ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Pe unde nu trecea niciun pârâu, curge acum un fluviu

On Februarie 17, 2013, in Leadership T7-Hybrid, by Neculai Fantanaru

Valorifică-ţi potenţialul de leadership, prin dezvoltarea şi transformarea cunoaşterii tale într-un curent continuu pulsatoriu.

În timpul facultăţii. Începusem să simt nişte porniri stranii în suflet ori de câte ori cădeam pradă restanţelor, nenumărate şi obositoare, poluante în accepţiunea mea. O consecinţă a unei inegalităţi inhibante, o neconcordanţă serioasă între valori, o povară grea, repartizată anapoda în existenţa mea. Manifestarea unei forme de vid care părea să capete un caracter permanent.

Ceva în mine licărea intermitent: “Pot fi ceva mai mult decât un spaţiu gol, pot fi un nucleu de valorificare a potenţialului propriu în jurul căruia gravitează toate forţele. Pot fi descoperitorul acelei energii universale inepuizabile, vibraţionale, a acelei alchimii uitate sau ascunse care preschimbă realităţi. Ca o santinelă să slujesc ştiinţa transformării, disponibilă în limite foarte strânse, să o redresez astfel încât să-mi fertilizeze şi să-mi extindă orizonturile.”

Nimeni nu bănuia cine sunt și ce voi putea ajunge. Un seducător fin al materiei, foarte persistent, descoperitor al unor energii auxiliare, capabil a le dezlănţui după voie. Un veritabil artist al configurărilor şi re-configurărilor, care înregistrează, apoi converteşte cu o preciziune infailibilă fiecare particulă a cunoaşterii, transformând-o într-un curent continuu pulsatoriu - peste care oricând poate fi suprapusă o putere electrică alternativă.

Simţeam că funcţionez ca un generator electric, echivalentul unui dispozitiv de energie radiantă realizat de T. Henry Moray. În mod aproape mecanic eram sedus de propria mea curiozitate arzătoare, lucram la puterea mea maximă în mod permanent. Zdruncinat de setea descoperirii, mă lansam într-un proces de analiză şi creaţie torenţial, nestăpânit, mânat de tentaţia descoperirii fluidului invizibil, vital transformării.

O hotărâre luată de spirit şi credinţă. O alinare a gândurilor negre. O adâncă mânie îndreptată împotriva acelei forme de vid care mă înconjura, care mă sufoca, care mă limita trimiţându-mă într-un colţ întunecat. O încercare disperată de a mă descoperi. Cu ce şanse de izbândă?

În entuziasmul meu debordant, voiam să întorc cu forţa roata timpului ce se rostogolea mereu înainte, tot mai puternic, tot mai anevoios de abătut, ca o minge şutată din lovitură liberă, ricoşată într-o altă zonă, neştiută.

Mă îndreptam cu viteză mare spre suprafaţa de teren accidentat în care puţini au curajul să intre. Am intrat în joc, pe un tărâm virgin. Aşa s-a năzărit ideea predestinării mele.

Locul unde se nasc toate contrariile

Am păşit în laboratorul meu întunecos, locul unde se nasc contrariile şi se procesează ingredientele. Am aprins lampa. Am pus-o pe masa de experimente, încărcată toată cu substanţe variind de la o cantitate la alta (soluţii, compuşi, solvenţi, diluanţi, seruri, reactivi, aditivi) alese în funcţie de proprietăţile fiecăreia. Proprietăţi pe care le descoperisem eu însumi prin distilare, prin înlocuirea unor formule rigide, speciale, prăfuite de timp.

Strădanii impetuoase, continue şi împovărătoare care aveau ca scop desăvârşirea. Neluând în seamă nicio piedică din cale, voiam să ajung într-un singur salt, într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei, până la înţelesul vieţii. Să cunosc formele de transcendere a tuturor limitelor şi, în egală măsură, a progreselor.

Iar atunci când un Samson îşi încordează pumnii, până şi muntele cel mai semeţ se apleacă şi se prăbuşeşte în cele din urmă, descătuşând toate energiile latente, toate misterele lumii sigilate în capsula timpului.

Îndărătul operei mele nu se afla o forţă poetică extraordinară ca a lui Dickens. Ea nu oglindea concepţiile filozofice şi politice ale vremii, ca opera lui Milton. Nici nu încorpora personaje, aidoma nehotărâtului Hamlet al lui Shakespeare, pentru ca al ei conţinut să invite la meditaţie sau la replică.

Opera mea era compusă din cu totul alte elemente alchimice. Ea concentra o subtilă energie pe care apoi o elibera în alt tip de energie, complet nouă, determinantă, tumultoasă şi misterioasă totodată, care înfierbânta sufletul şi mintea până la capăt. Îndărătul ei se afla sensul vieţii, dar care se desfăşura după regulile mele proprii, într-un sens giratoriu.

Alchimia înseamnă transformare. Şi ea se comportă la fel ca electronii: sub formă de undă. O undă care se propagă în direcţia sensului dorit, afectând, într-un fel, realitatea.

Leadership: Îţi faci un locaș pentru comoara neprețuită a cunoașterii tale?

Poţi fi ceva mai mult decât un spaţiu gol? Poţi fi un nucleu de valorificare a potenţialului propriu în jurul căruia gravitează toate forţele? Muntele cel mai semeţ se apleacă şi se prăbuşeşte în cele din urmă în faţa ta?

Îmi amintesc ce spunea odată celebra scriitoare Marguerite Yourcenar: “Adevăratul loc de naştere este acela unde pentru prima dată ai aruncat asupra ta însuţi o privire pătrunzătoare: întâile mele patrii au fost cărţile.

Aruncă o privire mai atentă în tine însuţi şi vezi care este elementul electrizant, necesar pentru a depăşi “inerţia” mediocrităţii. Un lucru perfect, şi implicit original, un lucru instaurator, aşadar de ordine inedită în scopul şi în beneficiul dezvoltării tale, se cere astfel conceput încât să înfrunte timpul, să fie “etern”. O dezvoltare durabilă, o reformulare a intenţiilor, o viziune clară, care să facă faţă tuturor provocărilor.

Dar înaintea desăvârşirii proprii, înaintea descoperirii şi însuşirii oricărei alchimii, există întotdeauna o pre-alchimie, o muncă intensă de căutare, de concepere, adunare și corectare, de aranjare a cablurilor de date - generatoare de noi procese, de noi structuri, de noi deschideri, de noi realităţi. Elemente noi trebuiesc identificate, întregite într-un mozaic de introspective şi imaginative cât mai original. Noi variabile trebuiesc definite, restaurate şi promovate potrivit unui ansamblu de reguli şi norme.

Iar tot acest proces de descoperire a elementelor necesare desăvârşirii tale se poate realiza numai prin strămutarea ta în spaţiul benefic cristalizării operei tale – în laboratorul inovațiilor, lăcașul comorii neprețuite a cunoașterii tale. Întâile tale “patrii” sunt cărţile? Adevărata alchimie ţi-o vei rafina în timp, doar dacă te vei lega mai mult de aceste patrii.

Un asemenea lucru, un stimulent cu efect puternic, un înlocuitor al inacceptabilului, un protest împotriva regresului, un restore la care să revii constant, se cere şi ocrotit, spre a nu fi supus acţiunii distructive a naturii tale inferioare, spre a nu fi distrus de gradul tău anterior de mediocritate - care oricând se poate reactiva.

Valorifică-ţi potenţialul de leadership, prin dezvoltarea şi transformarea cunoaşterii tale într-un curent continuu pulsatoriu.

Rezultanta care acţionează asupra leadershipului

Te îndrepţi cu viteză mare spre acea suprafaţă de teren accidentat în care puţini au curajul să intre? Ai curajul să intri în joc, pe un tărâm virgin?

A fi un alchimist înseamnă să ai puterea să te transformi, să alimentezi cu energie acel puternic pivot al auto-cunoaşterii, acea parte constitutivă din nucleul de valorificare a potenţialului propriu. Tot spaţiul acesta gol sau neroditor care acum te defineşte, întinzându-se pe un teritoriu vast, poate fi oricând umplut, populat, fertilizat cu o anumită concentraţie de substanţă, bine definită, uşor de tolerat pentru dezvoltarea ta, menţinută în anumite limite şi condiţii.

În timpul acestor oscilaţii - de la minim la maxim, de la o constantă de joasă tensiune la una foarte înaltă, de la “a fi”, la “a nu fi”, are loc, fireşte, o adevărată şlefuire a propriei personalităţi, a propriei tale creaţii, aplicând noutatea şi eficacitatea. Pe unde nu trece niciun pârâu, poate curge oricând un fluviu dacă canalizezi apele spre acest făgaş nou.

Rezultanta care se formează – un orizont fertil şi bine structurat dezvoltării, nu o virtuozitate sau o simplă erudiţie, ci o adevărată alchimie a experienţei individuale, a depăşirii de sine, a lepădării de vechile percepţii - acţionează asupra punctului de maximă intensitate, leadershipul. Deci, fii întotdeauna cumpătat în ascensiunea ta, nu-ţi solicita prea tare “sursa” de progres.

Dar, la rândul ei, această rezultantă, generată de un cumul de parametri, factori, contraste, curenţi cu acelaşi sens şi direcţie, se poate oricând descompune – poate reveni la starea iniţială în cazul unei dezvoltări anormale. Sau în cazul unei "agresiuni externe" – atunci când interacţionezi cu oameni dominaţi de o gândire nocivă – aceia care n-au altceva mai bun de făcut decât să-ţi critice, încă de la bun început, eforturile şi entuziasmul.

Pe unde nu trecea niciun pârâu, curge acum un fluviu marchează sfârşitul mediocrităţii, şi lupta spre acea ţintă greu de atins: performanţa.

Dacă vrei să ajungi în plutonul fruntaş al alergătorilor de cursă lungă, acceptă să te supui unui antrenament obositor şi permanent. Pentru a depăşi mediocritatea, formează-ţi o viziune clară asupra propriului tău ţel şi asupra limitelor tale.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us