O simptomatologie a existenţialităţii
Micșorează distanța dintre ceea ce ești și ceea ce este posibil să fii, adăugând un surplus de sens experienței care te singularizează.
Citiţi mai jos prezentarea romanului „Duma Key”, de Stephen King, tema existentă în materia unei fine analize a personalităţii umane, şi încercaţi să prindeţi firul acestei minunate povestiri cu tâlc:
Un groaznic accident pe un şantier de construcţii îi smulge braţul lui Edgar Freemantle, întunecându-i memoria şi mintea. Calvarul perioadei de recuperare îi provoacă schimbări de personalitate şi accese de furie necontrolată ce grăbesc sfârşitul căsniciei sale.
Edgar îşi doreşte să nu fi supravieţuit accidentului, dar psihologul său îi recomandă un leac geografico-existenţial: îl sfătuieşte să îşi schimbe complet viaţa, părăsind oraşul aglomerat şi afacerile din domeniul construcţiilor.
Retras la Duma Key, în paradisul Golfului Mexic, Edgar începe să picteze cu pasiune, descoperindu-şi un talent extraordinar. Dar atracţia sa faţă de pictură şi desen pare a fi comandată de o forţă ce îl depăşeşte, ca o constrângere. Multe din tablourile sale au o putere ce nu poate fi controlată, aproape mistică, scoţând la iveală secrete de mult îngropate, trezind nălucile copilăriei. Iar talentul său poate fi, în acelaşi timp, o armă... *
Leadership: Începi să înţelegi rostul unei experienţe dureroase atunci când încetezi să o mai judeci din prisma unei cauzalităţi inerente, odată cu acea înţelegere de sine acordată manierei de abordare a unei noi direcţii de viaţă?
Ceea ce devii prin intermediul unui moment important, caracterizat prin mijlocirea unui prezent care „niciodată nu este destul de bun”, deci care are șansa de a fi accesibilizat doar prin acceptarea unui sentiment puternic de iminentă transformare personală, atribuindu-i un anumit sens, te ajută să vezi mai bine legătura dintre ceea ce ţine de tine şi lucrurile asupra cărora chiar nu ai niciun fel de control.
Dependenţa de ceea ce ţi se întâmplă în favoarea unei schimbări existenţiale mai ample, izbutind să se întindă până la marginile necunoscutului, în imensa nădejde a unei soarte prielnice, este calea de a te arăta fidel unui statut și unei noi valori de referinţă asumate prin apartenența faţă de o forţă îndrumătoare căreia nu i te poţi opune. Cui i se dă şansa să-şi descopere un talent extraordinar, trebuie mai întâi să experimenteze durerea de a supravieţui în faţa unei răscruci a vieţii, şi nu doar să supravieţuiasca, ci să-şi găsească puterea de fi altcineva, un deschizător de drumuri.
Să reconstitui un moment important și să pătrunzi sensul profund al faptelor, să te dedici ideii de Cauză - ce faci cu ceea ce ți s-a întâmplat? - contopindu-te cu ea în condiţiile de limitare sau condiţionare a libertăţii de a alege, este o măsura a capacităţii tale de a continua să înaintezi prin valoroficarea experienței care susţine raportul de la cauză la efect.
Gradul de determinare al unui om are ca suport acel surplus de sens al experienței care îl singularizează.
Singularitatea este un concept care se referă la implicațiile pe care le are un eveniment major în progresul personal. A deveni altcineva, prin imensa putere latentă a minţii şi a sufletului, înseamnă să păstrezi din ceea ce este vechi doar partea folositoare, înseamnă să conferi întâmplărilor petrecute o consistenţă într-un plan ideal de existenţă.
Viaţa este progresul pe care ţi-l dă rezultatul evenimentelor care la care te raportezi cel mai profund, pentru că relevă disponibilitatea ta de a te raporta la dimensiunea învăţării din cele întâmplate, aşa încât să fii mai preocupat de lucrurile care contează cu adevărat. Este şi aceasta un soi de cunoaştere pe care o poţi lua în considerare împreună cu trăirile cele mai ascunse, sau mai intense, sau cele mai nobile, fiindcă viziunea asupra vieții şi învăţăturile cele mai importante se materializează într-un om cu totul diferit numai atunci când evenimentele negative sunt privite printr-o lentilă măritoare, atât importanța cât și consecințele lor.
Singularitatea relevă disponibilitatea de a analiza progresul propriei învăţări, cunoaşteri, prin luarea în considerare a finalităţii unei etape de viață, cu trăirile aferente, şi materializarea unei noi etape într-o satisfacţie de ordin material și moral.
Să accepţi adevărul despre tine însuţi analizându-ţi disponibilitatea pentru a înfăptui progresul unei anumite laturi a vieţii, dovedind o mare voinţă psihică şi emoţională, este produsul unei materializări a cunoaşterii bazată pe experienţe mai puţin fericite, aferente sentimentelor cele mai intimie şi vulnerabile. Şi care este adevărul despre tine însuţi? Eşti dispus să te uiţi diferit la tine însuţi? Eşti dispus să te schimbi, să devii un cu totul alt om?
Începutul unei revizuiri a vieţii, la nivel de conştiinţă şi spre un nou aspect a cine eşti cu adevărat, se datorează responsabilităţi pe care o ai în raport cu tine însuţi din punct de vedere al desfăşurării evenimentelor la care nu te aştepţi să se producă.
O simptomatologie a existenţialităţii, variind în funcţie de faza evolutivă a omului, este în concordanţă cu acea experiență care îl singularizează. Astfel, să nu uităm cele două mari teme ale gândirii existenţialiste, după filosoful francez Emmanuel Mounier:
1. Fragilitatea ființei umane - Omul este mereu expus propriului său sfârșit, distrugerii sale ca ființă umană, deoarece el nu există ca atare decât prin efortul personal.
2. Singurătatea şi secretul. Fiecare fiinţă umană se simte solitară, impenetrabilă celorlalţi.
3. Angajarea: Pentru a-și construi viața, omul trebuie să opteze, să aleagă în permanență, să se angajeze în raport cu destinul său.
* Notă: https://nemira.ro/duma-key
