ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Orizontul unei priviri care îşi păstrează expresivitatea

On Mai 08, 2020, in Leadership Total, by Neculai Fantanaru

Că-i întrecu nu numai pe toţi, dar şi pe sine...

Să înţelegi o părticică din ceea ce înseamnă complexitatea unei opere remarcabile, prin ochii unui scriitor a cărui viziune conturează o întreagă lume simbolică, şi să devii iluminat în această lume, iată care este adevărata măsură a unei priviri aruncată febril în vârtejul artei. Eu am înţeles totul, fiindcă sunt un iluminat, un creator de imagini suprarealiste, deprins cu privirea unui ochi care observă totul din înaltul unei viziuni integratoare în domeniul artelor frumoase, un frammento del sogno di un momento senza pari, unde nimic nu e la fel ca în varianta anterioară.

Iată care este priveliştea unui scriitor special, proiectul inedit al unui iluminat, în măreţia unei lumi plină de cuvinte pricepute, sugestive, însufleţitoare, ce bat în inima unei cărţi de artă: începe cu o frunză atât de caldă la privire, atât de graţioasă într-un instantaneu al observaţiilor întâmplătoare, intrată sub incidenţa artei şi a ştiinţei, încât se confundă cu explozia de culori pe care o oferă şevaletul unei eternităţi firave capabilă să dea impresia unui plan „intangibil” al Esenţei Universale.

O privelişte dincolo de orice imaginaţie. Începe cu o frunză rămasă de cu toamnă, şi se continuă cu petala unui trandafir drag, fermecător, liniştit, care prinde viaţă într-o poveste fără timp, atât de apropiată de povestirile Seherezadei, pline de învăţături, lăsându-te învăluit de miresme absolut încântătoare, desprinse parcă dintr-o mie şi una de nopţi.

Şi frunza, atât de plăcută vederii, şi petala de trandafir, atât de îndrăgostită de soare, fac parte din atmosfera recreată a unei lumi pe care imaginația și sensibilitatea scriitorului le modelează continuu în planul profund al practicării unei arte memorabile: Elassfenthil, sau manifestarea sufletului afectiv în concretul unei realităţi universale.

Leadership: Poţi să stimulezi dezvoltarea unei creaţii spirituale aflate „deasupra învălmăşelii“, acolo unde nu există o imagine foarte clară despre tine, în încercarea de a trece dincolo de frontierele acceptate ale artei?

Dar nu întotdeauna a fost aşa. Multă vreme n-am ştiut să văd, nu mă pricepeam, nu puteam să extrag din esenţa unei priviri aruncată “de colo-colo” mesajul sublim al unei opere de artă: fond, cuprins, semnificație. N-am ştiut dintotdeauna să scriu, n-am ştiut să leg nici cea mai simplă conversaţie cu îngerii, cu vântul, cu florile, cu tot ceea ce îmi rezerva farmecul naturii, şi poate de aceea ochii mei erau atât de întristaţi, obosiţi, descurajaţi, exact ca la vederea unei fotografii căreia simți că îi lipsește ceva special: viaţa.

Frunzele erau doar nişte buline colorate pe care le călcam în picioare la propriu, doar ca să le umplu cu noroi, sau ca să le adun laolaltă cu grebla înainte de a le da foc, pentru a respira fumul plăcut al focului de toamnă. Iar trandafirii miroseau frumos, şi atât. Probabil, şi eu, eram la fel de neînsemnat după cum le vedeam pe ele.

Nu le-am ascultat niciodată vocea, nu le-am văzut adevăratul chip spiritual, pentru că privirii mele îi lipsea profunzimea atât de necesară dezvoltării sensibilităţii emoţionale, cromatice, literare, menită să se manifeste între tentaţiile altei lumi, acolo unde ochii sufletului pot urmări o mică parte din planul altei realităţi. Compromisul pe care îl suportam zilnic, haosul primordial dintr-o rămăşită de respect adus sentimentului de comuniune cu natura, era procesarea unei informaţii serbede, fără semnificaţie aparte, dispusă într-un background care nu spunea nimic, care nu punea în evidenţă plasticitatea memorabilă a unei lumii vii, neimprovizate. Eram nesimţitor şi nevăzător, la un loc.

Presupun că ochii care nu văd elementul afectiv în totul din jur, sunt aceiaşi ochi care nu percep diferenţa dintre luciditate şi expresivitate.

Leadership: Cum reacţionează mintea şi sufletul tău la vederea unei creaţii strălucite însoţită de o imagine căreia trebuie să-i descoperi mesajul, să-i desluşeşti povestea în marea transfiguraţie a artei?

Nimic din frunza mea nu trădează vreo emoţie, cu toate acestea ea există ca taină a tuturor lucrurilor. Lângă ea, trandafirul roşu nu poate să clădească opera ideală a zeului creator, de aici cauze de fericire sau nefericire, de armonie sau de discordanţă intimă între privitor şi obiectul privirii. Cu toate acestea, înfăţişarea trandafirului provoacă la reprezentarea unui fenomen considerat plăcut, numit painting in the words, prin mijlocirea unor mişcări fine de artist care în mintea lui sunt pietre preţioase, ape curgătoare, sau vârtejuri de vânt.

Mărturisesc. Singura mea punte de legătură cu arta, cu reprezentările naturii prin imagini, picturi, povestiri, vise şi emoţii, înainte de a învăţa despre această lume ca despre o viaţă trăită în altă viaţă, în alt spaţiu şi alt timp, a fost romanul “Egipteanul”, scris de Mika Waltari. Dacă nu ar fi fost această carte, întemeiată şi ea din voia naturii, cu acceptul spiritelor superioare care îşi câştigă mereu o altă viaţă, alte vieţi noi, alte corpuri, alte misiuni, mijlocind înţelegerea dintre lumi, probabil nici voi nu aţi fi ajuns să mă citiţi pe mine.

Nici frunzele, nici trandafirii, nici vântul nu m-au condus la paginile ei, ci numai acel mister al naturii care stă ascuns în sufletele sfinţilor, prevestind destăinuiri grozave şi care face ca un om de rând, neieşind cu nimic în evidenţă, să se transforme aproape imperceptibil într-un En Soph legendar investit cu puterea de a scrie în glasul universal. Nu eu am ajuns la această carte, natura mi-a dăruit-o ca inspiraţie atunci când inima timpului potrivit a bătut pentru mine, iar eu am bătut imposibilul.

Transfiguraţia este, conform dicţionarului, un procedeu specific procesului de creație cu ajutorul căruia elementele realității exterioare, filtrate de viziunea imaginației și de puterea de expresie a artistului, se transformă într-o realitate nouă. În acest caz, eu m-am ridicat la nivelul unui creator care poate da viaţă unei alterităţi aflată într-o condiţie literară.

Leadership: Estetica creaţiei tale îşi lărgeşte orizontul dincolo de lumea artei, către sfera unei vieţi desprinsă parcă din reversibilitatea imaginară a tuturor istoriilor lumii?

Iar acest glas universal care m-a învăţat limbajul naturii, să preţuiesc o frunză la fel de mult ca pe un trandafir, să înalţ vântul ca pe un zmeu de hârtie, să transform orice lucru din jur în ceva mai mult decât este, într-un context spiritual, superior şi nefalsificat, mi-a adus şi acum în cale, spre reconsolidarea unei memorii afective, cuvintele preţioase din inima unei cărţi, pe care cândva, dacă nu chiar astăzi, o va deschide cineva:

“Toate aceste cărţi le-am scris eu, Sinuhe, egipteanul, doar pentru mine. Nu pentru zei, nu pentru alţi oameni, nici ca numele meu să se păstreze pentru eternitate. Le-am scris doar pentru biata mea inimă încărcată de amar şi tristeţe.

Păstrez cu grijă aceste cărţi, iar înţeleapta Muti a cusut pentru fiecare carte câte o învelitoare trainică din fibre de palmier. Toate cărţile acestea vor fi puse într-o lădiţă de argint, lădiţa de argint va fi pusă într-o ladă de lemn tare, lada de lemn tare într-o ladă de aramă, aşa cum odinioară cărţile zeului Thot au fost ferecate pentru a se păstra şi au fost aruncate în Nil.

Nu ştiu dacă Muti va reuşi să pună cărţile în mormântul meu fără să o vadă gardienii, dar nu mă frământă acest lucru. Fiindcă eu, Sinuhe, sunt doar un om, am trăit în fiecare om care a trăit mai înainte de mine şi voi trăi în fiecare om care va trăi după mine.”

Aşadar, între mine şi micuţa frunză, la fel ca între mine şi petala de trandafir, la fel ca între mine şi vântul deşertic, s-a interpus o carte plină de învăţăminte, scrisă cu stiloul, cu magie şi cu deschidere, cu aceeaşi sensibilitate cu care frunza, luată de vânt, s-a transformat într-o petală de trandafir care, la rândul ei, a făcut să se aprindă scânteia de inspiraţie în emanația unui personaj (auto)situat în diferite faze evolutive.

Puritatea unei creaţii vaste poate fi dobândită numai de subiectivitatea artistului, sensibil şi empatic, care ştie să privească dincolo de istoria artei, dincolo de spaţiul unui singur trup, pentru a deschide porţile unei lumi de poveste care nu se sfârşeşte niciodată.

Orizontul unei priviri care îşi păstrează expresivitatea are deschidere spre lectura unei creaţii autentice, amintite uneori de destinul unei duble personalităţi: una care se manifestă prin intermediul cuvântului scris şi una care se manifestă prin intermediul unui spirit veşnic.

Eu, Neculai Fântânaru, îmbrăţişez destinul spiritual al lui Sinuhe, chipul unirii sufletului cu trupul înviat al unuia care a putut viziona după bunul plac toate istoriile lumilor, potrivit scenariului scris de o mână de artist care vede, simte, adâncindu-se iar şi iar sub mantia arămie a naturii predispusă să capete conturul unei poveşti cu interpretare metaforică.

Vă rog, rămâneţi lângă mine în nemărginirea timpului...

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate