Omul între știință și emoție

Învață să facilitezi unirea puterilor pozitive ale minții cu cele ale sufletului, observându-te din punctul de vedere al impactului unei descoperiri uluitoare.

Niciodată nu m-am mai simțit atât de atras de o idee esențială, mereu cu ramificații înspre o altă idee mult mai profundă. S-o determin matematic, cu ajutorul acelor minunate regular expressions, precum un salt de linie într-un fișier de text nou creat, fără să-mi afecteze imaginația. Doar astfel putea să zvâcnească produsul unei trăiri autentice numite percepție, secvențe de elemente consecutive de interpretare a informațiilor ce îndeplineau o singură proprietate: de a călători într-o altă întrebare.

Nici acum nu pot trage concluzii despre această experiență inedită, căci lăsându-mă purtat de magia clauzelor de instrucțiuni SELECT într-un anumit pattern, am omis faptul că prezența acestei cauze determina un fel de RECEIVE another message: "Please wait...".

Ca într-un adevărat thriller psihologic, mă aflam sub impresia - destul de vagă, de altfel - că aparțineam unor fantezii nemaiîntâmplate, formulate prin clauza (?s).*WORD(?-s)\R, spre a fi percepute în lumea cu care nu mă împăcasem încă, ca un fel de trecere din planul complex al judecății în cele mai simple dintre emoții. Și chiar credeam în ele, spre validarea unei idei vizionare care la rândul ei avea un dublu efect.

Cum se justifică efortul minții tale de a încadra în câmpul experienței unice de a interpreta o informație care provoacă iluminarea, prin condiția de tipul: "încearcă să-ți autoinduci o dependență de explicații și elucidări" ?

Pe de o parte am reușit să evidențiez începuturile unor diferențieri sistemice între certitudine și finitudine, unde nespusurile căpătau pentru prima oară accente de un negru goyesc, o potențială sursă de inspirație demonică, o reinițializare a unui substring de tip matches (^.*[A-B].*$). A interpreta o informație care provoacă iluminarea înseamnă să implici în activitățile și deciziile tale acea percepție referitoare la realitatea lucrurilor pe care vezi, le simți, le evaluezi și le descrii ca fiind modul inovativ de a aborda o gândire, o direcție de creație, o direcție de acces spre acele trăiri dătătoare de sens și inspirație.

Pe de altă parte, ca într-o operă a lui Salvador Dali, unde valorile variabilelor multiple și a celor de tip masiv, în cazul identificării filosofice a particularităților artei care țineau de categoria de fals, respectând o structură repetitivă cu valoare de diferențiere, am reușit - exclusiv din nevoia auto-inducerii unei stări modificate de unitate deplină a ființei, care provoacă iluminarea, să mă conformez unei emoții stranii, să mă las cuprins și înlănțuit în strânsoarea ei.

Încă mă recunosc în contextul acelei emoții. Dar arta încă îmi captează atenția, oferindu-mi prilejul de a face o comparație cu formulările matematice din limbajul REGEX, în așa măsură încât gândirea mea pare să capete acea notă de firesc și naturalețe care nu stresează și nu mă pune în situația de a-mi fi greu să găsesc niște răspunsuri.

În ce plan stă adevărata ta originalitate a cărei esență poate fi definită prin apelul la o motivație sedimentată sub aspectul coordonatelor științifico-emoționale?

"Densitatea optică ! Noțiunea asta ascunde în ea un labirint de enigme, ale căror soluții îți scapă printre degete tocmai când crezi că le-ai prins. Dar asta încă nu constituia o metodă, era doar o idee, care abia trebuia să conducă la elaborarea unei metode, grație căreia să reușesc - fără a modifica nicio proprietate a materiei (cu excepția culorilor, în undele cazuri) - să reduc indicele de refracție al unei substanțe solide sau lichide până la cel al aerului.

Într-adevăr cunoașterea îi poate da omului o satisfacție ! Dar pe atunci nu știam asta." a exclamat la un moment dat Jack Griffin, „Omul Invizibil” al lui Wells.

Formulele și combinațiile lor creează emoții, experimentate într-un flux-reflux continuu idei și viziuni, într-o varietate de moduri de expresie. Emoțiile, a căror prezență determină un salt peste plafonare, sunt informații temporare asupra realității direct afectată de observația însăși.

Satisfacția care precizează și poziția mea față de aceste observații, o poziție de creator, om al ideilor și al analizei, este aceea că pot să modific oorice proprietate a materiei pe care o studiez fără să-mi pese de aberații, de limitări, fără să-mi reproșez nimic. Emoția de a cunoaște, emoția de a "simți" întâmplarea descoperirii unui răspuns, este mult mai mare decât emoția de a da greș în vreo direcție de analiză.

Emoțiile sunt un proces neîntrerupt și în permanentă schimbare de reconfigurare personală, în care nu există reguli sau restricții, unde singurul punct de reper nu se oprește la declanșarea vreunui "Evrika", din punctul de vedere al impactului unei descoperiri uluitoare, ci facilitează unirea puterilor pozitive ale minții cu cele ale sufletului.

Cum îți stimulezi creația personală pe fundalul unor imagini care înfățișează chintesența lucrurilor din realitatea robustă a artei, încât să facilitezi obținerea unei experiențe unice de savurare a unei revelații mai înalte?

Este imposibil să te gândești la un tool, la o culoare, la un concept, la o funcție, la un model de calcul, la o explicație, fără să-ți stimulezi puterea creierului care are nevoie de hrană pentru a funcționa și să nu îți vină să urli de fericire când reușești o combinație „câștigătoare”. Arta de a gândi creativ constă în alegerea unei variante de combinare între două sau mai multe câmpuri de semnificație de-a lungul unei experiențe unice de observarea a formelor, culorilor și mișcării unui lucru, adică stabilirea relației dintre ceea ce te aștepți să vezi în raport cu ceea ce știi despre lucruri.

Abia în acest context de produs al minții - „Evrika” - îți vădești consecvența, capacitatea de a te dedica pe termen lung unei anumite activități sau unei anumite cauze, receptate cu toată năzuința sufletului.

Întrucât, conform condițiilor de funcționare ale leadershipului care iau naștere din puterea de reprezentare a viziunii pe o tipologie a creației, adică a te analiza juxtapunându-te, parte cu parte, sub privirea reflecției și a deducției, a înțelegerii și a constatării, nu poți să fii pregătit pentru o mare ascensiune fără să treci prin experiența de a trăi minunea unică a creației și descoperirii sub acțiunea dominantă a combinațiilor.

Iar originalitatea, a cărei esență poate fi definită prin apelul la o motivație sedimentată sub aspectul coordonatelor științifico-emoționale, nu stă doar în planul unei lecții de reușită mentală sau în planul unei emoționalități transformatoare. Ci, în special, ca reflectare condensată a adevăratei tale naturi în fiecare moment de revelație.

O revelație mai înaltă se obține prin combinarea științei cu arta, de departe o practică mistică, așa încât expresia obținută să capete valoarea de simbol al unei forme supreme de cunoaștere. Acest simbol poate fi însuflețit doar de un spirit cercetător și de o minte aleasă.

Omul între știință și emoție are acces la cunoașterea interioară a aspectelor creației, care înainte de toate propune libera inițiativă, niciodată nu impune criterii. Această cunoaștere invită ființa la o transformare ce are drept scop trecerea de la un „calcul rece” la un nivel de interpretare a rezultatului acelui calcul în propria sa existență.