ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

O breşă în zidul impenetrabil al omului

On Martie 17, 2013, in Leadership XXL-Pack, by Neculai Fantanaru

Dă o notă aparte personalităţii tale, fără să abandonezi acea aprofundare analitică a “Omului” din tine.

Eram bântuit de gânduri esenţiale venite nu ştiu de unde, nici cum. De acele gânduri nemărturisite ascunse în taina unor şoapte aruncate-n timpul nopţii, până când i se năzare câte unuia, neliniştit, să alunece din clepsidra unui ceas invizibil, ca apoi să dispară în neant. Nu mi se mai întâmplase niciodată aşa ceva. N-am fost în stare să percep nimic pe-atunci. Astfel, ajungeam la explicaţii pur ştiinţifice, cauza unei doze variabile de subiectivitate, dar care nu spuneau nimic despre existenţa vreunui fenomen al retrăirii unor sentimente inacceptabile sau despre natura vreunui fenomen social.

Ce explicaţie puteam să dau acestui fapt spontan, acestei uniuni simbolice absolute, şi totuşi fragile, cu vreo altă experienţă extraordinară şi revelatoare care mă impulsiona să fiu ceea ce sunt? Mă simţeam de parcă ar fi trebuit să concep o poezie autentică din visele unei existenţe obscure, înduioşătoare şi meditative, a cărei esenţă, locuind ca un martor tăcut în centrul unui univers finit, nu putea fi cuprinsă şi înţeleasă decât prin intermediul credinţei într-un fantezist „adevăr superior”.

Totul în mine exprima o adâncă nelinişte, ca un semnal de alarmă. Un torent de lumini şi umbre care ricoşau fără încetare în “semnificativ”, în tot ceea ce mă reprezenta ca om, îmbogăţindu-mă cu noi ecouri, cu noi nuanţe, cu noi sensuri ale unei vieţi susceptibile de o evoluţie fără precedent, cu noi perspective asupra conştiinţei - pe care în starea de “trezire” nu le acceptam ca fiind reale.

De parcă m-aş fi situat în vecinătatea unei linii de înaltă tensiune care risca să se prăbuşească, iar această prăbuşire necontrolată tindea să producă alte efecte decât cele avute în vedere iniţial. Era ceva periodic. Bizar, intram într-un stand-by alunecos, într-un fel de aşteptare de dinainte ca totul să se petreacă, o aşteptare nedefinită a ceva ce nu ştiam când se va termina. Când visezi se întâmplă să suporţi realitatea prin intermediul unei ficţiuni care funcţionează după logica non-sensului.

Leadership: Îţi poţi asuma izolarea într-un destin ieşit din comun sub aspectul unui urcuş spre desăvârşire care nu cunoaşte decât limita recunoaşterii unui adevăr superior?

Trebuie să fi existat ceva, izolarea, impresia de irealitate, ca aceea dintr-un castel medieval olandez bântuit de duhuri rele, în comparaţie cu modul în care percepeam ceea ce mi se întâmpla. Evenimentele din jurul meu, trecerea timpului şi evoluţia mea. Şi poate ceva mai profund, un fel de sfâşiere, o breşă în zidul aparent impenetrabil al Ego-ului meu.

Eram mai aproape de adevăr decât presupunem la început. Mă agita acest imprévisible cu multe faţade, această uşoară maladie a neobişnuitului, greu de diagnosticat, greu de tratat în faze avansate, această tensiune ciclică care mă consuma, perturbându-mi profund existenţa. De fapt, situaţia prin care treceam putea fi percepută drept urcuşul spre o desăvârşire care a început cu izolarea într-un teritoriu aseptic al imaginaţiei sterile şi se continua cu un mic şiretlic al Egoului, o programare a conştientului de a privi numai prin filtrul "trezirii dintr-un vis foarte viu". Încă mă întreb cum a putut mintea mea să creeze o poveste aşa de ciudată.

Înlănţuit în mijlocul frământărilor interioare pe care nu le putem exprima cu uşurinţă, descopeream de fiecare dată câte ceva nou în legătură cu mine însumi. Lucrul acesta se întâmpla încetul cu încetul, pe măsură ce-mi scăpa întâmplător câte un gând din acela tentant care îţi face cu ochiul numai în starea de transă.

Astfel am ajuns să trec printr-o perioadă decisivă de tranziţie a vieţii, a cărei undă de rezonanţă încă mai freamătă cu intensitate în mine.

Nu trebuia să abandonez nicidecum acea aprofundare analitică a “Omului” din mine, cu luminile şi umbrele lui. Ci, să încerc să dau formă gândurilor care mă loveau, ca fierarul care bate fierul înroşit în foc, să le atribui un anumit înţeles, superior, încât să mă ajute să mă asum pe mine însumi, să scot la iveală şi să valorific partea necunoscută din mine.

Singurul adevăr care m-a înfiorat profund, principiul esenţial de viaţă care m-a eliberat dintr-o închisoare mentală, dintr-o cuşcă imaginară care ardea mereu cu aceeaşi putere, singurul soare accesibil doar minţilor înalte, a fost următorul: atitudinea și intenția cu care adresam întrebări și căutam răspunsuri la tot ce mă frământa îmi influențau în mare măsură fondul percepţiei realităţii numite societatea umană.

Leadership: Există cu adevărat o ”stângă” și o ”dreaptă” în tot ceea ce te defineşte, puse pe seama unei vulnerabilităţi care nu favorizează acţiunea bazată pe mai multe planuri temporare?

Treci printr-o perioadă de tranziţie decisivă pentru viaţa ta? Totul în tine exprimă o adâncă nelinişte? Ai senzaţia că intri într-un fel de aşteptare nedefinită a ceva ce nu ştii când se va termina? Eşti lovit de impresia de irealitate? Ce înţeles poţi atribui gândurilor care te lovesc neîncetat? Simţi că eşti înlănţuit în mijlocul unor frământări pe care nu le poţi exprima cu uşurinţă?

Acolo unde nu se vede aproape deloc o urmă, un indiciu, un semn distinctiv, sau măcar un efect al propriilor tale manifestări, acolo unde pur şi simplu nu îţi poţi focaliza interesul asupra propriei tale cunoaşteri şi înţelegeri nu se poate înregistra niciun progres, nicio întregire a “tabloului” care dă notă aparte personalităţii tale - în luxurianta existenţă a evenimentelor.

Acest lucru denotă faptul că nu există cu adevărat o ”stângă” și o ”dreaptă” în tot ceea ce te defineşte, ci mai degrabă, ceea ce se poate numi un stand-by, o aşteptare nedefinită a ceva ce nu ştii când se va termina. Stanga si dreapta simbolizeaza doua sensuri alternative de strabatut spre atingerea unui anumit nivel de conştientizare a realităţii, dar ele nu se pot concretiza intr-o singura valoare numita "indice flux de eveniment" care sa pretinda o permanenta concentrare asupra actiunii directe.

Fii în concordanţă cu facultatea excepţională de a fi un observator profund al realităţii care te iniţiază în a te cunoaşte, fără să arunci lumini necruţătoare asupra tuturor aspectelor nemaiîntâlnite în existenţa ta care ar putea să exercite o dominare nefavorabilă. Doar astfel vei putea să dărâmi orice zid din drumul sinuos spre desăvârşirea potenţialului tău.

Vei putea să dai ultimele lovituri de spadă în apusul a ceea nu te reprezintă, acelei forme indispensabile de experienţe de viaţă, săracă în conţinut, neprielnică, care determină anumite stări de disconfort, reacţii adverse, înclinaţii total aiurea.

Examinarea ta atentă ar putea să evidenţieze existenţa unei structuri complexe de decizie bine poziţionate în cadrul propriei tale existenţe? Sau te regăseşti într-o permanentă stare de tensiune între ceea ce contează şi ceea ce doar aparent contează?

Toate trăirile, toate situațiile și experiențele prin care treci, luminoase sau întunecoase, te impulsionează să fii ceea ce eşti, orientându-te constant ori spre acele stări de anxietate, care te macină, care te târăsc mereu în jurul aceluiaşi sentiment de neputinţă. Sau, dimpotrivă, spre acele stări prietenoase de “a fi”, care îţi maximizează toate resursele şi performanţele sistemului tău de funcţionare.

Experienţa trăirii prin cãldura inimii care dă viaţă cuvântului scris se desfăşoară pe două planuri temporare: un joc al imaginaţiei din care nimeni nu mai poate scăpa (pătrunzând, cu un întreg alai de sentimente tremurătoare şi confuze), şi un rezultat al realităţii din care trebuie să reiasă aptitudinea ta pentru a discerne semnificaţia unei noi faţete a Egoului.

O breşă în zidul impenetrabil al omului permite accesarea unei realităţi create dintr-o imaginaţie care, prin doar un pumn de cuvinte, reuşeşte să tranforme o poveste într-un limbaj al vieţii mai mult sau mai puţin formalizat logic.

Oricât de bun ar fi blindajul pe care ni-l creăm pe parcursul vieţii, oricând poate apărea o breşă în acest zid aparent impenetrabil. Breşa sau breşele ce apar se datorează nouă înşine, prin neluarea în considerare a “punctelor de minimă rezistenţă”, respectiv a punctelor slabe pe care toţi le avem, dar nu toţi recunoaştem existenţa lor.

O autocunoaştere profundă, o autoanaliză a Ego-ului care ne face să fim ceea ce suntem, ca şi evaluarea prospectivă a cauzelor şi efectelor, ne va face capabili să obturăm aceste breşe în timp util, devenind imbatabili în viitor.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us