Pelerinajul adevărului

Ocupă-te atent de fiecare detaliu al personalităţii tale, dovedind iscusinţă în conturarea caracterului tău.

Nimeni nu îndrăznise să o ajute pe văduva Regina Lampert, decât Peter Joshua, un necunoscut a cărui intenţii foarte bune şi generoase, s-au dovedit a fi până la urmă doar o strategie de a-i intra în graţii cu orice preţ pentru a pune mâna pe averea soţului ei decedat. Totul era perfect la ei doi. El manifesta o atitudine responsabilă şi de încredere, care exprima, într-un mod clar şi profund un sentiment de siguranţă şi solidaritate, în timp ce ea, vrăjită, sedusă de farmecul lui, s-a lăsat purtată de scenariul închipuit de el, făcând totul sub îndrumarea şi influenţa lui.

Totul s-a schimbat în viaţa ei atunci când a ajuns la concluzia că Peter Joshua nu era decât un escroc care şi-a folosit calităţile cu care îl înzestrase natura pentru a o convinge să-i divulge locul unde se aflau banii soţului ei. Astfel, pentru prima dată s-a clarificat legătura dintre cele două planuri: cel afectiv, care îi crea un sentiment de siguranţă şi confort, şi cel raţional, care îi provoca un anumit grad de instabilitate, risc şi uzură interioară. Regina Lampert era pusă la o adevărată încercare.

Este clar, pentru cine a urmărit filmul „Charade (1963)”, că în tânăra văduva coexistau două mentalităţi, două concepţii diferite despre caracterul lui Peter care se situau, însă, amândouă pe poziţii diametral opuse în privinţa relaţiei existente dintre ei. Una era atitudinea limitată, prudentă faţă de el, cealaltă constituia o acceptare a oricăror compromisuri, fapt ce-i dădea o stare de aparentă siguranţă şi stabilitate.

Leadership: Poţi să scoţi la iveală valoarea propriului sine cu ajutorul unei experiențe vizual-revelatoare corespunzătoare derulării unui flux de imagini puternic încărcate cu stări afective?

Un film cu final fericit, aş spune. Peter se îndrăgosteşte de Regina şi chiar o salvează de la moarte, scăpând-o din mâinile celorlalţi vânători de averi ale soţului ei decedat. Dar ce anume l-a transformat pe Peter într-un bun samaritean?

Caracterul. Sau mai bine zis, nevoia de restabilire a echilibrului şi a adevărului în viaţa lui şi a celorlalţi. El a avut voinţa de a smulge „răul” din propriile interese şi gânduri nocive. Revenirea morală la vechile sale concepte şi credinţe a însemnat eliberarea sa din „boxa acuzaţilor”, din cuşca credinţelor impure şi dăunătoare.

Între Peter şi Regina se interpuneau mereu nişte imagini de senzaţie, bune de pus pe fundalul unei vieţi zbuciumate, dar aventuroase şi provocatoare. Imagini pline de surprize în care se poate efectua o căutare a stărilor afective, mai mult privind felul cum se conturează personalitatea umană în jurul unor vieţi în care se împletesc nevoi şi circumstanţe, în care lucrurile mici fac diferenţele mari.

Putem înţelege mai uşor felul în care imaginile pot crea un impact pozitiv sau negativ în viaţa oamenilor, după felul cum ei îşi privesc durerea în faţă şi încep să se simtă egali.

Unii oameni îşi privesc diferenţele drept resurse de sensibilitate şi raţionament în ceea ce priveşte esenţa respectului sine. Alţii, poate mai lipsiţi de dimensiunea spirituală a vieţii, îşi privesc perirea cu ochii, decât să-şi împărţească avutul, pierzând adesea înţelegerea cuprinzătoare a vieţii lumii şi a vieţii lor în ea. Şi mai sunt şi aceia care îşi privesc în taină propriile slăbiciuni aşa cum şi-ar privi reflexia în oglindă, şi în mod indirect fac referire la lipsurile lor, neavând astfel nicio şansă de a-şi atinge obiectivele.

Leadership: Felul cum iau întorsătură lucrurile pe care le crezi că stau în controlul tău, semnifică faptul că orice caracter poate apărea în poziţia multiplă în care este poziţionat de sensul vieţii?

Personalitatea ţi-o conturezi după bunul plac, după regulile pe care singur ţi le impui. Este interesant şi semnificativ faptul că tocmai de aici se desprinde germenele adevărului, al cunoaşterii personale. Să-ţi cunoşti bine propriul tău „conţinut”, adevărata ta personalitate - unde trebuie să predomine atitudinea pozitivă, o mentalitate sănătoasă, calităţile alese şi bine consolidate – este primul pas către dobândirea liniştii sufleteşti şi a unei rezonanţe profund benefice asupra celorlalţi. Din confruntarea cu tine însuţi apari un alt om, întreaga concepţie a celorlalţi asupra personalităţii tale se schimbă. Ei fac cunoştinţă cu un alt om.

Aşa cum primăvara rândunica se întoarce la cuibul ei pe care l-a părăsit toamna, tot aşa şi tu, pentru ca leadershipul tău să aibă un ecou care să te onoreze, trebuie mai întâi să te redescoperi, trebuie să te întorci la propriul tău „adăpost” pe care l-ai părăsit din vina ta sau a altora, şi să-ţi refaci echilibru interior. Ocupă-te atent de fiecare detaliu al personalităţii tale, dovedind iscusinţă în conturarea caracterului tău.

Un caracter poate apărea în poziţia multiplă în care este poziţionat de sensul vieţii atunci când are de ales între două variante opuse: îşi poate imagina lucruri care sunt false, dar poate înţelege numai lucruri care sunt adevărate, sau atunci când încearcă să-şi păstreze integritatea în pofida celor mai cumplite încercări.

Leadershipul poate să lărgească sensul vieţii dacă ajungem la constatarea că orice om care are o putere este înclinat să abuzeze de ea; că orice om care încearcă să fie bun tot timpul este obligat să se ruineze în rândul numărului mare de oameni care nu este bun; şi orice om care iubeşte ceva simte nevoia să facă mărturisiri.

Pelerinajul adevărului desemnează acel proces interior de cunoaştere prin care discerni binele de rău. Felul în care îţi conturezi caracterul rezidă tocmai din acest proces de autocunoaştere, prin care poţi „birui” acel drum în pantă care, în timp, îţi poate deteriora serios leadershipul şi raporturile cu ceilalţi.

Adevăratele verdicte se dau la aflarea adevărului. Dacă oamenii constată o diferenţă de „ton” între majoritatea acţiunilor tale, atunci te vor părăsi.