ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

O breşă în zidul impenetrabil al omului

On Martie 17, 2013, in Leadership XXL-Pack, by Neculai Fantanaru

Dă o notă aparte personalităţii tale, fără să abandonezi acea aprofundare analitică a “Omului” din tine.

Eram bântuit de gânduri esenţiale venite totuşi nu se ştie de unde, nici cum. De acele gânduri nemărturisite care se ascund în taina lor, până când i se năzare câte unuia, neliniştit, să se trezească brusc, ca apoi să dispară în neant. Nu mi se mai întâmplase niciodată aşa ceva. N-am fost în stare să percep nimic pe-atunci.

Ce explicaţie puteam să dau acestui fenomen spontan, acestei uniuni simbolice absolute, şi totuşi fragile, cu vreo altă experienţă extraordinară şi revelatoare care mă impulsiona să fiu ceea ce sunt?

Totul în mine exprima o adâncă nelinişte, ca un semnal de alarmă. Un torent de lumini şi umbre care ricoşau fără încetare în “semnificativ”, în tot ceea ce mă reprezenta ca om, îmbogăţindu-mă cu noi ecouri, cu noi nuanţe, cu noi sensuri ale unei vieţi susceptibile de o evoluţie fără precedent, cu noi perspective asupra conştiinţei - pe care în starea de “trezire” nu le acceptam ca fiind reale.

De parcă m-aş fi situat în vecinătatea unei linii de înaltă tensiune care risca să se prăbuşească, iar această prăbuşire necontrolată tindea să producă alte efecte decât cele avute în vedere iniţial. Era ceva periodic. Bizar, intram într-un stand-by alunecos, într-un fel de aşteptare de dinainte ca totul să se petreacă, o aşteptare nedefinită a ceva ce nu ştiam când se va termina.

La umbra celor ce se-ntâmplă

Trebuie să fi existat ceva, izolarea, impresia de irealitate, ca aceea dintr-un castel medieval olandez bântuit de duhuri rele, în comparaţie cu modul în care percepeam ceea ce mi se întâmpla. Situaţiile din jurul meu, trecerea timpului şi evoluţia mea. Şi poate ceva mai profund, un fel de sfâşiere, o breşă în zidul aparent impenetrabil al Ego-ului meu.

Eram mai aproape de adevăr decât presupunem la început. Mă agita acest imprévisible cu multe faţade, această uşoară maladie a neobişnuitului, greu de diagnosticat, greu de tratat în faze avansate, această tensiune ciclică care mă consuma, perturbându-mi profund existenţa.

Înlănţuit în mijlocul frământărilor interioare pe care nu le putem exprima cu uşurinţă, descopeream de fiecare dată câte ceva nou în legătură cu mine însumi. Lucrul acesta se întâmpla încetul cu încetul, pe măsură ce-mi scăpa întâmplător câte un gând din acela tentant care îţi face cu ochiul numai în starea de transă.

Astfel am ajuns să trec printr-o perioadă decisivă de tranziţie a vieţii, a cărei undă de rezonanţă încă mai freamătă cu intensitate în mine.

Nu trebuia să abandonez nicidecum acea aprofundare analitică a “Omului” din mine, cu luminile şi umbrele lui. Ci, să încerc să dau formă gândurilor care mă loveau, ca fierarul care bate fierul înroşit în foc, să le atribui un anumit înţeles, superior, încât să mă ajute să mă asum pe mine însumi, să scot la iveală şi să valorific partea necunoscută din mine.

Leadership: Există cu adevărat o ”stângă” și o ”dreaptă” în tot ceea ce te defineşte?

Treci printr-o perioadă de tranziţie decisivă pentru viaţa ta? Totul în tine exprimă o adâncă nelinişte? Ai senzaţia că intri într-un fel de aşteptare nedefinită a ceva ce nu ştii când se va termina? Eşti lovit de impresia de irealitate? Ce înţeles poţi atribui gândurilor care te lovesc neîncetat? Simţi că eşti înlănţuit în mijlocul unor frământări pe care nu le poţi exprima cu uşurinţă?

Acolo unde nu se vede aproape deloc o urmă, un indiciu, un semn distinctiv, sau măcar un efect al propriilor tale manifestări, acolo unde pur şi simplu nu îţi poţi focaliza interesul asupra propriei tale cunoaşteri şi înţelegeri nu se poate înregistra niciun progres, nicio întregire a “tabloului” care dă notă aparte personalităţii tale - în luxurianta existenţă a evenimentelor.

Acest lucru denotă faptul că nu există cu adevărat o ”stângă” și o ”dreaptă” în tot ceea ce te defineşte, ci mai degrabă, ceea ce se poate numi un stand-by, o aşteptare nedefinită a ceva ce nu ştii când se va termina.

Fiind în concordanţă cu facultatea excepţională de a fi un observator profund al realităţii care te iniţiază în a te cunoaşte, fără să arunci lumini necruţătoare asupra tuturor aspectelor nemaiîntâlnite în existenţa ta care ar putea să exercite o dominare nefavorabilă, vei putea să dărâmi orice zid din drumul sinuos spre desăvârşirea potenţialului tău.

Vei putea să dai ultimele lovituri de spadă în apusul a ceea nu te reprezintă, acelei forme indispensabile de experienţe de viaţă, săracă în conţinut, neprielnică, care determină anumite stări de disconfort, reacţii adverse, înclinaţii total aiurea.

Examinarea ta atentă ar putea să evidenţieze existenţa unei structuri complexe de decizie bine poziţionate în cadrul propriei tale existenţe? Sau te regăseşti într-o permanentă stare de tensiune între ceea ce contează şi ceea ce doar aparent contează?

Toate trăirile, toate situațiile și experiențele prin care treci, luminoase sau întunecoase, te impulsionează să fii ceea ce eşti, orientându-te constant ori spre acele stări de anxietate, care te macină, care te târăsc mereu în jurul aceluiaşi sentiment de neputinţă. Sau, dimpotrivă, spre acele stări prietenoase de “a fi”, care îţi maximizează toate resursele şi performanţele sistemului tău de funcţionare.

Câştigul leadershipului

Cunoscutul antreprenor E. Joseph Cossman, făcea observaţia: "Misiunea noastră în viaţă nu este să-i depăşim pe ceilalţi, ci să ne depăşim pe noi înşine."

Cum te poţi autodepăşi? Încercând să dai forma gândurilor care te lovesc în orice moment, ca fierarul care bate fierul înroşit în foc. Să le atribui un anumit înţeles, mobilizator spre autodepăşire şi spre valorificarea acelor părţi din tine aflate în stare de latenţă. În fiecare clipă fii conştient de cine eşti cu adevărat.

Câştigul leadershipului se obţine odată cu transformarea ta, se datorează îmbunătățirilor pe care le aduce cu sine fiecare perioadă decisivă de tranziţie a vieţii tale. Iar acest câştig se poate duce pe apa sâmbetei dacă nu îţi creezi “un sistem automat de stins incendii”, care să asigure spaţiul şi posibilitatea de a te eschiva de la orice încadrări în tipare rigide de gândire.

Stabileşte-ţi un mod de “a fi” care să regleze conţinutul tău de interes: “Omul din tine” - Ego-ul tău, care, aşa cum am văzut, nu se poate exprima cu uşurinţă în orice tip de situaţie, ci asemenea unui mecanism îşi poate pierde coordonatele prin izolare.

Ori leadershipul se exercită cu caracter permanent pe teritoriul bine individualizat al omului, asupra destinului său dinamic, a cărui curbă evolutivă îşi are originea în impulsul său de dezvoltare.

Concluzie:

Oricât de bun ar fi blindajul pe care ni-l creăm pe parcursul vieţii, oricând poate apărea o breşă în acest zid aparent impenetrabil. Breşa sau breşele ce apar se datorează nouă înşine, prin neluarea în considerare a “punctelor de minimă rezistenţă”, respectiv a punctelor slabe pe care toţi le avem, dar nu toţi recunoaştem existenţa lor.

O autocunoaştere profundă, o autoanaliză a Ego-ului care ne face să fim ceea ce suntem, ca şi evaluarea prospectivă a cauzelor şi efectelor, ne va face capabili să obturăm aceste breşe în timp util, devenind imbatabili în viitor.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us