ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Numai cel care vede tot întunericul, ştie asta

On Ianuarie 21, 2013, in Leadership V8, by Neculai Fantanaru

Du o luptă dreaptă pentru a atinge excelenţa, fără să te afunzi în întunericul adânc al deşertăciunii.

Laura Quinn din filmul "Flawless (2007)" este o femeie capabilă, aptă, competentă, cu o moralitate ireproşabilă. Dar un giuvaier inestimabil, sau o simplă marionetă a sistemului?

O sumă de gânduri transformate în vise fictive, o sumă de reproşuri, frământări chinuitoare apasă mereu asupra acestui suflet călăuzit de sfânta lege a fair-play-ului, în toate formele lui. Tot ce era îngăduit în limitele rigide ale acestui cinstit joc – al bărbaţilor, în care femeilor nu li se dădea niciodată şansa să domine, se scufunda tot mai mult.

Căci femeia aceasta puternică, cu aspiraţii înalte, totuşi gingaşă în sufletul ei, care şi-a subordonat toată viaţa personală în favoarea perfecţionării profesionale, nu este promovată pe o funcţie superioară în conducerea companiei la care lucra.

Acest lucru o descumpăneşte. Dar, ca o împăcare de scurtă durată cu realitatea, ca o stea care se aprinde, ca să dispară o clipă mai târziu, ea îşi spune permanent, îşi autoconvinge Ego-ul, îşi forţează tot mai mult ambiţia, nejustificat de insistentă: “Voi munci mai mult şi mai bine şi voi ajunge acolo unde visez! Voi ajunge cu orice preţ, cu orice fel de compromis!

Dar, timpul trece, şi nu în folosul ei. Făcându-şi bilanţul, toţi acei ani de trudă şi privaţiuni în viaţa personală, Laura constată, despicând în două puntea dintre trecut şi prezent, că nu a ajuns la statutul social şi material dorit, în ciuda moralităţii ei, în ciuda eforturilor sale titanice.

Citându-l pe scriitorul francez, Victor Hugo, am putea spune despre Laura acelaşi lucru pe care el îl spunea despre eroina sa, Fantine, una din victimele societăţii din romanul “Mizerabilii”:

“Viaţa şi ordinea socială i-au spus ultimul lor cuvânt. I s-a întâmplat tot ce putea să i se întâmple. A simţit, a îndurat, a suferit, a pierdut şi a plâns totul. E resemnată şi resemnarea ei seamănă cu nepăsarea, aşa cum moartea seamănă cu somnul. Nu se mai fereşte de nimic, nu se mai teme de nimic. Abată-se asupra ei toţi norii şi treacă peste ea tot oceanul! Ce-i mai pasă! E ca un burete îmbibat!

Laura abandonează calea dreaptă şi cinstită în momentul în care realizează că vârsta şi statutul de femeie nu-i va fi niciodată un aliat. Oricât de mult ar munci şi oricât de competentă ar deveni, în cele din urmă va fi obligată să părăsească compania fără a avea vreun beneficiu deosebit.

Vai! Ce înseamnă asta? Încotro se îndreaptă acest suflet năpăstuit? De ce este astfel?

Numai cel care vede tot întunericul, ştie asta

Aliindu-se cu domnul Hobbs, un bătrân mânat de aceleaşi ambiţii şi de acelaşi sentiment de năpăstuit al sorţii, Laura participă la furtul unor diamante. Lumea clădită de ea cu atâta trudă, se prăbuşeşte. Suportă consecinţele nesăbuinţei ei.

Aşa cum Fantine din romanul lui Hugo a sacrificat şi a pierdut totul, în afară de imensa dragoste pentru fiica ei Cosette, tot astfel Laura Quinn a riscat şi a pierdut totul - slujba, relaţiile cu toţi prietenii, cu toţi colegii ei din companie, şi nu i-a mai rămas decât - fapt incredibil, cu adevărat magic – suma de o sută de milioane de lire.

Dar abia de aici începe adevărata poveste. ”Nu am vrut ca să se întâmple aşa, dar povara acestor bani pe care mi i-a lăsat domnul Hobbs, m-a trimis într-o altă direcţie. Am descoperit lumea, şi prin ea m-am descoperit şi pe mine.

Numai cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire. Laura a trecut prin întunericul cel mai adânc, şi a descoperit lumina cea mai puternică. S-a măritat, a avut copii, cea mai frumoasă viaţă posibilă, une longue vie heureuse.

Dar - lucrul acesta merită subliniat - timp de 40 de ani, a donat absolut toţi banii – căci de fapt nu banii au făcut-o fericită, şi nici situaţia socială deosebită pentru care s-a zbătut ani întregi s-o câştige. Toată lupta, tot stresul îndurat pentru a atinge statutul înalt dorit, fuseseră, de fapt, în zadar.

Leadership: Te claustrezi în “conserva” de zi cu zi a ascensiunii?

Eşti un giuvaier inestimabil, sau o simplă marionetă a sistemului? Accepţi să te afunzi în “întuneric,” ducând o luptă deşartă în speranţa atingerii excelenţei? Îţi subordonezi toată viaţa personală în favoarea perfecţionării profesionale în compania în care lucrezi? Această perfecţionare continuă este în folosul tău, sau în detrimentul vieţii tale personale? Ai fi capabil să te abaţi de la calea dreaptă şi cinstită în momentul în care realizezi că nu poţi atinge statutul dorit? Vei putea putea suporta consecinţele nesăbuinţei tale?

Modus operandi al fiecăruia dintre noi este determinat de noi înşine şi depinde de autoevaluarea corectă a dimensiunilor Eu-lui nostru, cu tot ceea ce cuprinde el (o sumă de calităţi şi defecte, tendinţe, dorinţe, etc.) dar şi de ancorarea în realitatea concretă în permanentă schimbare.

Supraestimarea ca şi subestimarea, asumarea unor răspunderi care nu sunt în concordanţă cu aşteptările, pot avea consecinţe nefaste, constituind o pedeapsă meritată pentru “infracţiunile” numite persistenţă şi nesocotinţă ca şi pentru claustrarea în limitele unui orizont restrâns. O combinaţie stimulatoare, dar instabilă şi deseori insuportabilă între durabilitate şi erodarea uşoară a propriilor capacităţi, care nu întotdeauna aduce victoria.

Leadership: Un joc care pune accentul pe multiplayer sau pe singleplayer?

Expertul în materie de leadership, John Maxwell, făcea la un moment dat o precizare: “Am văzut ce poate face un leadership bun. Poate transforma o organizaţie şi poate avea un impact pozitiv asupra angajaţilor ei.

Înainte să-ţi dedici toată viaţa perfecţionării profesionale în cadrul organizaţiei din care faci parte, fii prudent şi nu da frâu liber impulsului de a transcende spre o treaptă superioară. Analizează pe îndelete toate posibilităţile de avansare. Cine sunt aceia care au şansele cele mai mari de avansare? Numai o categorie de indivizi, din care tu faci parte sau nu?

Leadershipul organizaţiei din care faci parte, practică un joc care pune accentul pe multiplayer sau pe singleplayer? Accepţi să faci parte dintr-un joc la nivel înalt, care poate face din tine un robot? Un joc în care nu ţi se oferă niciodată şansa de a câştiga?

Leadershipul este un joc cu o miză foarte mare, pe care tu, ca şi angajat – aspirant spre un statut mai înalt, poţi să contezi, dar la fel de bine poţi să fii prins în capcana lui. Ai grijă în ce organizaţie vrei să avansezi, căci s-ar putea să te trezeşti din start un pierzător. Nu încerca să lupţi de unul singur împotriva unui sistem de tip “circuit închis”. Eforturile tale de perfecţionare se pot dovedi a fi deşarte, iar tu însuţi poţi ajunge o deşertăciune.

O companie cu un leadership defectuos poate fi periculos pentru viaţa ta personală.

Te regăseşti în postura lui Laura Quinn? Când îl vei întâlni pe domnul Hobbs?

Ai grijă ce-ţi doreşti, fiindcă se poate îndeplini – dar numai dacă cineva îţi confirmă şi amplifică aşteptările.

Laura Quinn este întruchiparea puterii tinereşti, dar şi a profesionalismului dus până la extrem, până la epuizare. În timp ce domnul Hobbs este “surpriza”, manifestarea vizibilă a izbăvirii, îngerul care întârzie să apară dar întotdeauna se iveşte la momentul cel mai neaşteptat - acel ceva magic care se infiltrează în viaţa ta, schimbându-ţi orizonturile şi materializându-se în fericirea cea mult râvnită.

Până când vei rezista să fii Laura Quinn? Crezi că-l vei întâlni pe domnul Hobbs?

Iată deci, încă o dată, că îndrăzneala de a face un upgrade la propria identitate şi la realitate, în cazul nostru, se concretizează prin schimbarea mentalităţii şi a viziunii asupra propriei vieţii. Răsplata nu este doar un splendid diamant - etalonul puterii noastre de a alege, ci un act raţional de angajare - existenţial, marcat de responsabilitatea noastră pentru forma concretă de configurare a viitorului dorit.

Viaţa îţi întinde multe capcane şi trebuie să lupţi pentru a obţine ceea ce îţi doreşti enorm. Dar trebuie să duci o luptă dreaptă pentru a atinge excelenţa, fără să te afunzi în întunericul adânc al deşertăciunii.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us