ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Omul între două Acceptări

On Februarie 17, 2016, in Leadership On/Off, by Neculai Fantanaru

Descoperă esenţa care să te reprezinte în fiecare capitol al existenţei, fără să cazi într-o extremă care te determină să evoluezi spre o pasiune împinsă până la mereu alte limite.

Nimic nu părea să fie mai important pe lume, în afară de ceea ce simţeam că sunt în prima versiune a unei pelicule de film numită "Omul între două Acceptări". Al cărui motor narativ, destul de firav, era alimentat prin gândurile la care ajunsesem printr-o stranie complicitate cu un soi de slăbiciune pentru imaginar, din acea impetuozitate intelectuală caracteristică făuritorilor de lumi, necesară închegării în forme clare a aspectelor mereu mişcătoare ale aparenţelor.

Aparenţe pe care le reduceam la legi, la esenţe, ignorate de cei mai mulţi aşa zişi experţi, asigurând acea unitate de profunzime a viziunii ce se exprimă printr-o anumită continuitate în desluşirea incognoscibilului. Apoi împachetam uşor vidul unor experienţe lipsite de sens, vagi umbre ale unor situări într-o etapă exploratorie derutantă, şi le transformam într-o adevărată pasiune pentru o cunoaştere aparte.

Important era să nu uite timpul de mine sau să nu mă pierd eu în el cu acea neputinţă de a coordona parcursul frumos al unei reîntoarceri spre sine. Uneori îmi era de ajuns o străfulgerare de gând ca să prind drag de o călătorie în domeniul abstractului, din care să rezulte reperele unei înţelegeri multiperspectivice.

Înaintea unui mare conducător al Persiei s-a înfăţişat un personaj straniu care i-a făcut cadou un joc nou numit "Şah", apoi l-a iniţiat în tainele acestei evadări din tiparele vechilor obişnuinţe. Fără să-şi dea seama, el a fost atras într-o cursă care nu doar l-a ruinat economic, dar i-a distrus definitiv orizonturile. Sau l-a salvat de la o continuă dilemă existenţială? În orice caz, el a căzut în patima jocului de şah, preferând strategiile imaginarului faţă de cele de pe câmpul real de luptă. Conform legendei, marele conducător a încetat să mai fie un militar, dar pe tabla de joc nu putea nimeni să-l imobilizeze în şah-mat.

Cine ştie pe ce drum te poate duce invenţia unei clipe hotărâtoare care îşi găseşte rostul în neatenţia acordată unui fapt divers. Ceva exterior voinţei tale, ceva imprevizibil, asupra căruia nu ai control, care determină, care are efecte bune sau rele.

În ceea ce mă priveşte, ajunsesem să nu mă mai intereseze nici infinitul cunoașterii, nici poziţia de gânditor dobândită prin sudoarea minţii, prin tăceri meditative. Nu mă mai interesa nici gloria izbânzii asupra spaţiului şi timpului pe care universul parcă mi-o hărăzise prin destin. Eram dispus să renunţ la toate pentru un singur lucru, pentru această invenţie de o clipă care punea capăt unei lupte surde cu mine însumi, pentru acest fenomen interesant numit "prizonierat" care-mi permitea ieşirea din starea de reflecţie.

Totul începea să se reducă doar la mutări, legi şi imobilizări în faţa unui orizont mai larg. Am învăţat să fiu tot mai cumpătat. Chiar și cumpătarea era o mutare interesantă.

Leadership: Ai capacitatea de a prilejui întâlnirea cu un „cu totul altceva", cu revelaţia unei valenţe necunoscute a personalităţii tale?

Orientarea omului depinde nu doar de aspectele de conţinut și de producție a experienţelor vieții, ci și de conştientizarea aspectelor mişcătoare ale aparenţelor acaparate zilnic printr-o stranie complicitate cu un soi de slăbiciune amestecată cu un pic de autonomie faţă de normele impuse de convenţiile unei autorităţi exterioare.

În general oamenii luptă pentru o libertate de alegere mai mare, pentru câştigarea unei modalităţi de a se reinventa, dar care se evidenţiază mai apoi, la unii dintre ei, în disponibilitatea de a ceda unei îndeletniciri aparte, unei plăceri forțate, greu de nestăpânit. Plăcerea de a evolua într-un joc în care doar tu eşti învingător este un iad înfricoşător din care nu mai poţi să scapi, sau un drog puternic din care poţi gusta din plin fără să fii tras la răspundere pentru consecinţele experimentării lui.

Fără o esenţă care să te reprezinte în fiecare situație a vieții, în fiecare capitol al posibilităţii de a realiza scopul propus prin utilizarea unor mijloace alese, vei cădea într-o extremă care ori te va conduce spre epuizare, ori te va determina să evoluezi spre o pasiune împinsă până la mereu alte limite, slujită cu exces de zel chiar până la fanatism.

O astfel de pasiune, care va genera neputinţa de a coordona parcursul frumos al unei întoarceri spre sine, servește totuşi reprezentării devenite concrete a unei acțiuni de cotitură care schimbă anumite convingeri limitative referitoare la lumea reală. Această pasiune te poate salva de la o continuă dilemă existenţială, cu prețul abandonării adevăratelor îndatoriri și obligații, care la rândul lor dezvoltă particularitatea de a vedea mai în profunzime aspectele unei alte realităţi sau învăţături.

Să cauți perfecţiunea în oricare aspecte ale vieții personale, dar în același timp să-ți schimbi priorităţile, preferinţele, dorinţele şi nevoile în funcție de o îndeletnicire care se dovedeşte mai de preț decât orice bogăţie, fiindcă în ea este sădită posibilitatea accederii la un plan diferit al înaltei tale meniri, este treaba unui leadership care pretinde apelul la autonomie.

Genul acesta de autonomie îți permite o anumită marjă de manevră în spațiul libertății de a fi cine vrei să fii, un om de neînvins, precum și capacitatea de a prilejui întâlnirea cu un „cu totul altceva", cu revelaţia unei valenţe necunoscute a personalităţii tale.

Omul între două Acceptări se caracterizează prin următoarele elemente extrem de variabile: noutatea descoperirii unei forme noi de putere, în care el devine invincibil, şi libertatea de a vedea mai în profunzime aspectele unei realităţi sau învăţături diferite. Bineînţeles există si reversul medaliei, de a cădea într-o latură extremă numită fanatism.

Ai grijă cum te prezinți în faţa autorității numită „obsesie”, căci ea te poate ţine într-un şah continuu. Orice activitate excesivă poate să taie nodul gordian al convenţiei cu tot ceea ce este esenţial în formarea personală, anulând traseele de bază ale vieţii şi ale leadershipului din cauza unei complaceri într-un prizonierat care îţi îngrădeşte privilegiul de a fi statornic în dificila şi nobila ta menire.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Who wants to live forever (II)
  2. Iartă-mă şi primeşte-mă la tine !
  3. O introducere in inefabilul lui Adrian
  4. Marile intrebari ale leadershipului

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us