Orologiul leadershipului

Caracterul promotor al leadershipului nu este altceva decât reflexia distinctă a felului în care funcționezi în cazul depășirii limitelor și condiționărilor vieții.

Un om care s-a bucurat de o extraordinară popularitate în ultimii 20 de ani este scriitorul și regizorul american Stephen King. El a făcut, dacă pot să mă exprim așa, o treabă nemaipomenită, scriind peste o sută romane cu tentă fantastică și pline de substrat, majoritatea ajungând foarte îndrăgite și apreciate de cititorii din întreaga lume.

Dar la un moment dat, povestește Stephen King în introducerea romanului "Pistolarul" (primul volum din seria "Turnul Întunecat" ), că a trecut printr-un moment de cumpănă al vieții - atunci când a fost lovit de un autoturism. Numai printr-un miracol a scăpat cu viață. Astfel a fost nevoit să-și întrerupă o perioadă de timp munca, ceea ce nu i-a fost pe plac.

În orice caz, în 2001 - pe când începea să se simtă mai bine, Stephen a decis să ducă la bun sfârșit aventura lui Roland (personajul principal al seriei). A pus totul deoparte și s-a apucat să scrie ultimele trei volume. El a mărturisit cu sinceritate ceea ce simțea în adâncul sufletului: "Am făcut asta nu atât pentru cititorii care mi-o cereau, cât pentru mine însumi."

Exploatezi orice situație în folosul propriei desăvârșiri cuprinsă între beneficiul unei viziuni partizane asupra abordării unei anumite limite și beneficiul posesiunii unei stări de spirit?

Într-o oarecare măsură, Stephen King se vedea un erou – acel erou căruia el însuși i-a dat naștere în multe din romanele sale, un erou pe care nimeni și nimic nu-l poate opri din avântul său spre cele mai înalte culmi. Iar în interiorul acestui erou exista o voce, ca o șoaptă, sau ca o respirație apropiată, ceva viu și plin de har, care îi inspira mereu optimismul și încrederea, care îl susținea cu interes și îi atrăgea atenția atunci când greșea sau când era pe punctul de a-și uita pasiunea.

Dintotdeauna Stephen a avut o pasiune pentru condei și pentru citit, avea imaginație, avea finețe, avea idei, era înzestrat cu toate calitățile și virtuțile unui scriitor adevărat. Încă din primul moment când s-a apucat de scris, în timpul școlii, literatura a devenit o pasiune pentru el, o pasiune pe care a păstrat-o toată viața. Datorită scrisului, în care își îmbina cu multă măiestrie viziunea și ideile creative, își simțea toată existența înnobilată. Vorbele sale neuitate: "Am făcut asta mai ales pentru mine însumi", au o mare greutate. În ele se simte dorința scriitorului de a-și continua munca, se simte pasiunea, forța și energia care îl caracterizează.

Termenul de valabilitate al perspectivei personale asupra experienței percepute ca periculoasă și dureroasă se înlocuiește cu data expirării detenției solitare din zona acelei realități care te îndeamnă să fugi de ceea ce porți în suflet.

Virtutea de a întreține ceea ce ai construit este o prelungire a termenului de viață la necesitatea întăririi acelei percepții despre sine care atinge conținutul latent al visului.

Desăvârșirea se află în tine însuți. Așa cum un sculptor își concepe statuile în piatră, cioplind în ele pe îndelete formele liniștite și trainice, tot așa și Stephen King își concepe romanele, creând mereu noi scenarii și noi fantezii. Și tot așa îți vei putea dovedi și tu măiestria în domeniul care te pasionează.

Ca să ajungi în vârful ierarhiei în profesia ta, trebuie să te strădui să devii un Stephen King, trebuie să faci totul cu pasiune și cu profesionalism, și nu atât pentru oamenii care ți-o cer, cât mai ales pentru tine însuți. Dacă tu însuți nu găsești nicio plăcere în munca ta, și nu vei fi plin de entuziasm, atunci degeaba vor avea oamenii mari așteptări de la tine – sigur îi vei dezamăgi.

Imaginea de sine pe care o oferi celorlalți contribuie la conștientizarea sentimentelor de apartenență la o condiție de viață prelungită care permite respectarea angajamentelor față de ceea ce nu poți fugi?

Enda Larkin, director al HTC Consulting, a menționat: "Piatra de temelie a modului de gândire a liderului este existența unei dorințe reale de a conduce și de a fi pregătit să transpună acest angajament zi de zi. Este clădită pe pasiune, încredere în sine și armonie deplină cu natura umană." Frumos !

Un lider își depășește limitele prin îmbunătățirea prestației sale. Stephen King nu ar fi ajuns niciodată în topul scriitorilor de romane science fiction și fantasy fiction, dacă nu s-ar fi încăpățânat să urce cu mult entuziasm treptele vieții profesionale una după alta. El a reușit să evolueze fiindcă a "funcționat" mereu la capacitate maximă, chiar și în momentele de cumpănă a vieții. El a fost, și încă mai este la înălțime în tot ceea ce face, fiindcă își impune întotdeauna mai mult.

Și, mai ales, fiindcă are o anumită responsabilitate față de el însuși, o anumită obligație morală (simte că trebuie să dea întotdeauna mai mult) care, nerespectată, îi va afecta cariera.

Leadershipul este sacrificiul pe care ți-l asumi în drumul spre excelență, al cărui semnificație poate fi deslușită numai prin reconstituirea unei lumi pe cale de a se pierde sau a unui vis pe cale de a deveni realitate.

Orologiul Leadershipului marchează secundă cu secundă dezvoltarea ta profesională în timp și, deci, marchează și imaginea ta în lume. Însă orologiul leadershipului se va opri dacă munca ta va începe să se dizolve și să fie ineficientă. Ceasul care indică nivelul tău de performanță va funcționa și va rezista câtă vreme îți impui cu fermitate ideile, viziunea, și mai ales câtă vreme ești dispus să-ți continui cariera.

Excelența în leadership se obține greu, iar dacă ai o altă părere te înșeli amarnic. Ca să ajungi în vârful topului în leadership trebuie să urci treptele profesionale obligatorii, să muncești cu abnegație și pasiune, cu tenacitate și entuziasm, și să-ți iei un angajament față de tine însuți de a nu renunța, de a nu te lăsa doborât de eșecuri și greutăți, și, în același timp, de a nu te entuziasma excesiv în fața reușitelor, care uneori pot fi efemere.

Concluzie: Prin munca pe care o depui și prin experiența căpătată în acest timp (inclusiv în munca cu oamenii - care îți pot fi prieteni, sau mari dușmani), te poți apropia de nivelul maxim al potențialului tău.

Caracterul promotor al leadershipului nu este altceva decât reflexia distinctă a felului în care funcționezi în cazul depășirii limitelor și condiționărilor vieții.