Pars Pro Toto

Învață să surprinzi partea care oglindește o nouă dimensiune a deja-știutului, utilizând acea succesiune de transformări care contribuie la maturizarea relației dintre particular și general.

Mai mult decât atât însă, Eisenstein folosește prim-planul și într-un fel similar cu ceea ce poetica numește sinecdoca. Este vorba de capacitatea filmului de a recrea în conștiința și sentimentele spectatorilor un întreg prin intermediul uneia din părțile sale componente. Întreaga reprezentare a medicului Smirnov este cuprinsă în detaliul acelui pince-nez al său, rămas agățat de o frânghie, după revolta marinarilor.

Detaliul acesta are o putere emoțională mai mare decât reprezentarea doctorului însuși și a aruncării lui peste bord. Pars pro toto, partea acționează aici pentru întreg și se include într-un ansamblu în care, la rândul ei, figura doctorului reprezintă, în particularul ei, o idee generală, ideea clasei sociale din care face parte, a rolului acestei clase. Iar mai departe, răscoala de pe "Potemkin" este partea care oglindește întreaga revoluție din 1905. *

Poți să creezi în conștiința și sentimentele oamenilor un ÎNTREG prin intermediul uneia din părțile componente ale creației tale artistice, încât întreaga reprezentare a realității pe care o plăsmuiești să fie cuprinsă într-un singur detaliu?

În cazul formei cele mai complexe a producției artistice, numită totodată creație autentică prin care se imaginează, analizează și se construiește o anumită temă, cu mare relevanță în contextul unor evenimente mai mult sau mai puțin însemnate, există două sisteme diferite ce acționează în serie.

În primul sistem, numit totuși din motive personale „Extractor”, mai multe detalii sugestive și concrete sunt extrase din perspectiva sau trăirile anumitor personalități către o ilustrație ce merge dinspre imagine spre un anumit tip de realitate, uneori în chip deductiv, descompunând în acte și fapte orice cade sub incidența unei ordini a primordialului. Aici se umplu golurile create de către insuficiența unor informații de care subiectul dispune, în vederea descifrării, înțelegerii, interpretării unui nou fenomen, a unui caz izolat.

Al doilea sistem, numit „Reactor”, care pentru fiecare imagine descompusă se utilizează opțiuni diferite de customizare, cuprinde elementele cheie percepute drept repere de comparație cu ceea ce există în afara personalității, printr-o succesiune de transformări ce contribuie la maturizarea acelui segment al relației dintre particular și general.

Pentru ca leadershipul să fie etichetat drept un mijloc de exprimare personală prin participarea însăși la un act de creație original, susceptibil pe un anumit nivel de profunzime și de integrare a ființei la o anumită realitate, întâi trebuie să surprinzi partea care oglindește o nouă dimensiune a deja-știutului, una paralelă, ce translează viața sau evenimentele într-o altă compoziție – una artistică.

Întreaga reprezentare a realității pe care o plăsmuiești poate să fie cuprinsă într-un singur detaliu atunci când motivele temei alese spre expunere evidențiază, în mod particular, o idee generală.

Practic, partea cea mai relevantă care oglindește un anumit aspect al momentului istoric din filmul lui Einsenstein nu este dată de acea perioadă furtunoasă a revoluției în care spiritele și curentele evoluau într-un mod nemaivăzut de accelerat, vertiginos. Ci, mai cu seamă, este dată de acea torță vie a Revoluției care face, în mod tragic, legătura între ceea ce s-a întâmplat în sufletul oamenilor și evenimentul care a declanșat transformări profunde și de substanță, făcând ca imaginea viitorului să fie deschisă spre o experiență atractivă de actualitate.

Pars Pro Toto este acea parte din realitatea trecută cu vederea care, conținând toate etapele unei povestiri, alimentează întregul a ceea ce vrei să transmiți.

Regizorii de film sunt cei mai mari modelatori ai lumii, reușind să creeze în conștiința și sentimentele oamenilor un întreg prin intermediul uneia din părțile componente ale creației lor artistice.

Argumentul unei anumite idei este un întreg exprimat într-o manieră complexă, putând fi pus oricând între „paranteze”, intercalat în atracțiile și provocările lumii reale sau ireale. Reprezentarea acelei idei trebuie să fie cuprinsă în detaliul semnificativ al unui eveniment, al unui personaj, sau al unui moment de referință.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.