Omul între ştiinţă şi emoție

Învaţă să facilitezi unirea puterilor pozitive ale minţii cu cele ale sufletului, observându-te din punctul de vedere al impactului unei descoperiri uluitoare.

Niciodată nu m-am mai simţit atât de atras de o idee esenţială, mereu cu ramificaţii înspre o altă idee mult mai profundă. S-o determin matematic, cu ajutorul acelor minunate regular expressions , precum un salt de linie într-un fişier de text nou creat, fără să-mi afecteze imaginaţia. Doar astfel putea să zvâcnească produsul unei trăiri autentice numite percepţie, secvenţe de elemente consecutive de interpretare a informaţiilor ce îndeplineau o singură proprietate: de a călători într-o altă întrebare.

Nici acum nu pot trage concluzii despre această experienţă inedită, căci lăsându-mă purtat de magia clauzelor de instrucţiuni SELECT într-un anumit pattern, am omis faptul că prezenţa acestei cauze determina un fel de RECEIVE another message: "Please wait...".

Ca într-un adevărat thriller psihologic, mă aflam sub impresia - destul de vagă, de altfel - că aparţineam unor fantezii nemaiîntâmplate, formulate prin clauza (?s).*WORD(?-s)\R, spre a fi percepute în lumea cu care nu mă împăcasem încă, ca un fel de trecere din planul complex al judecăţii în cele mai simple dintre emoţii. Şi chiar credeam în ele, spre validarea unei idei vizionare care la rândul ei avea un dublu efect.

Leadership: Cum se justifică efortul minţii tale de a încadra în câmpul experienţei unice de a interpreta o informaţie care provoacă iluminarea, prin condiția de tipul: "încearcă să-ţi autoinduci o dependenţă de explicaţii şi elucidări" ?

Pe de o parte am reuşit să evidenţiez începuturile unor diferenţieri sistemice între certitudine şi finitudine, unde nespusurile căpătau pentru prima oară accente de un negru goyesc, o potențială sursă de inspiraţie demonică, o reiniţializare a unui substring de tip matches (^.*[A-B].*$). A interpreta o informaţie care provoacă iluminarea înseamnă să implici în activităţile şi deciziile tale acea percepţie referitoare la realitatea lucrurilor pe care vezi, le simţi, le evaluezi şi le descrii ca fiind modul inovativ de a aborda o gândire, o direcţie de creaţie, o direcţie de acces spre acele trăiri dătătoare de sens şi inspiraţie.

Pe de altă parte, ca într-o operă a lui Salvador Dali, unde valorile variabilelor multiple şi a celor de tip masiv, în cazul identificării filosofice a particularităţilor artei care țineau de categoria de fals, respectând o structură repetitivă cu valoare de diferenţiere, am reuşit - exclusiv din nevoia auto-inducerii unei stări modificate de unitate deplină a fiinţei, care provoacă iluminarea, să mă conformez unei emoţii stranii, să mă las cuprins şi înlănţuit în strânsoarea ei.

Încă mă recunosc în contextul acelei emoţii. Dar arta încă îmi captează atenţia, oferindu-mi prilejul de a face o comparaţie cu formulările matematice din limbajul REGEX, în aşa măsură încât gândirea mea pare să capete acea notă de firesc şi naturaleţe care nu stresează şi nu mă pune în situaţia de a-mi fi greu să găsesc nişte răspunsuri.

Leadership: În ce plan stă adevărata ta originalitate a cărei esenţă poate fi definită prin apelul la o motivaţie sedimentată sub aspectul coordonatelor ştiinţifico-emoţionale?

"Densitatea optică ! Noţiunea asta ascunde în ea un labirint de enigme, ale căror soluţii îţi scapă printre degete tocmai când crezi că le-ai prins. Dar asta încă nu constituia o metodă, era doar o idee, care abia trebuia să conducă la elaborarea unei metode, graţie căreia să reuşesc - fără a modifica nicio proprietate a materiei (cu excepţia culorilor, în undele cazuri) - să reduc indicele de refracţie al unei substanţe solide sau lichide până la cel al aerului.

Într-adevăr cunoaşterea îi poate da omului o satisfacţie ! Dar pe atunci nu ştiam asta." a exclamat la un moment dat Jack Griffin, „Omul Invizibil” al lui Wells.

Formulele și combinaţiile lor creează emoții, experimentate într-un flux-reflux continuu idei şi viziuni, într-o varietate de moduri de expresie. Emoţiile, a căror prezenţă determină un salt peste plafonare, sunt informaţii temporare asupra realităţii direct afectată de observaţia însăşi.

Satisfacţia care precizează şi poziţia mea faţă de aceste observaţii, o poziţie de creator, om al ideilor şi al analizei, este aceea că pot să modific oorice proprietate a materiei pe care o studiez fără să-mi pese de aberaţii, de limitări, fără să-mi reproşez nimic. Emoţia de a cunoaşte, emoţia de a "simţi" întâmplarea descoperirii unui răspuns, este mult mai mare decât emoţia de a da greş în vreo direcţie de analiză.

Emoţiile sunt un proces neîntrerupt şi în permanentă schimbare de reconfigurare personală, în care nu există reguli sau restricţii, unde singurul punct de reper nu se opreşte la declanşarea vreunui "Evrika", din punctul de vedere al impactului unei descoperiri uluitoare, ci facilitează unirea puterilor pozitive ale minţii cu cele ale sufletului.

Leadership: Cum îţi stimulezi creaţia personală pe fundalul unor imagini care înfăţişează chintesenţa lucrurilor din realitatea robustă a artei, încât să facilitezi obţinerea unei experienţe unice de savurare a unei revelaţii mai înalte?

Este imposibil să te gândeşti la un tool, la o culoare, la un concept, la o funcție, la un model de calcul, la o explicație, fără să-ți stimulezi puterea creierului care are nevoie de hrană pentru a funcţiona şi să nu îţi vină să urli de fericire când reușești o combinaţie „câștigătoare”. Arta de a gândi creativ constă în alegerea unei variante de combinare între două sau mai multe câmpuri de semnificaţie de-a lungul unei experienţe unice de observarea a formelor, culorilor şi mişcării unui lucru, adică stabilirea relaţiei dintre ceea ce te aştepţi să vezi în raport cu ceea ce ştii despre lucruri.

Abia în acest context de produs al minţii - „Evrika” - îți vădeşti consecvenţa, capacitatea de a te dedica pe termen lung unei anumite activități sau unei anumite cauze, receptate cu toată năzuinţa sufletului.

Întrucât, conform condiţiilor de funcționare ale leadershipului care iau naștere din puterea de reprezentare a viziunii pe o tipologie a creaţiei, adică a te analiza juxtapunându-te, parte cu parte, sub privirea reflecţiei și a deducţiei, a înţelegerii și a constatării, nu poți să fii pregătit pentru o mare ascensiune fără să treci prin experiența de a trăi minunea unică a creaţiei și descoperirii sub acţiunea dominantă a combinaţiilor.

Iar originalitatea, a cărei esenţă poate fi definită prin apelul la o motivaţie sedimentată sub aspectul coordonatelor ştiinţifico-emoţionale, nu stă doar în planul unei lecții de reuşită mentală sau în planul unei emoţionalităţi transformatoare. Ci, în special, ca reflectare condensată a adevăratei tale naturi în fiecare moment de revelaţie.

O revelaţie mai înaltă se obţine prin combinarea ştiinţei cu arta, de departe o practică mistică, aşa încât expresia obţinută să capete valoarea de simbol al unei forme supreme de cunoaştere. Acest simbol poate fi însufleţit doar de un spirit cercetător şi de o minte aleasă.

Omul între ştiinţă şi emoție are acces la cunoaşterea interioară a aspectelor creaţiei, care înainte de toate propune libera iniţiativă, niciodată nu impune criterii. Această cunoaştere invită fiinţa la o transformare ce are drept scop trecerea de la un „calcul rece” la un nivel de interpretare a rezultatului acelui calcul în propria sa existență.