre ceea ce colectezi fără posibilități mari de transpunere într-un control al folosinței, și ceea începi să introduci în propria formă de perceptie și cunoaștere pornind de la micile deprinderi.

Apoi, sub aspectul unei intenții serioase de asimilare forțată a unor ascunsuri din sensurile pe care le atribuie mintea unor evenimente, care creează noi înțelegeri, noi învățături foarte diferite, al căror unic indicator este acela de: confruntare curajoasă.

Arta este outputul relației dintre subiect, cadru și conținut. Arta este un profil al leadershipului, un proces de căutare al unui sens de exprimare decurgând din ceea ce încerci să construiești fără a avea la îndemână toate drepturile asupra conținutului pe care îl experimentezi. Cu consecința înlocuirii sau modificării acelor constante inițiale sau intermediare care duc la o depășire a limitei pe care o poți suporta.

A te separa de viața cotidiană în mod alternativ, în urma obișnuinței de a socoti arta ca pe ceva apropiat și accesibil, înseamnă să îți rezervi dreptul de a opera modificări asupra conținutului experimental. Un om care dobândește abilitatea de a se ridica la un înalt nivel de înțelegere și simțire, o mentalitate care găsește suport chiar și într-o realitate împotmolită în propriile limite, este un mare artist - singurul în măsură să ridice experiențele la un înalt nivel de abordare artistică.

Leadershipul este alternativa adoptării psihologiei și coordonatelor unei personalități care își îngăduie totul pentru a avea totul, sau care traversează epocile pentru a face loc glasurilor altor vremi să își exprime individualitatea, gândurile și ideile în varianta modernă.

Niciun fel de sacrificiu nu mă sperie este deviza oricărui om gata de orice sacrificiu pentru a putea pătrunde în captivitatea artei, dincolo de limitele condiționate de circumstanțele vieții.

Leadershipul este o abordare artistică a nuanței de gri a vieții. Oamenii cu adevărat mari sunt artiști desăvârșiți fiindcă sunt capabili să-și mențină și să-și valorifice avantajul de a-și schimba nuanța în decursul vieții.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.