Numărătoarea inversă

Măiestria liderului nu stă în absența erorii, ci în forța de a proiecta o nouă imagine a succesului chiar din inima punctului mort.

Depășiseră prin atâtea primejdii, străbătuseră mări și oceane, și încă nu dăduseră de urma căpitanului Grant. Curajul le fusese pus la grele încercări, trecuseră prin toate emoțiile așteptării, iar acum se șimțeau cu toții cuprinși de deznădejde, în special Mary și Robert, copii căpitanului.

La comanda expediției se afla însuși Lordul Glenarvan, care era conștient că ajunseseră din nou într-un punct mort al căutării. Încă o dată harta după care se ghidaseră în călătoria lor îi condusese pe un traseu eronat, traseu pe care el însuși îl recomandase. Încă o dată dăduseră greș. Având însă un nemaipomenit entuziasm de care numai adevărații aventurieri dau dovadă, fiind încrezător în reușita misiunii pe care el însuși o pregătise și pe care promisese s-o împlinească, s-a adresat micului său echipaj:

- Să avem încredere, prieteni ! Să avem încredere ! Căpitanul Grant nu este cu noi, dar suntem siguri că-l vom regăsi.

Și asta fusese de-ajuns ca să redea nădejdea și buna dispoziție pasagerilor de pe vasul Duncan.

Reușești să păstrezi clară în mintea ta prioritatea misiunii atunci când mediul exterior scapă de sub control, ca demers fundamental pentru menținerea unei ordini pe termen lung?

În cursul acelei lungi călătorii, toți membrii echipajului de pe Duncan au continuat să privească totul din perspectiva reușitei, prin ochii Lordului Glenarvan, mergând acolo unde a dorit el, oprindu-se numai unde dorea el să se oprească, admițând tot ce spunea el. Și asta deoarece Lordul Glenarvan a fost îndeajuns de abil încât să le ofere mereu un strop de încredere și energie mai ales în momentele grele, determinându-i să adopte un comportament activ și constructiv. Întreaga lui atitudine arăta că era un om puternic atât din punct de vedere fizic cât și psihic.

În leadership nu există victorie prin renunțare !

Singura cale de a-ți atinge obiectivele este să-i determini pe oameni să participe la atingerea lor, iar prima ta prioritate în acest sens trebuie să fie aceea de a îmbunătăți eficiența muncii lor, și sporindu-le potențialul de dezvoltare. Însă atunci când ajung într-o situație nouă, sau când se află intr-o mare dificultate, sau când par să bată pasul pe loc, oamenii încep să aibă anumite dubii și rezerve privind eficacitatea ta ca lider și capacitatea ta de conducere, iar tu devii în ochii lor un tip mediocru și slab, căruia nu-i mai acordă nici un respect.

Oamenii nu pot urma curajoși voința celui care nu este capabil să-i conducă eficient într-o direcție favorabilă lor. Iar în acest caz se poate întâmpla ca toată bunăvoința și interesul lor să scadă atât de tare încât să înceapă să aibă o atitudine dușmănoasă față de el. În leadership ori îți asumi rolul de lider și îți îndeplinești misiunea, ori ești discreditat.

Contrastul dintre viziunea pe care o proiectezi și realitatea care te contrazice îți amplifică determinarea într-un demers tensionat, menit să mențină unitatea echipajului?

Liderii înțeleg tâlcul proverbului scoțian “ Nu poți fi niciodată legat de vreo promisiune făcută în mod nechibzuit.” Promisiunea Lordului Glenarvan s-a înrădăcinat în mintea și în sufletul echipajului său atât de adânc, încât tot ceea ce făceau decurgea din ea. De nenumărate ori s-au avântat în necunoscut, punându-și viețile în pericol – cu gândul, desigur, de a-l găsi pe căpitanul Grant. Și tot de atâtea ori promisiunea lui cu valoare de angajament a reprezentat un motiv suficient de puternic pentru a-l urma.

Când semnele unei posibile crize, cu tot ceea ce implică aceasta, sunt tot mai evidente, starea sufletească a oamenilor devine tot mai imprevizibila ajungându-se la indignare și revoltă. Răbdarea tuturor celor de pe vasul Duncan a fost pusă la grea încercare, când, după luni întregi de călătorie, ajunseră tocmai pe coasta Americii de Sud, fără să fi găsit nicio urmă care să indice locul în care s-ar fi aflat căpitanul Grant.

În acel moment, disperat și frustrant, cu greu Lordul Glenarvan a putut domoli spiritele. A reușit totuși prin vorbele sale pline de speranță și prin tonul său plin de curaj și ardoare, însă probabil era pentru ultima oară. Căci din acea clipă toți membrii echipajului “au pornit” numărătoarea inversă. Daca nu reușeau să dea de urma căpitanului cât mai repede, acel ultim dram de încredere pe care i l-au acordat ar fi dispărut în totalitate. Și în consecință raporturile dintre ei s-ar fi alterat definitiv.

Expunerea la pericole și eșecul repetat pot să estompeze vizibilitatea orizontului, ținând astfel oamenii prea mult într-un stand-by care îi determină să caute siguranța în afara viziunii tale?

Oamenii nu se pot încuraja singuri. Ca lider nu te poți aștepta ca ei să se umple de curaj și să se propulseze singuri înainte. Este sarcina ta să-i încurajezi și să-i ajuți să-și atingă potențialul oferindu-le energia să meargă mai departe atunci când se opresc din cauza unei greșeli. Însă nu-i poți lăsa pe oameni prea mult în “stand-by” căci ei sunt mari consumatori de speranță. Nici excesiv de optimist nu poți să fii și sa spui: “ Vom aștepta oricât va fi nevoie. ”

Oamenii, cu toate convingerile lor, se aliniază misiunii tale până la un punct. Căci, categoric, există un punct limită până la care sunt dispuși să te urmeze, punctul în care numărătoarea inversă ajunge la 0. Atunci ei decid dacă merită să-ți acorde încrederea și să te urmeze mai departe sau să te părăsească definitiv. Își vor pune întrebări de genul: Unde ne duce tipul ăsta? Merită să-l urmăm? Vom fi în siguranță alături de el? Apoi, cu toată fermitatea vor alege cea mai convenabila variantă.

Leadershipul este autoritatea de a declara un nou început exact în punctul în care ceilalți văd un final inevitabil.

Numărătoarea inversă se referă la epuizarea resurselor de răbdare ale echipei, într-un context de criză iminentă, considerând că orice secundă de ezitare a liderului poate dărâma moralul colectiv. Pe tot parcursul “drumului”, mai ales în situațiile critice, tu ești factorul mobilizator care întreține entuziasmul, speranța și atitudinea proactivă a echipei. Chiar și-n momentele când tu însăți ți-ai pierdut speranța, nu te exterioriza în fața echipei, ci insuflă-le încredere oamenilor, și în același timp, străduiește-te să găsești rapid soluții de ieșire din criză.

Din momentul în care ai devenit lider începe numărătoarea inversă. Depinde de tine când se va ajunge la zero, acest punct însemnând victoria sau eșecul.

* Notă: Jules Verne - Copii capitanului Grant, Editura Herra, 2003.