Ochii posedă o forță superioară de exprimare a realului

Ceea ce vezi nu are nevoie să fie explicat pentru a împlini nevoia de claritate necesară pătrunderii în minunata lume a Creaţiei.

În faţa unui fir de iarbă, subţirel şi gingaş, trebuie să mă înclin cu respect, la fel cum m-aş înclina în faţa unei personalităţi artistice de talia lui Leonardo Da vinci, promiţându-mi să acord importanţă sporită conţinutului obiectiv la care reacţionează ceilalţi privitori. Vederea nu-mi aparţine integral, nu este un mic univers, o spaţialitate a cărei profunzime se referă strict la mine, ci aparţine şi celorlalţi privitori, şi nici nu voi căuta să critic arta pe care ochii lumii o onorează prin intermediul raportului dintre culori.

Iar dacă acest fir de iarbă se întemeiază pe efectele naturale cât și artistice ale unui verde-smarald capabil să îmi atragă atenţia în mod repetat, într-o artă modernă care cuprinde tot ceea ce-mi rămâne pe retină şi în minte, asimilând mai mult sau mai puțin identitatea luminii solare în el însuși, atunci el va evidenţia o nouă viziune legată de percepţie: "ceea ce vezi nu are nevoie să fie explicat pentru a împlini nevoia de claritate necesară pătrunderii în minunata lume a Creaţiei".

Fiind un mare admirator al esteticii naturii, aş sugera o analogie a firului de iarbă cu un artist desăvârşit, asemănător punctului de vedere al lui Pablo Picasso: “artistul este un receptacul pentru emoţii care vin de peste tot: din cer, din pământ, dintr-o bucăţică de hârtie, dintr-o formă trecătoare, dintr-o pânză de păianjen".

Mai mult decât atât, privind acest fir de iarbă cu ochii care strălucesc a nemurire, cu profunzimea dată de stupoarea admirativă, mă las surprins de adâncimea contemplării şi a sensibilităţii care lărgește spaţiul trăirii mele într-un act psihic de contopire cu universul.

Leadership: Eşti în stare să recurgi la examinarea unui subiect decorat cu multiple semnificaţii, prin selectarea unui element abstract destinat să fie o imagine a Eului creator?

Este ca şi când m-aş număra printre cei care posedă "cheia nevăzută" cu care se pătrunde în paradisul veşnic verde al simbolisticii, în care un singur punct neînsemnat din planul universal poate să unească punctele unei noi poveşti, auzite parcă cândva, demult, într-o reprezentare a creaţiei universului la începutul fiecărui ciclu cosmic.

Într-o istorie a teoriilor despre artă, acolo unde artistul este preocupat de calitatea impresiei pe care o produce opera lui, aş da firului de iarbă conotaţia de "ambrozie a zeilor", amintind de vremurile arhetipale ale începuturilor, de mitologia greacă, de zeii din Olimp, care vegheau asupra destinelor muritorilor. Aici, Eul creator se manifestă în deosebita sensibilitate a perceperii naturii şi a contopirii omului cu natura, cu cosmicul. Altfel spus, Eul creator se manifestă cu putere în impresia cu care te alegi la prima vedere când admiri un model expresiv al fragilităţii ca pe o făptură minunată şi specială în ochii zeilor.

Chiar şi zeii îşi descarcă emoţiile în artă. Numaidecât, mi-am dat seama că nu este de ajuns să privesc acest fir de iarbă cu ochii care nu mint niciodată, să-l imortalizez într-un cadru fotografic, în diverse momente ale zilei, pentru a-mi dovedi că natura este cea care îmi dăruiește în fiecare zi plinătate emoțională. În linişte, cu smerenie, el se înclină în faţă privitorului înzestrat cu simţ deschis spre universalitate, ştiindu-se expus unui stimul vizual precum în faţa unui creator care nu doar a creat universul în care trăim, ci îl menţine în viaţă şi astăzi.

Leadership: Imaginea pe care o proiectezi în exterior se întemeiază pe o observare bazată pe “expunerea model” a celor percepute cu profunzimea cerută de însăşi realizarea unui efect artistic?

Firul acesta mic de iarbă pe care deseori îl leagănă câte o adiere scurtă de vară, una sensibilità al di sopra delle parole, este comparabil cu viaţa acelui fost condamnat din romanul "Misterele Parisului", pe nume Chourineur, care trăia din resturi stricate şi era satisfăcut astfel, fără să ţină cont de nimic, fără să ia în calcul emoţiile şi experienţa pe care o lasă în urmă.

Dar acel nefericit om nu se putea ajuta, pe când destinul profund și sfânt al firului de iarbă încredinţează artei nu doar lamura vieţii, ci şi funcţia de evocare a marilor bucurii spirituale, fiindcă atunci când admiri verdele-smarald a cărui lungime de undă dominantă este cuprinsă între empatie şi simpatie, abia atunci idealizarea naturii este perfect imitată, şi simţi că poţi să depăşeşti neajunsurile şi greutăţile vieţii.

Aici, efectul artistic constă în faptul că vederea aţintită asupra firului de iarbă şi modul în care am căutat ca firul de iarbă să se raporteze la vederea mea, creează acea imagine care încântă privitorul cu un conținut emoțional unic. La rândul ei, vederea aţintită de privitor asupra “modului unic de a fi” al firului de iarbă, prin confruntare cu problema profunzimii, poate să exprime raportul dintre ceea ce un om afișează și ceea ce este el în realitate. Dar despre asta voi vorbi în articolul următor…

Iată de ce leadershipul devine adânc ca semnificaţie: fiindcă se constituie ca o vedere unică separată de restul lumii, cu referire la o centrare a conştiinţei în spaţiul unei variante “în miniatură” a subiectului uman de cercetare.

Ochii posedă o forță superioară de exprimare a realului atunci când viaţa sinelui este tratată prin comparaţie cu un element al naturii, cu un fir de iarbă gingaş, a cărui neînţeleasă chemare aici se numeşte cu o singură vorbă: idealizare. Felul neaşteptat şi pururea izbitor, cum îţi apare firul acesta de iarbă, te duce numaidecât cu gândul la condiţiile vieţii: ascultarea reciprocă, empatia, înţelegerea gândurilor, urmărirea vocaţiei, aşa cum sunt ele exprimate de scriitorul Alexandru Vlahuţă:

“Pictorul îşi are, în linii largi, cultura artei lui, pe care singur şi-a limpezit-o, încetul cu încetul. Dar el vede şi înţelege o mulţime de lucruri, pe care nu ştiu să le spună cărţile, pe care numai ani şi ani de adâncă observaţie şi de răbdătoare muncă te ajută să le dezgropi şi să le tragi la lumină din propriul suflet.”