Omul între moralitate și justiție

Clasează-te întotdeauna pe poziția de „gânditor”, respingând acea gradualitate a intensităţii de a trăi cu propriile slăbiciuni şi de a le accepta.

Când va lucra la ecranizarea romanului lui Theodore Dreiser, „O tragedie americană“, Eisenstein îşi va construi filmul proiectat pe reliefarea nevinovăţiei de fapt şi a nevinovăţiei formale a lui Clyde în cadrul actului desăvârşirii crimei chiar.

Numai astfel poate fi făcută limpede provocarea monstruoasă aruncată unei societăţi al cărei mecanism aduce pe un tânăr cam lipsit de caracter într-o asemenea situaţie, pentru ca apoi, invocând moralitatea şi justiţia, să-l aşeze pe scaunul electric.

Însă Eisenstein va modifica povestirea lui Dreiser, căpătând apoi asentimentul entuziasmat al romancierului, în sensul decorticării esenţei societăţii americane. Pentru că doreşte să facă aici, în America, un film cu adevărat american. Acesta este rostul explorărilor sale. Înţelegerea fenomenului intim al vieţii americane a început încă de la primii paşi pe caldarâmul new-yorkez. *

Leadership: Poți să oferi două opțiuni de plasare a câmpului „rostul experienței de sine” în fereastra Browse a fenomenului intim al vieții unui personaj, încât să obţii o nouă imagine a unei raţiuni sigure şi superioare?

Moralitatea și Justiţia sunt probele marilor examene ale vieții, sunt rezultatele unor concursuri de împrejurări (mai mult sau mai puţin complexe) care dau - ori condiţia tragică a unei lumi împietrite datorită lipsei de valori, ori condiţia necesară dezvoltării unei lumi înfloritoare. Depinde de modul cum vrei să le invoci în cadrul de susținere a ideilor despre sensul vieții.

Rostul explorării unei lumi, prin provocarea aruncată unei societăţi al cărei mecanism aduce pe un om lipsit de caracter într-o situaţie limită, prin inserarea sau înlăturarea elementului recunoaşterii vinovăţiei, a nevinovăţiei de fapt sau a nevinovăţiei formale, este de a da o notă de trecere motivelor tale dominante de acțiune în circumstanțe care necesită evidenţierea trăsăturilor tale caracteristice.

Un om care experimentează acea profunzime a înţelegerii fenomenului vieții, realizând pe această cale o extindere a înţelegerii sinelui, își îndreaptă întotdeauna firul gândirii spre semnificaţia unor strapungeri de natură conceptuală, cu alură de predictibilitate, astfel încât să primească un răspuns deplin de la propriul obiect de studiu. Iar acest fenomen al vieţii poate fi cel mai bine cuprins de amploarea unui personaj dintr-un univers fictiv, în termenii unei comparaţii cu sens de oglindire într-o altă realitate, într-un alt suflet, încât raţiunea ta să treacă într-o dimensiune superioară.

Dimensiunea superioară a unei raţiuni este dată de calitatea percepţiilor despre o imagine a personajului pe care vrei să-l caracterizezi, această imagine putând fi ideală în cazul unei introspecţii care, prin profunzimea ei, te ajută să fii mai atent la lumea înconjurătoare şi la rolul tău în această lume.

Să revedem câteva din întrebările la care reflecta adesea prințul de Bénévent, celebrul Charles Maurice de Talleyrand:

"Poate oare un om să ţină trecutul în loc ca să înfrunte viitorul? Prin cea mai mică oscilare a sferei de existenţă - de la faptele obiective la încercarea de a le explica - va putea el oare să răstoarne condiţionările firii sale? Are oare nevoie un om dibaci de o crimă pentru a-şi justifica puterea? Care este argumentul de care el se folosește ca să se dezvinovăţească? Oare prea mult bine aduce rău, sau prea mult rău aduce bine? Ce sens are răzbunarea? Poate omul să-și recapete starea de bine, cedând unei pasiuni lipsite de raţiune?"

Prin formularea răspunsului la astfel de întrebări predominante, poţi identifica două opțiuni ale câmpului „rostul experienței de sine”:

Prima opţiune este să devii un apărător al vinovăţiei şi nerespectării legii, dacă prin aceasta respecţi sentința definitivă: condamnare la melancolie, la un veac de singurătate. A doua opţiune este să te absolvi de osândă şi ocară devenind un apărător al idealurilor înalte. Aici trebuie să iei în considerare sacrificiul pentru binele comun, bunătate, dreptate, competenţă, calitate, corectitudine şi responsabilitate, dacă prin aceasta respecți sentința definitivă: constatarea că poţi face să se întâmple lucruri dacă te deschizi în faţa celorlalți oameni așa cum ești tu cu adevărat.

Leadershipul vizează lucrarea creatorului de a fi manifestarea propriului Ego într-o poveste care se numeşte "slăbiciunea de a fi altcineva", luând în considerare dimensiunea superioară a unei raţiuni care traversează întreaga sferă a conştiinţei prin temeiuri arhetipale (sufleteşti şi intelectuale).

Omul între moralitate și justiție se clasează întotdeauna pe poziția de „gânditor”, respingând astfel acea gradualitate a intensităţii de a trăi cu propriile slăbiciuni şi de a le accepta.

Înainte de a lansa o nouă versiune a leadershipului care să conțină câmpul „rostul experienței de sine”, deschide mai întâi ochii pentru a vedea viciile celorlalți, încearcă să fii o profundă oglindă a lor și vezi dacă nu cumva vei fi nevoit să fugi... de tine !

Un om de mare caracter nu alungă niciodată strigoii care apar în mintea lui, el știe să preia puterea lor prin găsirea răspunsurilor care dezvăluie adevărul despre propria sa persoană. Şi este capabil să se promoveze prin intermediul acestor adevăruri.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.