ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

O călătorie provocatoare în lumea interioară a fiinţei mecanice (Part. II)

On Mai 07, 2013, in Leadership Q2-Sensitive, by Neculai Fantanaru

Racordează-te la borna de referinţă a autenticităţii tale, reformând efortul de a înţelege sensurile de nepătruns ale existenţei aplicate în contextul noilor tendinţe de înnoire.

Fără a-şi da seama, Hobbs se transformă în ceva ce nu trebuia să fie, într-o necunoscută obţinută dintr-o mulţime de combinaţii posibile, din care niciuna potrivită, pe care inima şi subconştientul le acceptă doar temporar, ca pe un test. Va rezista sau nu? Zbârnâie şi şuieră glasurile lăuntrice, războindu-se cu acea sete de a culege totul, de a nu lăsa nimic în urmă. Gândurile se îmbulzesc, se înghiontesc flămânde, făcându-şi loc către adevărata libertate, către marea atracţie, stimulând adrenalina. Îndrăzneala dusă până la extrem, nebunia, exaltarea momentului, supra-valorificarea plăcerii dulci-efemere.

Ecoul integrităţii nu-i mai răspunde, căci nu mai este de mult viu. În continuare Hobbs cedează instinctului care-i zvâcneşte în degete. Să dispară, să dispară repede totul ! răsună vocea de trâmbiţaş a Eului său, a infractorului profund, care nu-şi dă seama cât de letală e situaţia.

Tracasat de repetatele conflicte întreţinute de mândria exacerbată, dar totodată cuprins de o senzaţie plăcută, de un stimul fantastic, de intensitatea acelei stări de maximă energie, de euforia fără margini întreţinută de psihicul zdruncinat, Hobbs se aruncă cu mai multă îndârjire în văpaia momentului decisiv al destinului.

În felul acesta lumea de dincolo de hărţi, lumea comorilor ascunse, lumea cealaltă pe care poate numai Hauff sau Kafka ar fi putut s-o descrie atât de viu şi fantezist totodată, depăşeşte în esenţa ei învelişul realităţii şi al acceptabilităţii acestuia.

În efortul fizic, nebănuit pentru un bătrân ca Hobbs, producerea de căldură creşte pentru o scurtă perioadă de timp la nivelul musculaturii, toate energiile se armonizează, corpul înfloreşte, este mai plin de viaţă. Şi, dacă n-ar interveni reacţiile compensatoare în vederea restabilirii funcţiilor vitale în limitele normale, date de sentimentele adânci de ură, de mânie, de revoltă, mai mult ca sigur asemenea pulsaţii bruşte de tensiune i-ar fi periclitat viaţa.

Nicio voce nu se ridică mai grav, niciun suflu nu poate fi perceput mai puternic, şi toate energiile declanşate se epuizează rapid atunci când mecanismul sufletesc este decuplat de la nivelul de maximă alertă. Totuşi, cu dedublarea raţiunii şi simţirii ce-l caracterizează, Hobbs rămâne deosebit de receptiv la presiunea exercitată de realitate, de acele influenţe dominante: “a fi” şi “a nu fi”.

Doar astfel tărâmul necunoscut pe care el calcă cel dintâi, devine acum o ţară a lui. Doar astfel jaful devine mai simplu ca niciodată, transformându-se într-o adevărată victorie - a unui făptaş abil, care va rămâne pentru totdeauna necunoscut.

Leadership: Îţi verifici aptitudinea de a privi dincolo de sens, răspunzând solicitărilor de dezvoltare a fondului tău reprezentativ?

Stimulul de procesare a gândurilor şi emoţiilor rămâne prezent în realitatea ta atâta timp cât te concentrezi asupra încercărilor existenţiale. Stimulul acesta cântăreşte cât o stâncă care nu se clatină nici în cea mai năprasnică furtună, dobândind control asupra unor dimensiuni importante din viaţa ta, dar mai ales asupra dimensiunii personalităţii pe care eşti dispus să o arăţi lumii.

Există însă şi posibilitatea ca, asemenea unui căutător fervent al unor noi sensuri de parcurgere a vieţii, să ajungi un simplu colecţionar de experienţe palpitante, dar gol pe dinăuntru, incapabil de a te recunoaşte tu însuţi şi de a privi dincolo de zidurile propriei minţi rătăcite.

Acest sindrom de "tunel care se prelungeşte la nesfârşit" formează prin norul foarte subţire al prejudecăţilor o auto-suspendare până la verdict. În leadership se mai numeşte auto-marginalizare. Verdictul este o afirmare răsunătoare a angajamentului tău faţă de autoritatea puterii tale de a fi o fiinţă morala timp îndelungat. Ceea ce presupune să faci schimbări permanente, să faci ceva ce nu ai mai făcut înainte, chiar şi pe timp de furtună.

Verdictul însuşi, clarificând starea ta de compatibilitate cu formatul vieţii care adaugă variantei de dezvoltare interioară o funcţionalitate suplimentară, nu este altceva decât o "emanaţie" a stilului de a face update-uri la propria caracterizare. Sau mai bine zis, a stilului de a face din propriile imperfecţiuni o măsură reală a bucuriilor sau a dezamăgirilor pe care le trăieşti.

Una din cele mai importante resurse ale leadershipului care permite o anumită distanţă de parcurs şi o anumită putere la "borna de referinţă" a autenticităţii, este aptitudinea de a privi dincolo de sens. Dincolo de sensul atribuit angajării tale într-un joc de şah existenţial, straniu, cu câmpuri albe şi negre, în care piesele tale cele mai importante sunt înlocuite de ecoul integrităţii - acest întreg care are inclus în interiorul său un şir nesfârşit de succesiuni valorice, dar şi drame de conştiinţă.

Sensul reprezintă o probă a încercării tale de a te rupe de ceea te împiedică să trăieşti pacea interioară, iar pentru a schimba sensul trebuie să inversezi "minusul" cu "plusul". Adică să-ţi redefineşti întreaga realitate şi mai ales relaţia cu tine însuţi. Autenticitatea înseamnă să acumulezi experienţe la întâmplare, relevându-ţi în repetate rânduri preferinţele pentru particularităţile lor.

Leadershipul apare aici ca un proces de adaptare la acele stări de conştiinţă şi dispoziţii comportamentale pentru acţiune - alterate de evenimentele cele mai importante, care totuşi pot avea o finalitate pozitivă dacă nu devii prizonierul lor. Să nu uităm că stâncile, cu cât se înălţă mai mult până la cer, cu atât se clătină mai tare şi se prăbuşesc mai uşor.

O călătorie provocatoare în lumea interioară a fiinţei mecanice evidenţiază traseul spre acele repere existenţiale necunoscute care omul le negociază cu el însuşi, pe măsura propriului contur al mintii şi al sufletului care pot controla acţiunile.

Prozatorul român, Adrian Şchiop, sfătuia la un moment dat: „Ieşi din confuzie şi fixează-ţi nişte repere valorice şi evenimenţiale“. Degeaba te dovedeşti a fi un spirit predominant practic şi plin de imaginaţie, dacă în procesul de negociere serios cu tine însuţi nu iei seama atât de pragul limită al trăirilor provocate de anumite experienţe, cât şi de pragul limită al rezistenţei tale de a suporta ajustări pe parcursul dezvoltării personale. Iar aceste praguri pot fi corelate cu menţinerea unui echilibru între crearea unui nou profil şi distribuirea resurselor de adaptare la tot ce ţi se întâmplă.



* Notă:Flawless (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us