Nu este doborât încă ţarul Moscovei !

Fii acea parte a imensităţii şansei de a alege, fără ca circumstanţele să mai aleagă în locul tău.

Scena din film continuă. Basmanov soseşte cu vestea trădării prietenului lui Ivan, cneazul Kurbski. Călugărul citeşte mai departe psalmul regelui David. Altcineva îi şopteşte tarului despre întinderea trădărilor. Călugărul: „O cât apasă inima. Aşteptat-am milă. Dar în zadar. Mângâitori am căutat. Dar n-am aflat.”

Şi atunci, deodată, Ivan şi-a ridicat capul. Şi ca o fiară sălbatică a strigat prin toată catedrala: „Minţi ! Nu este doborât încă ţarul Moscovei ! ”

Acum ia hotărârea de a crea armata opricinicilor, de a pleca la Svoboda Alexandrovskaia. „Egumen de fier mă voi face.” Se sfătuieşte cu cei ce i-au rămas credincioşi. Ia hotărârile ce-i vor călăuzi de aici înainte paşii. Se urcă din nou la sicriu. Priveşte trăsăturile îngheţate ale moartei. Şi i se pare că chipul ei s-a destins, că îl aprobă.

Cu mâna pe obrazul ţarinei moarte, Ivan îşi face marele legământ: „Lucruri măreţe voi săvârşi: atotstăpânitor pământesc mă voi face ! Două Rome au căzut, cea de a treia – Moscova ! - stă pe loc. Iar a patra Romă nu va fi ! ” *

Leadership: Poți să trăiești sub condiţia ta reală, într-o versiune a realităţii care nu te validează drept posesor al unui destin de excepție?

Într-o lume în care sensul adevărat al valorii umane se pierde printr-o întorsătură a lucrurilor trăite, printr-o fatalitate a tot ce se întâmplă, unde numai experienţa personală este cea mai bună lecţie de viață, un aspirant la putere poate fi semnificat real sau simbolic, prin situația de a se aşeza în situația existenţială a întâlnirii dintre două categorii de circumstanţe.

Mai întâi acele circumstanțe de hazard când el însuşi este un rătăcit prin ceaţă, mişcându-se fără rost şi fără încetare, dar care trage în mod neaşteptat şi lumea după el. Apoi, acele circumstanțe de necesitate, reprezentând modalitatea de manifestare a unor stări sau tendinţe de dominare, prin forţa potenţialului de a se impune, când el devine "schimbarea" datorită faptului că rămâne fidel principiilor sale de afirmare.

Ne referim la şansă ca la o modalitate de a şti să alegi între circumstanţele favorizante ale unei situaţii şi slăbiciunea ta lăuntrică, iar ţarul Moscovei a înţeles că ceea ce apare la orizontul destinului său într-un anumit moment de cotitură trebuie luat ca un semn de recunoaştere al meritelor personale, înainte ca această şansă să dispară.

Leadershipul este acea parte a imensității oportunității de a alege, fără a lăsa circumstanțele să aleagă în locul tău. O șansă pe care foarte puțini o înțeleg, pentru că în fiecare destin ea apare la un moment dat, dar poate dispărea dacă nu ești demn de ea.

Iar așa cum scria cineva pe un blog de astrologie, trebuie menţinut un echilibru între cele două aspecte: acceptarea destinului şi eforturile de a influenţa circumstanţele.

Leadership: Poţi atinge experienţa nemijlocită a unor lucruri fără a şti în acelaşi timp măcar un adevăr despre ele, doar considerându-le drept o cerinţă sine qua non pentru atingerea măreţiei?

Posesorul unui destin de excepție știe că trebuie să parcurgă un drum lung care duce la restaurarea fiinţei sale, prin experiențe ierarhizate într-un lanț ascensional. De aceea el face o preocupare constantă din acest drum, care pe fondul unor răsturnări de situație să nu se circumscrie unei realităţi absurd contrariante, ci doar acelor experiențe repetate de a se aşeza pe poziţia unui biruitor.

Iar un biruitor care îşi apără cu stoicism drepturile se orientează întotdeauna după sloganul: „ Lucruri măreţe voi săvârşi: atotstăpânitor pământesc mă voi face ! ” Aceste lucruri, în orice imagine despre sine însuşi, în orice circumstanţă, fac înconjurul unei gândiri exprimate printr-un fel de necesitate de a reflecta asupra posibilelor legături cu un erou al cărui super-putere constă în capacitatea de a demonstra că posedă acea ştiinţă de a alege neghina din grâu. Un asemenea erou este în stare să trăiască un moment important cu o mare combustie interioară, dar deloc exteriorizată.

A trăi sub condiţia ta reală, dar într-o versiune a realităţii care nu te validează drept posesor al unui destin de excepție, înseamnă să continui să înaintezi pe drumul vieții beneficiind de puterea efectivă a unor idealuri înalte, fără să te conformezi lor în fiecare din acțiunile tale.

Atingerea măreţiei este considerentul unei mari reprezentativităţi pe scena unei istorii care trebuie definită printr-o realitate trecută, prezentă şi viitoare, încât eroul principal să fie considerat cel mai înalt şi neţărmuit adevăr despre faptele şi rănile istoriei.

Nu este doborât încă ţarul Moscovei ! este rodul acelor manifestări personale, născute din focul lăuntric, care redau pe marea imagine a destinului figura unei personalităţi marcante formată prin lupta continuă cu forțele ostile, în special cu fenomenul de regres: fii comun ca ceilalți.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.