Perspective evolutive în evaluarea personalității umane

Caută mai întâi prezența a ceea ce te modelează exlusiv ca artist, și făcând asta mintea ți se va umple de gânduri constructive.

Într-o discuţie avută cu renumitul negustor de artă Ambroise Vollard, pictorul francez Paul Cezanne i-a spus:

- Să ştii, domnule Vollarde, că pictura este pentru noi tot ce poate fi mai important. Cred că în faţa naturii devin mai lucid. Din nenorocire însă, în ce mă priveşte, realizarea concretă a propriilor mele senzaţii este totdeauna foarte chinuitoare. Nu pot atinge intensitatea care mi se creează în simţuri, nu pot atinge acea superbă bogăţie de colorit care însufleţeşte natura. Totuşi, ţinând seama de senzaţiile mele de culoare, îmi pare rău că sunt atât de bătrân. E trist că nu sunt în stare să prind multe dintre nuanţele senzaţiilor şi ideilor mele. Uită-te la norul de colo - mi-ar plăcea să fiu în stare să-l pictez. Da, Monet, el ar putea. Are vâna trebuitoare.

Într-un fel, asta era o mărturisire de credinţă. Chinuit şi timid în faţa naturii, cum nu a fost niciodată în faţa oamenilor, Paul Cezanne căuta să exprime pe pânză, în culori, o stare sufletească. Pentru aceasta, a abandonat perspectiva clasică, preluată acum de aparatul fotografic, care privea natura cu un ochi imobil, rece, indiferent. Ochiul uman putea percepe mult mai multe nuanţe şi dimensiuni. *

Leadership: Poţi să faci o mărturisire de credinţă din ansamblul stărilor sufleteşti care se împlinesc numai pe măsura creării unei singure lumi, din perspectiva momentului şi intensităţii cu care acestea afectează înălţimea ideilor tale despre tine însuţi?

Lucrând cu materia realităţii, l-aş admira de pildă pe omul care, într-o singură bătălie cu el însuşi reuşeşte să cucerească cele două capitole esenţiale ale evoluţiei sale: senzaţia de control şi starea de mulţumire. Primul, în care îşi susţine cu tărie convingerile, al doilea, în care face dovada obligatorie a aplicării ferme a rezultatelor. El îşi face o mărturisire de credinţă din ansamblul stărilor sufleteşti care se împlinesc numai pe măsura creării unei singure lumi, din perspectiva momentului şi intensităţii cu care acestea afectează înălţimea ideilor sale despre sine însuşi.

Şi i-aş reproşa atunci când, dincolo de ceea ce cunoaşte despre sine însuşi, nu reuşeşte să spargă zidurile neputinţei de a fi el însuşi. L-aş penaliza serios fiindcă dezamăgeşte prin faptul că ignoră elementele esenţiale care garantează buna lui funcţionare, precum stima de sine ori sentimentul de mulţumire personală.

Ceea ce cunoaştem despre reuşita unui om de mare talent, dincolo de limitele pe care el însuşi şi le impune, fără să-i reproşăm nimic în privinţa alegerilor sale în viaţă, este faptul că seriozitatea sa îmbină elementele de "bună funcţionare" ale gândirii bazată pe rezultate. Iar fiindcă funcţionarea gândirii garantează o mai bună bună stimă de sine, un sentiment de valoare, o mulţumire personală, această mărturisire de credinţă a artistului poate să apară şi ca o manifestare de grijă faţă de ceea ce se desfăşoară în jurul lui, faţă de ceea ce se întâmplă cu sau fără voia lui.

Leadership: Poţi să realizezi o evaluare mai amplă a propriul tău profil artistic care să cuprindă un sentiment de încântare şi de mulţumire sufletească, încât să poţi atrage atenţia privitorului spre o lume a interiorităţii tale?

Când simţi că nu mai poţi să lupţi pentru idealurile şi ţelurile pe care ţi le-ai propus, când simţi că viaţa ta nu mai are nici un sens pentru că te-ai făcut vinovat de vreo faptă sau de vreo manevră nepermisă, când simţi că ceilalţi oameni din jur te depunctează la capitolul încredere, în acest caz eşti constrâns să adopţi o postură care îţi subminează într-o oarecare măsură calitatea de om şi de lider.

O dilemă serioasă aş spune, fiindcă eşti prins într-un joc de-a v-aţi ascunselea în care identitatea îţi este împărţită în mai multe "umbre". Umbre care se mişcă în toate părţile, combinându-se apoi într-un mod în care uneori te fac să te simţi bine, iar alteori te înfricoşează. Devii străin de tine însuţi, îţi învălui expresiile şi acţiunile într-un mister tot mai mare. Astfel se ajunge la o anumită imprecizie în evaluarea personalităţii tale.

Iar în acest caz, e indicat să-ţi reconsideri intenţiile pe care le ai vizavi de parcurgerea unui joc în care nu reuşeşti să te regăseşti pe tine însuţi. Sau aşa cum spunea cineva, reconsideră-ţi propriile rădăcini şi ia în calcul posibilitatea sădirii unor seminţe noi dacă vrei ca identitatea ta să se consolideze şi să-ţi furnizeze combustibilul necesar în exercitarea unui leadership eficient.

Un profil artistic este caracterizarea sensibilităţii unei persoane pusă faţă în faţă cu măreţia naturii. Iar interiorizarea unui artist reflectă tocmai acea transformare a naturii, surprinsă într-un tablou de mare rafinament, care îi amintește de propriile sale transformări sufleteşti.

Perspectivele evolutive în evaluarea personalității umane ţin mai mult de stările sufleteşti care însoţesc reuşita omului, de ideile cu care el vine în dialog cu lumea, şi de apariţia senzaţiilor de încântare şi de mulţumire sufletească, întocmai ca la vederea unui tablou care conturează o scenă splendidă din natură.

* Notă: Catinca Muscat - Orele lui Prometeu