O despărțire, dacă nu este prea lungă, sporește dorința față de cel absent

Revederile pot aduce o intensificare a sentimentelor de sens convergent, vizând o îmbogățire a experienței personale în relația de tip Parte-Întreg.

Keops află, în sfârșit, din gura unui trimis al lui Benu, Marele Prezicător, că venise momentul să plece de la Memphis la Hermopolis, unde îl aștepta marele preot al lui Thot, zeul polimorf, care se manifesta sub aspectul ibisului și babuinului. Meritites, obișnuită cu absențele repetate și deseori prelungite ale fratelui ei, nu manifestă nicio tristețe, contrar lui Henutsen, care nu mai contenea cu plânsul.

- Nu plânge pentru asta, surioară, îi zise Meritites. Ar trebui să te obișnuiești să-l vezi pe soțul nostru plecând astfel, deseori pentru multe zile și, uneori, chiar luni. Nouă ne rămân jocurile, copiii și rudele. Ar fi pentru tine o ocazie bună ca să-ți vizitezi mama și tatăl. Și când Keops se va întoarce, plăcerea revederii va fi și mai mare, căci o despărțire, dacă nu este prea lungă, nu poate decât să sporească dorința față de cel absent. La întoarcerea lui Keops, vei vedea că te va iubi și mai mult și tu însăți îți vei simți inima mai clocotitoare ca înainte.

Propria ta experiență reflectă o perpetuă tensiune între nevoia de proximitate și dorința de independență, având viziunea unui echilibru meticulos între personal și impersonal?

Keops nu fu deosebit de surprins că se văzu așteptat când se prezentă la porțile templului lui Thot, în cetatea sa de la Hermopolis, "Orașul celor Opt", situat la câteva zile de navigație, la sud de Memphis. Își părăsise reședința dimineața, înainte de răsăritul soarelui, fără să anunțe pe nimeni, cu excepția lui Henutsen, cu care își petrecuse noaptea. Tânăra soție se străduise să fie veselă, căci Meritites îi spusese că soțului ei nu-i plăceau lacrimile și implorările. Dar simțea o mare tristețe în adâncul sufletului.

De la căsătoria lor, nu se depărtase de ea niciodată mai mult de o zi, ca să facă o vizită mamei sale, regalului său tată și, mai des, șantierelor celor două piramide. În aceste câteva luni, atașamentul pentru soțul ei crescuse și mai mult, ceea ce îi făcea și mai grea despărțirea. Dar momentele de rămas-bun nu se prelungiseră. Keops își legase centura, apucase bastonul lung, neted și solid, care îi folosea ca toiag, ca bâtă împotriva câinilor și, în caz de nevoie, ca măciucă, și o pornise la drum.

Pe tine cum te influențează perspectiva asupra despărțirii ca o formă de creștere a dorinței în modul tău de a valoriza relațiile la distanță?

Cât de relevant este să păstrezi secretul destinației tale, reflectând asupra modului în care acest lucru influențează receptarea și interpretarea călătoriei tale?

Ar fi putut să păstreze ambarcațiunea cu pânză și vâslașii puși la dispoziția lui, ca să străbată întinderea de apă, creată de inundație, între Memphis, transformat în insulă, și necropolă, dar renunțase. I se părea că, atunci când curentul descendent al fluviului era la fel de rapid la sfârșitul inundației și la revenirea apelor în matca lor, te puteai deplasa mai repede pe jos, când era vorba să mergi în sus pe Nil.

În plus, îi plăcea să meargă, să facă mișcare, să străbată drumurile Egiptului din nou împânzite de țărani, care se grăbeau să însămânțeze în mâlul proaspăt depus. Dar vrusese, mai ales, să păstreze secretul destinației: singurii care îl cunoșteau erau Benu - Marele Prezicător de la Heliopolis, Anhaf, mama sa și soțiile sale. În timpul acestor zile de călătorie, se hrănise cu pâinea și curmalele oferite de țărani și băuse apă din puțuri sau din fluviu, când nu găsise puțuri. Mersese întreaga zi și, la lăsarea nopții, dormise de cele mai multe ori pe malul Nilului, în desișurile de papirus sau, uneori, acasă la țăranii ospitalieri, care îl invitaseră să împartă cu ei cină și să doarmă pe terasa căsuțelor din chirpici. Ajuns în apropiere de Hermopolis, se scăldase în fluviu, înainte de a merge la templu.

În leadership te vei confrunta mereu cu o dilemă: "Îți poți forma o viziune mai clară asupra scopului tău focusându-ți atenția pe mișcare și pe drumurile reînnoite, când simți că descoperi realități noi, sau atunci când percepi diferit intensitatea expresiei naturii și a vieții tale?"

O despărțire, dacă nu este prea lungă, sporește dorința față de cel absent, dacă este percepută ca un prilej pentru regăsire și creștere personală. În lumina eforturilor de a rămâne neatins de povara tristeții cum crezi că se manifestă lupta internă între a arăta curaj și a simți vulnerabilitate, reflectând asupra modului în care gestionezi emoțiile în public?

Echilibrul dintre a păstra un secret și a împărtăși experiențele cu oamenii noi din viața ta îți permite să vezi lumea printr-o perspectivă plină de revelație și viziune?

* Notă: Guy Rachet - Keops si conjuratia Ibisului, Editura Lucman, 2003