Numele nostru va dăinui mai departe

Fii un reper al timpului sacru, printr-o operă care transcende imediatul și deschide conștiința spre eternitate.

"Sunt în camera mortuală a faraonului. Schelete multe. Gramofonul nu mă ajută. Munca e grea. Te face să te gîndeșști la nemurire. Pentru omul de rând, îmi închipui, noțiunea egipteană despre nemurire este cea mai aiurită superstiție. Dar asta numai pentru că ideea noastră despre viața eternă s-a schimbat, indiferent dacă suntem sau nu creștini. Deși suntem de acord cu ancestorii noștri de pe Nil că nemurirea este cea mai importantă realizare a omului (mai importantă decât iubirea sau o vagă reputație a virtuții, de departe mai presantă decât prietenia), nu suntem atât de nebuni să ne închipuim că o să ne fie transportate corpurile în viața de apoi.

Folosim un vocabular diferit, salvarea sufletului, slava veșnică. Spuneți-i cum vreți, dar să faci ca numele tău să răsune mai departe, după ce numele inferiorilor și torționarilor tăi s-au stins de mult, ăsta-i un lucru pe care cu toții îl sperăm în continuare. Și, lucrul cel mai delicios dintre toate, să faci să se întâmple acest lucru înainte ca viețile lor fizice să se sfârșească, ca să simtă cum ultimele firicele din numele lor se spulberă în vreme ce ei încă respiră și conștientizează că atunci când scheletul lor putrezit va fi descoperit și aruncat în pământ, vor fi deja o grămadă anonimă de păr și de piele, îndreptându-se voios spre a deveni pulbere anonimă de carbon, în vreme ce alții dintre noi vor deveni sori și stele.

Reputația pe care o construiești îți oferă conștiința puterii de a-ți păstra numele în memoria lumii, ca expresie a valorilor și acțiunilor tale?

Nu știu pe nimeni care să nu aspire la această permanență, chiar dacă susțin că n-o fac. Lumea e plină de arcuri de triumf și de juniori nu-știu-cum, artiști care trăncănesc stresați să știe că opera lor va dăinui, poeți care se sinucid ca să-și asigure faima, vorbe rostite cu limbă de moarte și testamente care încearcă să-i controleze pe moștenitori, nume citite anual în biserici și sinagogi, pietre de mormânt împopoțonate și declarații de dragoste pe patul de moarte, testamente și donații nominalizate, bani lăsați partidelor politice și organizațiilor de caritate. Cu toții încă suntem foarte egipteni, fără îndoială.

Nu sunt idiot. Când va veni vremea, știu că o să fiu mort. N-o să-mi plimb degetele pe corzile unei harpe înaripate și nici măcar (așa cum plănuisem ca băiat) n-o să savurez delectările fierbinți, carnale ale unei lumi de dincolo mărginite de palmieri, păzită de Anubis și asistată de Isis. Vorbesc de ceva mai ușor, mai fin, mai inatacabil și inepuizabil din punct de vedere intelectual și spiritual. Nemurirea pentru noi, deși vă fi acorporală, nu este fără conștiință: conștiința, în chiar momentul expirării corpurilor noastre, că numele nostru va dăinui mai departe."

Realizarea unui scop nobil îți oferă posibilitatea de a contribui la perpetuarea numelui tău și la perenitatea impactului tău asupra unei imagini care se perpetuează?

Cu grijă și virtute, cu o înțelepciune de depășește tinerețea, vei putea să-ți clădești o reputație durabilă, asigurându-te că amprenta ta pozitivă va continua să răsune glorios în lumea celor din jur, chiar și atunci când trupul tău pământesc se va stinge. Mai ales prin aspirația către virtute și prin trăirea în concordanță cu valorile spirituale (cunoașterea, iluminarea, libertatea, armonia), vei putea crea o legătură profundă cu lumea, asigurându-te astfel că semnificația numelui tău va persista în conștiința colectivă, chiar și după ce treci dincolo de granițele vieții fizice.

Nu uita că prim-planul în care îți detaliezi imaginea, într-un decor al înțelepciunii înaintate, îți va permite să evidențiezi cu precizie trăsăturile esențiale ale caracterului tău și să evidențiezi aspectele care vor captiva privitorii imaginii tale. Pentru asta e nevoie de o viziune de ansamblu simetrică și armonioasă. Practic trebuie să imprimi imaginea sinelui tău în linia orizontului vizual al celorlalți prin intermediul simbolismului, marcând un reper vizual, un loc al memoriei colective, emițând totodată un sentiment de unitate cu zeii, cu natura, cu aștrii sau cu ancestorii.

Însăși imaginea ta trebuie să exploreze o posibilă istorie, o poietică a receptării înnoitoare și a spațiilor de expunere ale artei, adăugând compoziții vizuale precum accesorii indispensabile ale artei. Fii modelul atenției și percepției vizuale, creând opere care transcend imediatul și stabilește o relație între simetrie și conștientizare. Oferă spiritului de observație, memorie vizuală și deschidere către imagini superioare cu o gamă coloristică deosebită și un contrast uluitor.

Poți reda într-o formă atemporală existența ta în lume, lăsând să transpară distanța sau apropierea față de o imagine ce poartă amprenta nemuririi?

Istoria ne spune că mulți lideri au ținut să exploreze o expunere rapidă a existenței lor în lume, încercând să emită sentimentul de distanță sau apropiere față de imaginea unui zeu suprem, prin tonuri și efecte de reflecție în imaginea construită. De exemplu, observand pictura realizată de Jacques-Louis David, celebra piesă de muzeu "Bonaparte traversând Marele Saint Bernard", imediat ne dăm seama cât de precis a fost conturat generalul după instrucțiuni clare (demne de un conducător plin de înțelepciune).

Se spune că David a vrut să-l picteze ca pe un erou cu sabia în mână, pe câmpul de luptă. Bonaparte însă a rostit cuvintele memorabile: "Nu ! Cu sabia nu se câștigă bătăliile, vreau să fiu pictat liniștit - pe un cal nărăvaș".

Închină-ți viața sublimului, pentru ca leadershipul tău să prindă viață și să reziste în timp, explorând vizibilitatea de dincolo de prezent, prin făurirea unei imagini glorioase ce poartă pecetea originii tale divine. Practic, imaginea ta marchează linia orizontului și separă realitatea de interpretare prin atingerea și valorificarea rezultatelor tale obținute într-un anumit domeniu, sau printr-o poziție fruntașă. Ai grijă cum îți conturezi imaginea, încât să fie mai mult decât glorioasă, să fie memorabilă și inspiratoare pentru cei din jur.

Prin leadership, căutarea mântuirii și a slavei veșnice se transformă în responsabilitatea de a lăsa o moștenire pozitivă în istoria umanității.

Numele nostru va dăinui mai departe dacă caracterul și atitudinea noastră vor fi bine impregnate într-o imagine care reflectă dimensiuni metafizice cu o încărcătură spirituală aparte, întrucât aceasta devine, mai întâi de toate, o fereastră către profunzimile ființei noastre interioare.

* Notă: Arthur Phillips - Egiptologul, Editura Polirom, 2006