Norii nemărginiți ai posibilităților imaginate

Identifică elementul primordial în care setea de înțelegere a ceea ce ești se îmbină perfect cu dimensiunea cunoașterii superioare, pentru ca încrederea în evoluția ta să fie deplină.

Încercam să pătrund într-un spațiu în care timpul nu exista, asemenea unui călător aflat în continuă mișcare în căutarea unui loc al său. Și nu mă mulțumeam doar cu atât. Căci omul dominat de imaginar, care persistă în a lua în considerare toate necunoscutele, vrând să pătrundă chintesența unei gândiri superioare, se adâncește neistovit în viziunea lui fixă căutând cu orice preț raza de lumină ce se strecoară prin smogul gros al inexplicabilului.

Stelele răsăreau una câte una, ca aurul dintr-un zăcământ neexploatat, dintr-un alt timp. Numărul lor conta prea puțin. Căci numai câteva grame din acest prețios corp strălucitor erau suficiente pentru a extrage chintesența unei materii sau substanțe de viață ce ar fi putut umple spațiul de timp a reflecției mele, singurul țel al căutării.

Dar combinarea elementelor vitale ce asigurau coeziunea materiei decurgeau greu. Deseori erau catalizate de unii ca fiind intermediari instabili și foarte reactivi. Sensul și nonsensul. Trebuia să atribui un sens acestei călătorii spre un alt timp, înainte ca nonsensul și absurdul să-și înfigă adânc rădăcinile contorsionate în mintea mea. Tocmai în asta consta măreția mea !

Poți să te pui în ipostaza de a deveni un "ostatic" al necesității de a te întoarce spre cele din afara proprei realități, fără să devii serviabil în fața materiei care te captivează prin capacitatea ei de a se autoorganiza în structuri din ce în ce mai complexe?

În principiu, era vorba de a exalta forța vitală necesară depășirii limitelor de înțelegere admise de intelect, utilizată rar numai de oameni cu o spiritualitate ridicată și un mod de gândire superior. Stimularea acelei energii de a transforma fundamental spațiul și oamenii cu care intram în contact, de a o economisi și de a o fixa în viitorul update al propriei mele existențe, trebuia să-și facă efectul pe termen lung dacă voiam să ating un nivel de cunoaștere superior.

Aveam nevoie de un instrument mai sigur, de o structură de forțe care să reducă orice suspiciune care plana asupra mea. Iar identificarea elementului primar, filosofic, în care setea de viață se îmbina perfect cu dimensiunea cunoașterii superioare, găsirea acelei forțe de atracție care să pună în mișcare universul și timpul, devenea tot mai dificilă. O nouă conștiință trebuia descoperită. O altă dimensiune a vieții și a timpului în care aș fi avut, în sfârșit, puterea de a face lucrul pentru care am fost creat: să fiu un creator, demiurgul propriilor mele plăsmuiri.

Un reflex al plăcerii de-a imagina tot felul de chestii fantastice, creând mental tot felul de legături absconse între vizibil și invizibil, între divizibil și indivizibil, mă contaminase în întregime. Era evident că gândurile cele mai întortocheate puseseră stăpânire pe mine. Dar tocmai în asta consta măreția mea, în faptul că am permis gândurilor să mă înalțe la norii frumoși și nemărginiți ai posibilităților imaginate.

De atunci am învățat să cred în evoluția mea și în viitor.

Poți să faci dintr-o condiție a vieții o experiență de navigare într-un imaginar abstract, fără extinzi și să-ți aprofundezi cunoștințele între două sfere distincte: “stăpân” și “prizonier”?

Gândurile cele mai întortocheate pun stăpânire pe tine? În ce constă măreția ta? O nouă conștiință trebuia descoperită? Ai puterea de a face lucrul pentru care ai fost creat?

Leadershipul nu vizează numai sfera specifică a dezvoltării și perfecționării spre atingerea unei poziții fruntașe, ci și studiul personal al interpretării pe care o dai oricărei experiențe pe care o trăiești în momentul în care urci orgolios scările foarte lungi spre excelență. Căci, inevitabil, în acest moment începi să resimți o presiune din partea cadrului tău de referință, adică a unității propriei ființe compusă din două ipostaze diferite.

Prima, a omului de știință, care trebuie să smulgă, prin simplificări favorabile, o logică riguroasă din anumite puncte de vedere sau dintr-un template de gândire sofisticat, sau dintr-un ciclu mult mai amplu și mai complex de idei insuficient fundamentate. A doua, cea a creatorului, a omului dominat de imaginar, care încercând să pătrundă lucrurile ascunse, vrând să pătrundă chintesența unei gândiri superioare, se adâncește neistovit în viziunea lui fixă până ce se îndepărtează de punctul său de referință.

Așadar, putem spune că, într-un fel, leadershipul rezidă dintr-un experiment care reunește, în combinații atent construite, cele două ipostaze care nu trebuie să se respingă. De regulă, însă, cele două ipostaze se luptă, delimitând două dimensiuni distincte: “stăpân” și “prizonier”. Indicat ar fi ca acestea să se înglobeze într-o singură viziune clară, conferind caracteristicilor de bază ale individului o anumită autenticitate.

Este limpede că suprimarea relațiilor între cele două dimensiuni, mai ales pierderea controlului asupra lor, în lipsa unei bune coordonări a procesului de alcătuire și finisare a “creației”, va accelera treptat regresul în descoperirea de noi resurse care să faciliteze accesul spre cunoașterea superioară.

Iar simplificarea și armonizarea operațiunilor de atingere a superiorității în leadership constituie cele mai sănătoase pregătiri în vederea limitării efectelor negative pe care le poate avea strânsa relație dintre cele două ipostaze.

Poți să-ți dezvolți o structură de forțe care să reducă orice suspiciune ce planează asupra științei tale, chiar dacă modul în care te raportezi la imaginea mentală de sine nu se ancorează la cerințele realității?

Obținerea superiorității în materie de știință reprezintă un proces destul de complex, în care extraordinarul se combină cu neînsemnatul, demascând și denunțând astfel cu mare asprime viciile în materie de leadership, supraevaluarea sau subevaluarea. Iar schimbările care se petrec în materie de competență, când este testată valoarea creației și a creatorului, par ușor de acceptat dacă se experimentează sentimentul de a fi util propriei individualități.

Un autor și conferențiar american spunea odată: “ Ascultarea creează încredere, baza tuturor relațiilor de durată. ” Dacă este să facem o corelație, aici este vorba și de felul în care tu, liderul, te pui în slujba științei, fără să falsifici relațiile dintre cele două ipostaze menționate anterior.

Ca să obții o superioritate în leadership, ai nevoie de o structură de forțe care să reducă orice suspiciune care planează asupra științei sale, precum: capacitatea de a prezenta construcții noi ale realității, capacitatea de a crede în ficțiunea pe care ți-o asumi, capacitatea de a crea o legătură între ceea ce se întâmplă în exterior și ceea ce se întâmpla în interior, capacitatea de a schimba percepția publică, capacitatea de a gândi pe cont propriu pentru a descoperi lumea din jur.

Încrederea în evoluția ta va fi deplină numai dacă reușești să identifici elementul primordial în care setea de înțelegere a ceea ce ești se îmbină perfect cu dimensiunea cunoașterii superioare. Ce ești? Un stăpân al științei? Sau un prizonier al ei?

Depinde de măreția ta, depinde de cât de mult permiți gândurilor să te înalțe la norii frumoși și nemărginiți ai posibilităților imaginate. Și, mai ales, depinde de capacitatea ta de a nu te lăsa stăpânit de ea.

Leadershipul este ceea ce adaugi experienței tale de explorator al unor spații cu multiple posibilități de lărgire a orizonturilor, astfel încât să redai perfect începutul unei lumi noi din perspectiva cauzalității și al adevărului care trebuie crezut pe cuvânt.

Norii nemărginiți ai posibilităților imaginate se referă la posibilitatea de a pune în practică, cu rezultate benefice, tot ceea ce plăsmuiește imaginația determinată de propria-ți știință și cunoaștere. Iar acest joc imaginar bazat pe reguli stricte îți poate aduce laurii victoriei sau penalizări dureroase.