ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Perfect Silence

On Decembrie 13, 2015, in Leadership +50% Extra, by Neculai Fantanaru

Susţine efortul de a-ţi înţelege raţiunea de a fi, ţinând cont de valoarea imensă a uitării de sine.

Perimetrul momentan al conştiinţei mele era destul de limitat datorită densităţii gândurilor nespuse. Brățara identităţii mele o las în grija voastră ! Gânduri înălţate din negrul mohorât al uitării de sine, ca un fir de fum de la o casă pierdută în frigul iernii, absorbind raţiunea mea de a fi din forma ei pură. „The most perfect silence is when there's no need of showing.

Raportul dintre diferenţa de potenţial aplicată la capetele unui conductor şi intensitatea curentului care îl parcurge, este prin definiţie rezistenţa electrică a acelui conductor (pasiv). Admisibil. Mi-e uşor să înţeleg că totul decurgea din această lege stranie, dar adevărată, inclusiv puterea de a uita de mine, dincolo de tot ceea ce era temporar, din izbucnirea unui Eu care îşi experimentează multi-dimensionalitatea. „Something is true when you see the same pictures from another point of view.

Gândurile sunt expresia unui curent care crește și devine puternic pe măsură ce te concentrezi asupra unui fapt imaginar, fără a te întrerupe. Puteam lesne să-mi închipui cum stăteau lucrurile faţă de multi-dimensionarea personalităţii mele distincte, puţin dispusă să recunoască valoarea imensă a unei ruperi de real când era vorba de a mă lăsa pradă nebuniei de a crede în ceva mai presus de mine: ficţiunea de a trăi în ceaţă. "The most perfect moment is when we just come from different circumstances."

Eric, eroul unui roman al lui Herbert Franke, încerca să-şi reprezinte propria imagine, înaintând prin rizomul supradimensionat, alături de însoţitorul său impasibil şi străin de neamul omenesc. Îşi reprezenta imensitatea pustie a Cosmosului şi în ea firicelul de praf al stelei Heyse II. Tocmai acolo se afla el însuşi, cu misiunea şi cu neputinţa sa. Ceva din el refuza să ia fantasticul acesta drept realitate. Dar adevărul era, fără îndoială, adevărat.

Leadership: Poţi să-ţi reprezinţi propria imagine în numele unui adevăr pe care îl trăieşti în raport cu densitatea gândurilor nespuse?

Celebra scriitoare, Ana Blandiana, a avut un lucru clar în minte când a întrebat: „Cine dintre noi ar putea explica frumuseţea drumului acela prin ceaţă, frumuseţea curajului obscur şi a victoriei fiecărui metru de drum cucerit?

Probabil în mintea omului grăbit de timp, în care sunt adunate cu regularitate gândurile ce înfrumuseţează viziunile şi sprijină aspiraţiile de înzdrăvenire a unei noi forme de înţelepciune, se deschide încet-încet, sub semnul unei imagini semnificative, drumul către o lume mult mai interesantă. Dar una care aparţine capcanelor unei rătăciri, unei îngheţări a sinelui.

Gândurile mele păreau tot atât de neînţelese ca un diamant neşlefuit care aşteaptă pe cineva să-i descopere strălucirea, dincolo de tot ceea ce puteam cunoaşte, a cărui valoare depăşea orizonturile expectanţelor realizabile. Ştiu că încercam să redau o imagine a ceea ce puteam aştepta să văd în viitor, să ajung pe culmi înalte care să nu se schimbe odată cu trecerea anilor, ca atunci când vrei să descoperi într-o cutie invizibilă acele lucruri pe care nu le ştie nimeni. Dar întotdeauna ceva mă trezea din visare. Era conştiinţa de a nu aluneca prea mult înspre utopia unei exaltări de-o clipă, stranie beţie a unei scurte rătăciri.

Cu certitudine, adevărul pe care îl trăiam în raport cu densitatea gândurilor nespuse putea fi pus în corespondenţă cu o perspectivă de imbunatatire a unui ideal de solidaritate între aceste două unităţi extreme: inteligenţa de a transforma realitatea în fantastic şi fantasticul în realitate.

Devenim născători de confuzie din punct de vedere perceptiv, supuşi fiind investigaţiilor asupra propriei imagini, atunci când ne punem încrederea într-o fiinţă nouă, unde receptarea lumii se desfăşoară pe baza unui set de gânduri ce păstrează relaţiile bine definite între două personaje. Unul care constant se judecă pe sine şi altul care regăseşte într-o lume anexată celei reale numită „Nicăieri”.

Leadershipul începe să se contureze prin materializarea unei viziuni care reînnoadă această luptă a celor două personaje, împletirea armonioasă a celor două dimensiuni pereche (episoade din viaţa sufletului) influenţând modul cum îţi redefineşti stilul de a fi.

Leadership: Pricepi într-adevăr esenţa a ceea ce înseamnă să ai imagine şi să nu ai conţinut, pe măsură ce îţi focalizezi mintea asupra unui gând care încearcă să prindă consistenţă?

Când perimetrul momentan al conştiinţei tale devine destul de limitat datorită densităţii gândurilor nespuse, producând acea nemărginire a uitării de sine, adică identificarea cu ceva în care să te poţi pierde complet, devii o victimă a propriilor explorări, o victimă a propriului chip de a gândi sensul existenţei.

A-ţi forma o imagine despre ceea ce eşti, despre ceea te frământă, despre ce te face vesel sau trist, fără să îi atribui acestei imagini un anumit conţinut şi o direcţie, înseamnă să te pierzi într-un labirint al ideilor şi elementelor inutile germinate doar de dragul de a crea un ghiveci atrăgător pentru audienţele de fast-view (to meet the demands of the quick viewing).

Leadershipul îşi poate păstra statutul de configurator al propriei tale deveniri, făcând accesibilă crearea unor reprezentări mentale a celor mai însemnate perspective asupra realităţii, atunci când îţi stabileşti o direcţie nouă de urmat în viaţă.

Satisfacţia interioară confirmată de această direcţie nouă, aducând un fel de a înţelege momentele de cădere şi de a accepta orice experienţă, este un factor esenţial în relaţie cu succesul personal.

Un gând care nu începe să prindă consistenţă este o condiţie a uitării de sine în timpul unei realităţi cu care nu te poţi întâlni niciodată în viaţa de zi cu zi, una care nu poate fi conceptualizată, care nu este deloc verosimilă. Iar un gând care prinde consistenţă este rodul unei ficţiuni care face din tine imaginea unei lumi care inspiră căutarea unei schimbări adevărate.

Perfect Silence este momentul de maximă luciditate când stai de vorbă cu tine, deschizi şi mai mult calea pentru abordarea mai critică a experienţei de visare, meditaţie, şi constaţi că singura cale de a te redefini ca un om puternic este de a schimba direcţia de vedere, fără a fi acuzat de cineva că nu vezi nimic altceva în afară de propria ta înălţare în izolare.



* Notă: - Blank & Jones feat. Bobo - Perfect Silence

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us