Plăsmuirile unei minți în care abundă arta

Poziţionează-te în planul concret al descoperirilor, reglând sensul realităţilor aflate dincolo de experienţa de viaţă.

Simţeam că sunt în preajma unei mari descoperiri, semănate din prea plinul unei încărcături revelatoare. Micile artificii de sintaxă ale construcţiei de tip „While”, din procedura de extindere a orizontului de proiecţie a imaginilor de dincolo de gratiile realităţii, mă salvau cu brio din aproape orice încurcătură. Însă, la un moment dat am realizat că ecuaţia a cărei necunoscută era „argumentul duratei”, în virtutea căreia se defineau excepţiile din câmpul logicii, devenise tot mai incertă datorită impredictibilităţii efectelor ei.

Aidoma unui meticulos colecţionar de tentaţii primejdioase, strecurate într-un loc discret unde îşi puteau dezlănţui în voie dulcea otravă, eram atras în vârtejul ameţitor al simbolurilor care puteau da sens experienţelor de viaţă trăite la maxim. Ispititor, mă agăţam de o aparentă stranietate, determinată de o sumă întreagă de factori obiectivi, dar totodată marcată de suma forţelor de reacţie ale modelului de gândire nerestricționat de vreo limitare.

Mă vedeam tot mai mult într-o lumină în care alţii nu mă vedeau. Cumva, mă aflam în postura califului Harun Al-Rasid care, prins în mod regulat de insomnii, se preumbla de unul singur prin umbrele saraiului căutându-şi frumoasele roabe pe care, odată găsite, le mângâia cu cele mai pure cuvinte. Dar ziua ştergea vorbele din timpul nopţii.

Şi tot aşa se întâmpla cu descoperirea mea uluitoare. Ea trebuia să fie examinată ca un fel de convenție a modalităţii de expunere a realităţii, una cu o cauzalitate inversă, deci să nu ducă la nudul aparenţelor. Dar trebuia să fiu atent atunci când încercam să o împărtăşesc cu ceilalţi. Căci o asemenea artă creatoare, une drôle de façon de l'expérience , îşi putea pierde din impact pe măsură ce încercam să unific raţiunile finite ale creaţiei cu ficţiunile necorupte de nicio finalitate.

Leadership: Experienţa ta de trasare a unei noi realităţi validează aplicabilitatea cu totul extraordinară a descoperirilor înglobate într-un orizont de timp îndepărtat?

Finalitatea este o caracteristică esenţială în leadership, implicând un ansamblu de corelaţii între valoarea de exprimare, libertatea de gândire, conotaţiile ideilor plăsmuite şi conţinutul de adevăr pe care îl generezi. Tot acest ansamblu depinde de o anumită concepţie a filosofiei, formată în jurul elementelor de bază ale vieții în mijlocul cărora se află subiectul uman, pe care trebuie să o propagi faţă de orice formulă a schimbării.

Leadershipul este o consecinţă a ceea ce numeşte „inteligenţă idealistă”, redată prin intermediul creaţiei situate la graniţa dintre viaţă şi ficţiune. Care, la rândul ei, este consolidată prin sensul atribuit culturii descoperirii unui alt mod de a înţelege lumea, de a-i căuta culoarea, de a o personaliza cu o nouă interpretare. Iar dacă vrei să testezi limitele de acceptabilitate a gândirii tale, împărtăşeşte-ţi viziunea despre lume cu ceilalţi.

Experienţa de trasare a unei realităţi mai presus de obişnuit, în care argumentul duratei este un rezultat al extinderii şi implementării ei, se consideră a fi inevitabilă. Iar deoarece condiţiile de expunere a finalităţilor se pot oricând rescrie, experienţa aceasta devine o aventură a spiritului - de la percepţie la conştiinţa de sine, şi de la raţiune la revelaţie. Şi ea validează aplicabilitatea cu totul extraordinară a descoperirilor înglobate într-un orizont de timp îndepărtat prin unificarea raţiunilor finite ale creaţiei cu ficţiunile necorupte de nicio finalitate.

Cunoaşterea care izvorăşte din întâlnirea cu realitatea de dincolo de experienţa vieţii, prin contact cu puterea creatoare, sub forma unei combinaţii suprarealiste dintre vechi şi nou, real şi imaginar, poate face dovada depăşirii limitelor tale de dezvoltare.

Dacă vrei ca leadershipul să deţină suficientă pregnanţă pentru a marca evoluţia, poziţionează-te în planul concret al descoperirilor, reglând sensul acelor realităţii aflate dincolo de experienţa de viaţă – deci, apropiată de o raţiune mai înaltă de creaţie, capabilă să producă o transformare radicală a lumii.

Experienţa care împleteşte toate elementele realităţii din care este format spaţiul unei noi descoperiri abundă de acea forţă creatoare a talentului de a te vedea în postura unui personaj de poveste care merită să fie în centrul unui nou concept numit: "Ia-te după mine ! "

Plăsmuirile unei minți în care abundă arta evidenţiază acele fragmente de gânduri, stări și experiențe de viaţă, finalizate într-un act de creaţie care aduce noi interpretări în care se regăsesc imagini şi aspecte ale unei lumi aflate în continuă prefacere. Dacă reuşeşti să-ţi extinzi orizonturile, prin creaţie şi prin conştiinţă, atunci se vei putea spune că ai început să faci „artă".