ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Now We Are Free

On Iunie 08, 2018, in Leadership XS-Analytics, by Neculai Fantanaru

Învaţă să descoperi semnificaţiile vieţii în clarobscurul conştiinţei unde cuvântul îşi mărturiseşte ataşamentul faţă de firul original al unei poveşti adevărate, repetată la infinit.

Numele meu, pe care trecutul îl lasă în seama soarelui care e veşnic, eu Juba, sunt doar o rămăşiţă a gladiatorului care altădată îi delecta pe locuitorii Romei cu suferinţa sa, cu tăria de a lupta până la ultima picătură de sânge, cu umilinţa de a muri în numele multor paradisuri care urmează doar după infern. Fiecare parte din mine stă mărturie unei lucidităţi conştiente de actul săvârşit contra valorilor morale acceptate de lumina credinţei pure.

Asemenea mie, orice sclav are dreptul să-şi scrie istoria fără să ceară nicio răsplată generoasă din partea lui Dumnezeu, ca un soi de obligativitate faţă de încheierea unei anumite etape de viață și începutul unei noi căi de urmat într-o vreme în care îngerii nu mai zboară, pentru că acolo unde nu e rugăciune cerul se face ca piatra. Faptele pe care memoria timpului şi inima mea nu le va şterge niciodată se îndreaptă, cu bune şi cu rele, numai spre cei ce îmi sunt alături într-un adagio of lingering sadness.

Există o clipă în istoria lumii, o secundă astrală care se adaugă orei neîntrerupte pe care imaginaţia o scaldă numai în lucrările pictorilor, o micro-materie dintr-un univers fără nume care schimbă hotărârea şi acţiunile omului de rând. Sufletul unui gladiator, adâncindu-se într-o mirare fără seamă: "Ce oare caut eu aici?" pe un tărâm al celor ce nu pricep realitatea credinţei, ca într-o carte în care nu poţi citi decât așa, pe scurt, un rezumat, îşi cârmuieşte cu greu trupul spre victoria unei clase de vârf a societăţii.

Ceea ce reuşeşti să finalizezi în Colosseum nu-ţi este acceptat decât ca libertate de a spune DA, până la un punct.

Dacă aş fi fost un pic mai înţelept decât moartea, de care m-am lovit la fiecare pas, probabil aş fi ocolit condiţiile şi cauzele determinate de statutul meu şi aş fi încercat să forţez actul de voinţă liberă spre împlinirea poruncilor puterii divine. Chiar şi aşa, viaţa mea ar fi devenit insuportabilă, pentru că având de ales între eternitate şi efemeritate nu aş fi putut întrezări o lume a bravilor războinici şi a femeilor luptătoare ce-i însoţesc cu iubire până la capătul ei. Doar prezentul contează.

Leadership: Te înscrii în nişte evenimente care se doresc tot atâtea momente de reevaluare a unei poziţionări faţă de o viaţă ce poate fi descifrată prin relatarea propriului tău zbucium?

Cu puterea de rezistenţă pe care mi-o dat-o steaua norocoasă, am supravieţuit sublimului Quo Vadis din spatele unei poveşti sângeroase doar ca să scriu cu lacrimi în ochi aceste rânduri pline de tristeţe şi regret, pe care razele de foc ale soarelui, tangente la suprafaţa Pământului, le vopseşte în culoarea frunzelor pomului care freamătă liniştitor în briza unei mângâieri de vară. Păcat că norocul meu nu a fost de partea celui căruia îi datorez viaţa.

Cine va citi aceste rânduri le va pune, poate, în sânul unei inimi de leu care în acelaşi chip cu Maximus Decimus Meridius va sparge zidul de piatră al robiei şi va atinge el însuşi culmile unei notorietăţi niciodată câştigate de un împărat ca Lucius Commodus, pentru a renaşte o istorie a biruinţei prin luptă şi suferinţă.

Eu însumi îl invidiez pe Maximus pentru capacitatea lui de a cugeta, de a lupta, de a nu se da bătut, de a crede într-un singur ideal care îi conservă existența într-o continuă verificare a divinității, conferindu-i o superioritate care spune, de fapt: „Dacă eu aș fi împărat, nu m-aş purta niciodată așa cu sclavii“.

Leadership: Încerci să scapi de o înfrângere a propriei nelinişti sub actiunea unor forţe de răspuns la producerea unor evenimente asupra cărora numai timpul îşi lasă amprenta?

Sunt aplecat asupra trupului care a făcut din eroul unei tragedii o legendă a luptătorilor neînfricaţi, o piatră de temelie a edificiului pe care s-a zidit o istorie sângeroasă, o regândire a reprezentării unei realităţi care poate fi interpretată în diferite moduri. Nimic nu stă în faţa destinului de gladiator, chiar dacă ai repurtat victorii glorioase, decât moartea.

Muritorul şi-a reglat conturile cu viaţa. În timp ce mâinile şi picioarele i se zbat convulsiv, din gât auzindu-se un horcăit profund, ochii aproape pierzându-şi strălucirea, buzele sale încearcă cu o ultimă sforţare să contureze singurul cuvânt care, la urma urmelor, reprezintă cel mai mare triumf al vieţii: "FREEDOM".

Povestea lui Maximus Decimus Meridius dăinuie prin ecoul plin de sânge a unor aventuri inimaginabile desfăşurate într-un mare amfiteatru, numit Colosseum pentru că se afla în apropierea unei statui imense din bronz, Colosso.

Bănuiesc că pentru a stăpâni întreaga Romă, Maximus nu avea destulă abilitate, nu era un geniu al efectelor exceselor de inspiraţie, fiindcă a lovi scuturi şi a crăpa capete nu este de-ajuns într-o guvernare, mai e nevoie şi de un soi de răutate vecină cu nebunia care să îndrume masele spre o isterizare din cauze greşite. Satisfacţia lui pur spirituală venea din conştiinţa puterii pe care o avea asupra trupului său clădit special pentru a lupta.

Ca şi autor al acestor rânduri pline de adevăr, care fac elogiul devotamentului cel mai sublim, ridicat ca o piatră de hotar deasupra legilor unei lumi neînţelese, în virtutea raţiunii manifestată în universalitatea sa, nu regret nicio clipă moartea eroului care a creat legiuni întregi de fani ai unei realităţi care va bântui veşnic istoria.

Singura mea nemulţumire este că nu am avut destul timp la dispoziţie pentru a discuta mai mult cu el. Avea un fel aparte de a privi şi de a trata oamenii, lucrurile, evenimentele din imediata proximitate, ca şi când ar fi încercat să le stăpânească raţiunea în curgerea şi metamorfoza lor continuă.

Leadership: Te consumi într-o permanentă pendulare între putinţa de a-ţi rescrie povestea şi luciditatea extremă cu care îţi mărturiseşti neputinţa de a da un nou sens vieţii?

Cuvintele înălţate de istorie ca un frumos mausoleu, "My name is Gladiator", trecând prin firele unui lanţ de amintiri care cheamă mereu intensitățile unui clarobscur sufletesc înscris în competiţia cu propriile limite, pentru a compune împreună cu deznodământul unui destin rebel un nou set de configurații existențiale, vor fi mereu surprinse în imagini vii de către pictori şi scriitori, având impact prin experienţele autentice pe care le oferă.

Niciodată n-am să renunţ la omul care îşi demonstrează mereu ataşamentul. Dar e prea târziu ca să mai sper. Nu mi-a mai rămas decât să-l privesc pe Maximus cu nostalgie, aşa cum îl priveşte şi apusul, pe cât de frumos, pe atât de apăsător. Îi strâng mâna cu veneraţie şi respect chiar înainte ca el să închidă definitiv ochii. Simt alunecarea sufletului său în veşnicie, un mesaj venit din altă lume de tipul "Recepţionat" născând o speranţă a timpului care face din sclav un zeu nemuritor. Now you are free !

Bun prieten, am fost mereu alături de tine în Colosseum, în scurtele momente ale spectacolului dintre viaţă şi moarte, ca nişte diamante care îşi reflectă strălucirea până la cer, care după atâtea operaţii de şlefuire la temperaturi extreme ajung să fie prelucrate în mii de faţete de o înţelegere neclară a existenţei, dar care strălucesc mereu, radiază, şi sunt minunate oricât de ciobite ar fi.

Sunt sigur că vei reînvia în viitorul îndepărtat, sub un alt nume şi altă înfăţişare. Probabil vei fi reîntâlnit sub forma puterii unui alchimist care luptă alături de materie, ţinând în mâna dreaptă cartea universală a transmutaţiei, cu împletitură de un roșu sângeriu ca al mantiei gladiatorilor, iar în mâna stângă ţinând scutul conştiinţei libere, taina credinţei într-un cuget curat.

Ştiinţa zeilor este mută, dar ne lasă la dispoziţie puterea interpretării misterului vieţii. Singurul gând la care mai am acum puterea să reflectez, şi cu care închei această relatare, va rămâne înregistrat în memoria timpului ca un profil al gladiatorului care îşi rescrie povestea:

Niciodată sufletul nu o să doară mai tare ca atunci când simți că nu ai fost de ajuns pentru a schimba o lume.

Now We Are Free este motto-ul celor care luptă pentru a-şi câştiga libertatea vieţii, plătind chiar cu preţul dureros al nemuririi. Pregăteşte-te la orice pas să întâmpini nişte evenimente la care nu te aşteptai, menite să-ţi schimbe destinul !



* Notă: Now We Are Free

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us