ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

O prelungire a privirii surprinsă în imagini

On Septembrie 09, 2021, in Leadership de Durată, by Neculai Fantanaru

Acesta este secretul artei: să privești la suprafață marea ca și când i-ai măsura din priviri abisurile.

Într-o bună zi voi scrie un tratat despre artă, privind doar marea, ascultându-i valurile, admirându-i vastitatea. De altfel, cred că acesta este secretul artei: să privești la suprafață marea ca și când i-ai măsura din priviri abisurile. Şi nu-i aşa că artă este marea văzută din albastrul unor ochi imaginari, cu care se poate da o replică de culoare unei imagini devenită simbol al misterului și totodată al existențelor abisale, al adevărului păstrat în adâncimea de taină a lumii?

Mi se pare că în faţa ochilor mei se deschide un tablou cuprinzător al frumoaselor vremuri de altădată, cu efect dublu asupra rememorării unui episod consemnat de istoria artei, prin diversitatea formelor pe care le iau valurile într-o viziune neconsolidată asupra lumii. Aici, optez pentru preluarea voită sau întâmplătoare a unei teme adusă în actualitate de expresioniştii abstracţi: “Iniathyessia”, adică rememorarea unei amintiri din trecut şi metamorfozarea ei în pictură.

Văd nisipul de pe țărm, şi aproape că îl ignor pe cel cu adevărat fin din mare. Iar oamenii fără Dumnezeu vor continua să-l caute pe Dumnezeu, chiar dacă EL se află pretutindeni, dar nu întotdeauna la vedere.

Sincer vorbind, aceasta este impresia pe care mi-o face marea: că trebuie să găsesc adevărul ascuns al lumii, taina Logosului Divin, într-un depozit de forme-valuri şi ipostaze-valuri, încât arta căreia urmează să-i dau formă să evidenţieze imaginea unui tablou susţinut de accente de clarobscur. Un tablou capabil să dea o replică de proporţii imaginii Absolutului.

Leadership: Imaginea pe care o suportă creaţia ta poate să exprime un sentiment de reînnoire a propriului sine, cu ajutorul unei comparaţii directe între ceea ce este perceptibil ochiului și ceea ce este ascuns privirii?

Un artist adevărat poate oricând să schimbe coordonatele oricărei ştiinţe, cum este leadershipul. Dar un lider nu va avea așa multe lucruri de spus despre ştiinţă, cu atât mai puțin despre artă. Bine spunea cineva: "Totuşi liderul îşi transformăîn artă domeniul în care excelează. Asta îl face şi lider şi artist." În acest caz, rugați-l pe acel lider să elaboreze un tratat despre artă, veți avea atunci dovada excelenței sale.

O altă problemă dezbătută în cadrul artei este aceea a privirii care se întâlnește plurivalent cu o realitate mistică. Poate fi vorba despre privirea cu care ochii cercetează orizontul deschis al mării, când culoarea mării se transformă în aurie la vremea asfinţitului, oglindindu-se spectaculos numai în sufletul pictorului suprarealist, al admiratorului de castele, fapt care dă viaţă şi culoare subiectelor sale.

Alteori marea nu este văzută doar ca o reflecţie asupra sensibilităţii artistice omeneşti, ci ca un microcosmos al relaţiei dintre Creator şi Opera, mai ales ca o incursiune în liniştea sufletului care ne face înţelegători în curgerea vieţii. Și cine ar înțelege cu adevărat limba valurilor atunci când ele îmbrățișează țărmul, poate că ar afla mai multe taine. Poate că atunci ar surprinde mai ușor tabloul umblător al frumoaselor vremuri de altădată.

M-am ataşat profund de tradiţia marii picturi universale, la fel cum în cele mai frumoase momente de linişte m-am ataşat de reflexia razelor pe care asfinţitul o aduce drept argument al faptului că pictura trebuie să aducă lumină în viaţa omului. Ca mişcarea unei lanterne într-o încăpere întunecoasă, ochii mei încearcă să sondeze adâncurile de nepătruns ale mării, să împărtăşească în timp real descoperirile şi cu alţii, dar fără să părăsesc uscatul.

Leadership: Poţi să priveşti o creaţie artistică prin prisma unor eventuale similitudini cu propriul destin, aşa încât să preţuieşti acea senzaţie de uniune a Eului cu o lume a îndurării şi tăcerii ?

Uneori sunt bântuit de idei fanteziste, cum că Dumnezeu şi-a ascuns împărăţia în adâncuri, pentru ca numai cei cu o vedere foarte profundă să scoată la iveală dedesubturile unei existenţe aproape nebănuite. La acest tipar de gândire apare şi replica: cine rămâne cu desăvârşire necunoscut duce întotdeauna o existenţă singuratică, purtând în sine amintirile unei copilării nefericite, ceea ce dă structurii sale sufleteşti o sensibilitate crescută. De aceea culoarea este o prelungire fizică a nervilor exacerbaţi, cum bine spunea istoricul englez Herbert Read.

Iar un artist care încearcă să-l cunoască pe Dumnezeu trebuie să îndure greutatea mării, înainte de a contempla infinitul mării cufundat în propriile gânduri. Sau, ar putea să contemple multiplele ipostaze ale mării, celebrând‑o ca pe o matrice a existenţei ireale prin raportarea acesteia la diferite reprezentări, sentimente şi gânduri ale spiritului. Adâncimi care nu sunt cunoscute nemijlocit, ci aşa cum preciza filozoful Georg Wilhelm Friedrich Hegel, ele trebuie scrutate numai prin îndreptarea propriului spirit asupra lumii interioare

În cercul imperfect al universului meu optic se conturează perfecţiunea acelei mişcări oscilatorii, a unei energii stăpânite pe o suprafață nelimitată, constând din trilioane de litri de apă. Nu este chip să opresc această continuă alternare a creaţiei şi a energiei oceanice, decât cu senzaţia de a mă fi trezit dintr-un somn lung. Un deja-vu îmi străfulgeră pentru o fracțiune de secundă mintea, mă aruncă înapoi în vremurile din urmă, ca apoi să trezească în mine un fel de nostalgie după ceva inefabil inexprimabil, care se amplifică tot mai mult. Marii artişti cunosc deja acest sentiment şi ştiu cum să-l învingă.

Şi, până la urmă, ochii mei continuă să caute adevărul descriptibil şi riguros al unei imagini sigure şi complete: cea a unui bătrân care, singur într-o barcă, poate să liniştească valurile şi să simtă marea într-o manieră intensă şi profundă.

Un artist adevărat nu va încerca niciodată să surprindă depărtarea unui orizont nou, sau adâncurile unei lumi subacvatice, fără să stăpânească realitatea din apropierea propriei fiinţe.

O prelungire a privirii surprinsă în imagini se materializează într-o reflecţie asupra sensibilităţii artistice omeneşti dacă încercăm să vedem totul din jur ca fiind o expresie a confruntării cu gândurile şi emoţiile din care se compune o viziune, o experienţă mistică, o extrapolare a lumii efemere.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate