ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Piatra mormântului

On Aprilie 07, 2015, in Leadership IQ-Light, by Neculai Fantanaru

Ridică-te din tine însuţi într-un mod cu totul special, graţie puterii de a-ţi stăpâni în totalitate experienţele de viaţă.

- Conte ! - strigă Maximilien plin de avânt - luaţi seama ! Vă spun asta pentru a treia oară, căci mă înspăimântă puterea pe care o aveţi asupra mea. Luaţi seama la înţelesul cuvintelor rostite căci iată, ochii mi se însufleţesc din nou, inima mi se încălzeşte şi bate iar. Luaţi seama, căci mă faceţi să cred în lucruri supranaturale. Dacă-mi veţi porunci să ridic piatra mormântului care o acoperă pe fiica lui Iair, mă voi supune. Dacă îmi veţi face un semn doar, cu mâna, să păşesc deasupra valurilor, voi păşi pe valuri ca apostolul. Luaţi seama, mă voi supune !

- Nădăjduieşte, prietene, repetă contele.

- Râdeţi de mine, oftă Maximilien recăzând de la înălţimea înflăcărării sale până la prăpastia tristeţii. Faceţi cum fac mamele bune sau, mai bine zis, mamele egoiste, care potolesc prin cuvinte mieroase durerea copilului, fiindcă ţipetele le obosesc. Nu, prietene. Mă înşelam când vă spuneam să luaţi seama. Nu vă temeţi de nimic. Îmi voi înmormânta durerea cu atâta grijă în străfundul pieptului, o voi acoperi şi o voi tăinui atâta, încât nu veţi mai avea nici măcar grijă s-o deplângeţi.

- Mi-e atâta milă de tine, Maximilien, crede-mă, atâta milă încât dacă nu te voi vindeca într-o lună, zi cu zi, ceas cu ceas, ţine bine minte ce-ţi spun, te voi aşeza eu însumi în faţa pistoalelor încărcate şi a unei cupe pline cu cea mai sigură otravă, cu o otravă mult mai puternică decât aceea care a ucis-o pe Valentine. *

Leadership: Viaţa introduce un semn de probabilitate în sistemul tău de referinţă pentru a-ţi limita manifestările?

Abia atunci când eşti pus la grea încercare se petrece ceva în tine. Ceva nou pare că se materializează, se transformă, se zbate, se adună şi ai senzaţia că te vezi de la distanţa unei existenţe rătăcite prin labirintul unei lumi situate la alt pol valoric. Acest amalgam de stări conectate prin continuitatea caracterului și a suflului care îţi însoţeşte viaţa, este tradus într-un spectru numit suflet, care vorbeşte doar prin intermediul inimii.

Iar atunci când sufletul fredonează doar simfonii mute de dor şi iubire, în acea etapă a suferinţei, în acea secundă a rătăcirii într-o realitate confuză şi apăsătoare, ducând în mod necesar la o singură concluzie, şi anume, la renunţare, atunci se conturează acea atitudine de suspiciune a tot ce există. Ajungi să nu mai crezi în nimeni şi nimic.

Primul pas spre cucerirea leadershipului îl constituie acea ridicare a omului din el însuşi într-un mod cu totul special, prin eliminarea acumulărilor de sensuri atribuite suferinţei supreme. Spre a se redefini drept o contra-reacţie a ceea ce nu merge, a ceea ce s-a petrecut, a ceea ce nu a obţinut, în aşa fel încât să nu mai fie rob al slăbiciunii de a se împăca cu soarta.

Preţuieşte-te pentru ceea ce reprezinţi atunci când viaţa nu îţi oferă decât motive concrete de îngrijorare, când nu-ţi mai dă motive de fericire. Abia aici se produce adevăratul test al caracterului. Sfatul unui guru al leadershipului sună cam aşa: „Priveşte în interiorul tău şi vezi dacă există în tine acel sâmbure care stă la baza realizărilor viitoare – adică încrederea nezdruncinată în forţele proprii.”

Cred că primul pas spre a fi puternic, încadrându-te într-un leadership transformaţional, în măsura în care acesta reclamă anumite retuşări ale modelului de a reacţiona la orice fel de constrângeri şi evenimente existenţiale, este să lansezi o „funcţionalitate” care să permită căutarea rapidă în acea reprezentare a lumii raportată la fenomene ce depăşesc cadrul îngust al necesităţii de a preveni pierderea propriei esenţe. A propriei individualităţi, care se exprimă dincolo de acţiunea imediată.

Iar salvarea: măreaţă prin iubirea necondiţionată a cuiva sau ceva, şi înfruntând demonul din tine, gândurile autodepreciative, vine de acolo de unde „Trebuie” se amestecă cu „Pot”, oferind o măsură a ordinii în starea de haos.

Când ajungi să nu te temi de nimic, să nu regreţi nimic, când ajungi să-ţi înmormântezi durerea cu atâta grijă în străfundul pieptului, nu doar să o tăinuieşti aidoma unei poteci fragile de pe care rişti să te prăbuşeşti la prima grea încercare, ci în aşa fel încât să nu mai poţi da înapoi decât cu preţul vieţii, abia atunci se remarcă încercarea de a te reprezenta ca fiind mult mai puternic.

Piatra mormântului face referire la durerea sufletească pe care o aduce cu sine viaţa, forţându-l pe om să se supună orbeşte regulilor ei. Iar omul cu calităţi de lider este un sistem de operare cu emoţii puternice, rulând comenzi introduse la o linie de program care descrie o rezistenţă la orice tip de înstrăinare de realităţile vieţii.

Viaţa însăşi testează tăria caracterului unui lider, introducând un semn de probabilitate - care exprimă deopotrivã catalogarea trecutului şi prezicerea viitorului - în sistemul lui de referinţă pentru a-i limita manifestările. Are el capacitatea de a-şi transforma trăirile într-o ambiţie care să nu se umple de anxietate?



* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us