Piesa de leadership

Leadershipul este o piesă pe care trebuie să o înțelegi foarte bine, să pătrunzi în esența ei, iar finalul să-l creezi așa cum vrei tu.

Deseori, povestind despre celebrul personaj, Contele de Monte Cristo, am simțit că ți-ar fi mult mai ușor să înțelegi adevărata latură umană a leadershipului. Pentru că singurul lucru cert care stă în calea atingerii performanței dorite, este propriul tău "design" interior - care întegrează adevărata ta identitate și adevăratul tău potențial de a crea rezultate.

După evadarea din înspăimântătorul castel D'if, și după găsirea uimitoarei comori a cardinalului Spada, Edmond Dantes și-a creat o nouă identitate, cumpărându-și titlul de conte. Singurul lui gând era să-și pedepsească călăii și să-și ajute vechii prieteni. Prestația pe care a oferit-o tuturor în rolul contelui de Monte Cristo a fost de-ajuns de eficientă ca să-i deschidă noi orizonturi și noi oportunități în vederea atingerii scopurilor propuse. Reușita lui a fost deplină.

Faci parte din categoria artiștilor cameleonici care își pot asuma identități extrem de diferite în funcție de decorul pe care îl oferă impulsul de a pune pe wishlist prețul eliberării de trecut?

Edmond a reușit printr-o măiestrie rar întâlnită să dea viață atât unui personaj pe cât de cuprinzător, pe atât de desăvârșit, cât și unui "spectacol" fermecător, cu maximă audiență. El a interpretat cu o virtuozitate nemaiîntâlnită un rol extrem de credibil, a unui om putred de bogat, apărând mereu îmbrăcat într-o ținută ingenios concepută – ca cea a unui magician, care i-a conferit prestanță, cât și o aură de putere, de lider autentic, dominând astfel întreaga lume.

Un spectacol impresionant, o idee bună, un scenariu bine gândit, cum numai un regizor desăvârșit îl poate realiza, formula unui leadership de calitate și o prestație de zile mari. Aceasta este formula unui leadership de calitate.

Numai un om foarte dotat din punct de vedere intelectual poate întruchipa cu o deosebită forță realistă și la un nivel de înaltă artă un personaj unic prin complexitatea lui, emoționând "publicul" prin inocență și simplitate. Numai un artist desăvârșit poate să confere o interpretare realistă personajului pe care îl interpretează și să provoace o adevărată senzație.

Un parcurs plin de puterea și slava lui Dumnezeu are ca esență testarea sensibilității dureroase față de ireconciliabilele forțe ale timpului ce spulberă visele și față de caracterul unui rol constituit în funcție de reacțiile și așteptările celorlalți, care precum în tragedie și dramă fac din viață o sumă de contorsiuni incredibile.

Fără un proces de gândire desfășurată, uneori la o înaltă tensiune psihică, nu poate exista o depășire a experienței de viață bazată pe istoricul unor răni dureroase. La fel cum fără a fi creativ și expansiv nu poți să atingi relativ facil scopuri care, răspunzând întocmai sufletului, constituie extensii active ale condiției de prizonier al trecutului, constrâns să-și redefinească, în mod repetat, propria identitate.

Inspirația, singur simțământul nemijlocit care conține dedicarea cu consecvență unui rol important în funcție de reacțiile și așteptările celorlalți, nu este un dar fericit al naturii, ci o moștenire bogată a acelor merite de creație care nu îți asigură sfințenia, dar te îndreptățesc să primești călăuzirea din partea Domnului, aspră în limitele unei severități corecte.

Gândurile de răzbunare duse până la capăt, uneori singurele forme de interpretare ale pedepsei divine față de săvârșirea nedreptății și fărădelegii, fac din tine stăpânul demn și legal al acestei moșteniri, deseori întâmplătoare.

La Contele de Monte Cristo, măiestria artistică, originalitatea și imaginea de actor, au jucat un rol fundamental în resetarea raporturilor dintre scenă și culise, afirmând totodată acea realitate a îmbrățișării divine, ferma convingere a existenței unei puteri neașteptate și superioare. În absența acestora, toată menirea lui s-ar fi pierdut, s-ar fi irosit.

Reiese clar că numai din unirea contrariilor dintre atributele de acțiune, permisibil atribuite lui Dumnezeu, se formează artistul autentic.

Poți să compui un rol mare și să-l interpretezi cu măiestrie într-un scenariu de viață care are toate șansele să se dovedească adevărat numai dacă îți pune la încercare capacitatea de a ”simți” la ce pagină ești într-un roman plin de intrigi și taine?

Îndrăznește să faci primul pas demn de a fi luat în considerație de ceilalți oameni: compune un rol mare pe care să-l îmbini la perfecțiune cu cel al liderului, și pe care să-l ancorezi în scenariul tău. Vei avea un succes colosal numai dacă vei da dovadă de fantezie, numai dacă vei reuși o interpretare autentic novatoare printr-un un rol plin de substanță, plin pasiune si de energie.

Demonstrează, degajând forță de caracter, că ești croit pentru un rol de mare importanță. Și încearcă să răstorni toate concepțiile asupra rolului de lider – fii un magician ! Fii un magician care prin iscusința și desăvârșirea sa actoricească dă dovada de o mare capacitate de creație în rolul său. Astfel încât să nu lipsească aprecierile favorabile din partea "publicului" recunoscător pentru frumoasa ta prestație.

Leadershipul este rolul pe care ți-l asumi cu voia Domnului, a cărui singur scenariu se scrie cu acea “urmă” a durerii rămase undeva într-un colțișor al memoriei și cu acea răsplată a izbânzii sufletului asupra răului.

Personalitatea ta va trebui să fie definită ca aceea a unui artist de mare sensibilitate, făcut pentru roluri puternice și complexe, unde nu există și posibilitatea de a face paradă. Leadershipul tău nu trebuie să semene cu un spectacol de circ la care oamenii râd în hohote. Ci unul autentic, real, serios, plin de emoții și de sentimente, adaptat le propria ta viziune - un spectacol în care ceea ce pare imposibil devine posibil.

Un lider are de făcut un rol mare, în orice circumstanță. El nu face niciodată figurație. Nu poți să iei un lider și să-l pui să interpreteze rolul unui servitor care să ducă o tavă și să servească fără sa piardă nimic din ea. Servitorul face doar figurație, dar nu poate interpreta niciodată rolul de lider.

Se spune că regele Carol al IX-lea a întrebat-o pe Caterina de Medicis, după noaptea Sfântului Bartolomeu: "Cum ți se pare că mi-am jucat micul meu rol?"

La fel te întreb și eu pe tine: Cum ți-ai jucat propriul tău rol? Ai reușit să-ți interpretezi cu o virtuozitate inegalabilă rolul de lider în "piesa" pe care tu însuți ai creat-o? Dacă nu, renunță pe viitor la acest rol și cedează-l altcuiva cu adevărat talentat.

Un artist cameleonic este omul care știe să facă din viața sa un tablou în care fiecare culoare își găsește corespondent în gândirea de a fi superior altora prin rafinamentul și subtilitățile de cluise, dar și prin manifestarea năzuinței într-un vis pe care să-l poate povesti peste ani.

Piesa de leadership este o combinație explozivă de măști, evenimente, încercări, emoții și lecții de viață pe care trebuie să știi să le asamblezi și să le domini astfel încât să construiești personajul perfect al unei confesiuni sufletești de o emoționantă sinceritate.

Dacă aspiri la titlul de lider, trebuie să știi din start că te așteaptă o muncă colosală într-o "piesă" în care trebuie să deții capul de afiș permanent, o piesă scrisă și regizată de tine a cărei final este cel așteptat de tine, dar care să fie în favoarea tuturor. Depinde de tine calitatea piesei și a prestației pe care o oferi.