Pe curând, eu însumi

Regândeşte-ţi orientarea către propriul tău eu, ca să poţi cultiva cu succes relaţii reciproc avantajoase.

Ieri, am găsit pe net această scurtă povestioară:

"A fost odată un bărbat care şi-a pierdut toporul; bănuielile se îndreptau spre un vecin. El îl urmări pe vecin - evident, acesta era făptaşul. Expresia chipului, felul în care vorbea, comportamentul... totul în el îi trăda vinovăţia !

La scurtă vreme, prin grădină, bărbatul şi-a găsit toporul. A doua zi, îl văzu din nou pe vecin; de această dată nimic din comportamentul său nu sugera că ar fi putut înfăptui aşa ceva."

Leadership: Poţi să maximizezi manifestarea unei sensibilităţi faţă de percepţia minţii tale conştiente, simultan cu capacitatea de a face din viziunea ta o realitate alternativă?

Ai o problemă de depăşit? Tu eşti acea problemă? Înţelepciunea ne învaţă să punem răul înaintea binelui. De ce oare, atunci când ne pierdem răbdarea şi simţul perspectivei dăm vina cineva pe care nu-l cunoaştem foarte bine, plecând de la presupunerea că este "rău şi negativ"? E o dovadă de înţelepciune şi de maturitate în gândire? Sau este o dovadă de ineficienţă/superficialitate în gândire?

Pentru a concura cu succes la proba de relaţionare şi de câştigare a încrederii oamenilor, mai întâi trebuie să-ţi optimizezi modul de gândire şi să-ţi diferenţiezi emoţiile şi sentimentele care te împing să mergi prea departe cu presupunerile şi bănuielile. Există o doză de adevăr în orice judecată, oricât de dreaptă sau nedreaptă ar fi ea. Însă nu vei putea să obţii un progres remarcabil pe plan personal şi profesional dacă foloseşti o abordare (depărtată de realitatea obiectivă) atunci când nu este cazul.

Aşa cum orice investiţie trebuie să îşi păstreze o anumită marjă de eroare, tot aşa simţul tău de analiză şi de înţelegere a problemelor trebuie să-şi păstreze echilibrul (să nu fie nici prea-prea, nici foarte-foarte, adică nici prea drept, nici prea nedrept). Iar în privinţa oamenilor trebuie să fie “reparabil”, adică să poţi interveni asupra lui înainte a se produce complicaţii, sau înainte de a fi prea târziu.

Leadership: Te diferenţiezi de ceilalţi oameni printr-un model de tipul: situaţie-iniţială / transformare-situaţie-finală, prin dobândirea unei viziuni care conţine imaginea unei alte laturi ale personalităţii tale?

Vecinul nostru nu era făptaşul, dar putea fi prietenul nostru. O astfel de observaţie este importantă deoarece înseamnă că ţi-ai concentrat gândirea în direcţia cea bună, înseamnă că atitudinea ta nu te-a tras în jos ca pe o piatră de moară. Înseamnă că nu te-ai trădat pe tine însuţi, înseamnă că nu ţi-ai trădat judecata sănătoasă. Atunci când judeci greşit pe cineva, de fapt îţi exteriorizezi mediocritatea şi lipsurile proprii.

Pentru ca leadershipul tău să meargă bine, oferă-ţi ţie însuţi ceva unic şi inestimabil: viziunea şi vizibilitatea. Trebuie să vezi frumuseţea tabloului de ansamblu. Fiecare analiză, fiecare perspectivă pe care o adopţi adaugă tabloului de ansamblu câteva detalii suplimentare, construind astfel o imagine complexă şi nuanţată.

Abilitatea de a vedea lucrurile în ansamblu fără să ţii cont de realitatea existentă seamănă cu încercarea de a vinde soluţia la o anumită problemă, dar fără să ai suficiente dovezi pentru a-ţi convinge colegii că există o problemă de depăşit. Nevoia de a-ţi vinde ideea de rezolvare a problemei începe aici şi acum, cu tine. Sau, mai pe şleau, prima problemă pe care o ai de depăşit eşti chiar tu.

A dobândi o viziune care conţine imaginea unei alte laturi ale personalităţii tale, înseamnă să vezi o situaţie din punctul de vedere a ceea ce nu este condamnabil în sine, maximizându-ţi potențialul de a observa și a câștiga o altă perspectivă pentru a vedea că lucrurile nu sunt mereu cum apar.

Pe curând, eu însumi semnifică regresul pe care îl înregistrezi ori de câte ori pierzi contactul cu realitatea, cu adevăratul tău eu şi cu cei din jurul tău - atunci nu mai eşti tu cu adevărat, ci mai curând este acea mică parte din raţionamentul tău, folosită cu puţină iscusinţă, care necesită schimbare.

De ce depinde abilitatea ta de a rezolva o problemă? Ai la dispoziţie mai multe opţiuni de rezervă pentru a asigura calitatea rezultatelor? Care crezi că sunt trăsăturile pe care le identifică oamenii la tine atunci când trebuie să rezolvi o problemă? Eşti în stare să te concentrezi asupra propriei tale persoane înainte de a conecta la ceilalţi? Integritatea şi convingerile personale fac credibil leadershipul tău?

Concluzie: În orice împrejurare un lider trebuie să fie el însuşi, nu poate să copieze pe alţii şi nu poate să aplice metodele altora, căci circumstanţele nu sunt identice. În relaţiile interumane, în situaţii critice nu este suficient să găseşti şi să nominalizezi un vinovat sau mai mulţi vinovaţi, ci pornind de la prezumţia de nevinovăţie să analizezi cu mult discernământ şi obiectivitate situaţia, cauzele, şi să găseşti punctele slabe ale leadershipului tău, şi poate chiar ale tale personale.

Deci, regândeşte-ţi orientarea către propriul tău eu ca să poţi cultiva cu succes relaţii reciproc avantajoase.