ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Ochii deprinşi cu vederea celor nevăzute

On Iunie 22, 2021, in Leadership Real, by Neculai Fantanaru

O imagine valoroasă nu ratează emoţiile unui început de poveste tristă, dar scoate în prim plan mărturia unui parcurs existenţial grandios.

Sunt în Palas Mall. Privesc cu atenţie un afiş în al cărui prim plan se află un fotbalist, unul care nu pare să aibă nimic deosebit de faţă de alţi fotbalişti. Sincer, nu ştiu de ce privesc afişul, nu ştiu de ce mingea pare că o ia înaintea fotbalistului, dar ceva mă atrage la această imagine. Nu culorile, nu designul. Chiar aş zice că imaginea aceasta nu transmite niciun mesaj.

Dar, presupunând că jucătorul respectiv ar avea ceva important de arătat, atunci aş fi curios să descopăr ce însuşiri există într-un instrument de făcut bani, sau mai bine zis, într-un promotor de evenimente. Căci, un fotbalist poate fi orice îi cere imaginea lui să fie, nu-i aşa?

Dacă ar trebui să dau un nume acestui afiş, în cazul în care eu aş fi fost jucătorul din prim plan, atunci aş avea un răspuns gata pregătit la întrebările filosofilor. În acest moment, un singur nume îmi vine în minte, exprimând sensul aluziv al unei poezii de mare frumuseţe şi rară delicateţe sufletească: "Simt că trăiesc".

Da, simt că trăiesc pentru imaginea pe care eu însumi o atribui unui om capabil să ofere performanțe consistente de nivel mondial pe o perioadă suficient de lungă de timp.

Pentru ca o imagine să devină memorabilă ea trebuie să fie văzută şi simţită în mod direct, prin intermedierea facilă a unui proces de condiţionare care stimulează diferenţierea, autoreflecția şi autoevaluarea.

Mai e ceva. Printre noţiunile abstracte pe care le dobândeşte un asemenea fotbalist, bine încadrat într-o imagine de mare forţă sugestivă (interiorizată ca într-o poezie de factură tradiţionalistă), există o noţiune care merită o atenţie specială. De fapt, fotbalistul nu cunoaşte valoarea sau durata unui sentiment pe care îl simte cineva atunci când priveşte imaginea lui. Ni s-ar părea totuşi corect să credem că fotbalistul cunoaşte durata unui sentiment doar în măsura în care el reflectează asupra mişcării unui corp, a picioarelor şi a mâinilor ce trebuiesc bine coordonate într-o situaţie specifică.

Aşadar, când există mai multe posibilităţi de a integra un fotbalist într-o imagine, şi când imaginea pare să redea sentimentul de siguranţă care îl animă pe sportiv în timpul meciului, atunci eşti dispus să crezi că cel mai sensibil instantaneu, portretul foarte expresiv și, în egală măsură, cel mai aproape de realitatea chipului său, este strâns legat de sentimentul competenţei (mai presus de masculinitate şi sex-appeal).

Ar fi o greşeală să cred că un fotbalist este doar o imagine, dacă nu iau în considerare faptul că, înainte de toate, el este un om care dă dovadă de inimă, pasiune și mândrie pentru joc. Din imagine ar putea sa reiasă satisfacţia profesională a individului. conceptia despre sine (de a crede în capacităţile sale) şi încrederea in sine (de a acţiona fără teama excesivă de judecata altora).

Leadership: Atenţia ta se concentrează pe producerea unui salt în calitatea vieţii care să reducă timpul de expunere la împrejurări potrivnice, pentru a obține o imagine cu mare impact?

Imediat ce devii o imagine, începi să te integrezi într-o sferă mai înaltă de percepţie a atractivităţii şi notorietăţii care promovează un anumit comportament, o anumită atitudine, o anumită realitate, determinând interesul pentru schimbare şi noutate. Şi asta, doar vrând să arăţi cât de iscusit eşti în a-ţi folosi imaginea pentru a construi o versiune mai bună a ta. Aşadar, o imagine cu un fotbalist poate să iniţieze şi să menţină automotivaţia.

O altă posibilitate de vizualizare a unei imagini este partea nespusă din ceea ce gândeşti atunci când eşuezi. Dar la fel de bine o imagine poate să controleze ceea ce gândeşti atunci când trebuie să intri pe "scenă".

Mai departe intervine dorinţa de a epata, de a crea un bazar de impresii şi sentimente, de a fi în centrul atenţiei, fapt care ţine de însăşi esenţa omului, de începuturile lui umile. Fotbalistul respectiv nu s-ar fi putut încadra de minune într-o imagine cu rol de „reclamă senzaţională” dacă el nu ar fi cunoscut succesul pe care îl pretinde o poveste de viaţă impresionantă, demnă de un film de Oscar.

Dacă privim cu atenţie spre el, nu vedem "puştiul senzaţional care a crescut într-un orfelinat", vedem doar motivul pentru care un om de rând a ieşit din anonimat: el a vrut să fie CINEVA, în loc să putrezească ca o rocă fosilizată.

Cine a înţeles legătura dintre leadership şi imagine, ştie să judece un om prin prisma ultimului lucru întâmplat, nu prin prisma experienţelor trăite la ceas de vârstă timpurie.

Asta îmi aminteşte întrucâtva de eroul Papilion, din romanul autobiografic scris de Henri Charrière care, la un moment dat, se absolva total în faţa propriei sale judecaţi:

"Dacă am putut fi aruncat pe acest drum al putrezirii, aceasta se datorează faptului că, trebuie s-o recunosc cinstit, eram un candidat permanent pentru a fi trimis acolo într-o bună zi. Societatea are dreptul să se apere, dar nu să se răzbune în chip josnic. Da, totul este posibil. Dar un om nu-i pierdut niciodată. Orice ar fi putut făptui, există totdeauna la un moment dat al vieţii sale o şansă de a se răscumpăra, de a deveni un om bun şi folositor comunităţii."

Din câte se observă, o imagine care nu-ţi iese din minte este, mai întâi de toate, povestea unui om umil care nu şi-a ratat şansa de a deveni un erou. Cine nu respectă toate cele chemate spre a fi văzute în toată micimea lor, nu va putea să trăiască nici acea poveste de viaţă care surprinde dezvoltarea sufletească, prin activarea simţirii, prin cultivarea unei vocații la cel mai înalt nivel al rafinamentului. Aşadar, o imagine valoroasă nu ratează emoţiile unui început de poveste tristă, dar scoate în prim plan mărturia unui parcurs existenţial grandios.

Să presupunem că leadershipul ar face referire la imaginea ta cuprinsă în oglinda lumii reale. Cum îţi faci ochii să creadă că ceea ce ei văd în perspectivă este aprobarea inimii tale de a se apăra de „condamnarea la uitare”, înainte de a se adapta la diferite situații de performanță?

Ochii deprinşi cu vederea celor nevăzute sunt capabili să distingă diferenţa dintre o realitate care îți prezintă mereu o limită, şi o dorință de măreție infinită care nu se știe de unde vine, dar în mod cert te plasează într-o lumină favorabilă, într-o actualitate vivantă.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate