Potenţialul nevalorificat al muribunzilor

Fii stăpân pe un scenariu care utilizează valori aferente trecutului, prezentului şi viitorului oamenilor, astfel încât să întregeşti scenariul win-win care dă măsura corectă leadershipului.

Ceea ce trebuie să ne minuneze în bătălia de la Waterloo este hotărârea engleză, sângele englez. Nu comandantul ei, ci oştirea.

Wellington, cu o neînţeleasă lipsa de recunoştinţă, spune într-o scrisoare către lordul Bathurst că oştirea sa a fost o armată foarte slabă. Ce spune despre asta întunecatul vălmăşag de oseminte îngropate sub brazdele de la Waterloo?

A-l face pe Wellington atât de mare, înseamnă a micşora Anglia. Wellington nu este decât un erou ca oricare altul, a fost dârz. Acesta este meritul lui şi noi nu i-l precupeţim, dar cel din urmă dintre pedestraşii şi dintre călăreţii lui a fost tot atât de dârz ca şi el.

În ceea ce ne priveşte, toată admiraţia noastră se îndreaptă către soldatul englez. Dacă are cineva dreptul la vreun trofeu, atunci Angliei i se datorează trofeul. Monumentul de la Waterloo ar fi mai nimerit dacă, în locul chipului unui om, s-ar înălţa în văzduh statuia unui popor.

Se ştie că în bătălia de la Inkermann, un sergent care, după cât se pare, scăpase armata de la pieire, n-a putut fi pomenit de către lordul Raglan, deoarece ierarhia militară engleză nu îngăduie să fie citat într-un ordin de zi niciun erou sub gradul de ofiţer. *

Leadership: Calităţile tale sunt compromise datorită conectării la un canal de comandă obscur, într-un context de determinări care produc unghiuri diferite de convergenţă a istoriei cu viaţa trăită prin vulnerabilitate şi curaj?

Ceea ce ne atrage şi pe noi la leadership nu este atât cunoaşterea de ansamblu, hotărâtoare în crearea unei viziuni atotcuprinzătoare, ci capacitatea de a surprinde și de a înțelege ceea ce scapă majorității, ceea ce scapă controlului şi nu poate fi "prevăzut" sau "influenţat".

Aici ne referim la omul singular, factorul constant de putere care lipeşte unui tot unitar, care intimidează desfăşurarea evenimentelor prin însăşi cuprinderea pe care o dă unei formei particulare de progres. El reprezintă un sistem coerent de integrare a unei experienţe de mobilitate și de sacrificiu într-o concepţie nouă despre lume. Iar calităţile lui unice sunt capacitatea de a înţelege adevăratul sens al vieţii şi capacitatea de a transmite celorlalţi tensiunea dramatică a istoriei.

Muribunzii sunt consecinţa unei forme de reacţie curente care afectează mersul lumii. Ei nu sunt asemenea unor comenzi lansate de un utilizator pe care calculatorul le poate interpreta şi executa după un algoritm prestabilit, nu sunt instrucţiunile care se execută la comenzile pe care le dă utilizatorul. Ci reprezintă suportul permanent al corectărilor de erori, those percentage of replies at the end of some queries , acele resurse de putere ce determină nivelul de stabilitate al sistemului denumit "fatalitate", hotărând ordinea în care vor fi executate procesele de definitivare a versiunii finale de eroism care rămâne înscris în eternitate.

Morţii nu-şi pot revendica vreo calitate sau vreun privilegiu în marea zonă a “neînsemnatului”. Asta reprezintă dovada că reformele iniţiate de lideri lâncezesc, ele scad preţul oricărei izbutiri a omului de a-şi face din faptele sale un model de inspiraţie, făcând nenegociabilă promovarea prestigiului său. Este dovada că forma de leadership adoptată nu duce nici pe departe la ceea ce s-a aştepta: ridicarea nivelului calitativ al Omului la înălţimea unui destin care îşi statorniceşte existenţa şi eternitatea.

Leadership: Poţi să-ţi asumi o viaţă dominată de provocările unui destin care se revarsă în eternitate, extinzându-ţi capacitatea de a avea mai multă grijă de tine însuţi în încercarea de a influenţa evoluţia mersului lumii?

Degeaba eşti la comandă, în extinsa poveste a lumii, în faţa tentativei de cucerire a laurilor, dacă suferi din cauza limitelor construite în jurul unui singur indicator: lipsa de recunoştinţă. Eşti străbătut de sentimentul că eşti stăpân pe un scenariu care nu utilizează valori aferente trecutului sau cel mult prezentului şi care nu este sigur că se vor contura în viitor?

Dacă nu întrepătrunzi din ce în ce mai bine legătura creată cu oamenii, din punct de vedere al recunoştinţei, rezultatele care vor veni în urma acestei unicităţi create nu vor fi niciodată preţuite în sine, ci prin sine. Nepăsarea este uneori o stare de graţie, dar un minus al leadershipului, este calitatea oamenilor slabi.

Asta înseamnă că principalul “canal” de comandă şi control, obscur, pe care îl administrezi prin intermediul leadershipului, nu se conectează la un generator de valori continuu. Este obscur fiindcă este rece, fiindcă nu transformă oamenii în valori, fiindcă este pustiu de orice urmă de recunoştinţă, fiindcă se îndreaptă spre o zonă de câştig din munca altora. Un astfel de leadership este un tărâm al imperfecţiunii care nu valorifică potenţialul oamenilor, este o maladie a indiferenţei faţă de cei pe care pretinzi că-i reprezinţi.

Calităţile tale de lider sunt compromise dacă nu iniţiezi o schimbare fundamentală la nivelul conştiinţei comune, prin care oamenii să nu se simtă derutaţi şi să nu se producă o inversare a scării de valori sau o marginalizare a valorii lor şi, deci, a dimensiunii sensului vieţii. Calităţi precum curajul de a înfrunta un destin potrivnic, puterea de a suferi o tragedie, sau răbdarea de a fi martor la evenimentele de seamă ale lumii, pot avea ecou pe termen lung, în marea istorie a umanităţii.

Ca lider, ţii pe umeri o împărăţie zugrăvită ideal nu din trofeele câştigate de alţii, ci din îmbinarea unicităţii cu potenţialul de a fi măreţ. Oamenii trebuie să fie străbătuţi de cele două sentimente: ca tu ai câştigat datorită lor, şi că ei au câştigat datorită ţie. Numai astfel se întregeşte scenariul win-win care dă măsura corectă leadershipului.

Leadershipul este monumentul eroului necunoscut care a acceptat provocarea de a avea un rol bine determinat în cadrul unei lumi a cărei evoluţie istorică coincide cu perspectiva eternităţii.

Potenţialul nevalorificat al muribunzilor evidenţiază aportul substanţial a celor necunoscuţi la reuşitele unui leadership performant, aplicat ca normă pentru un „contract” încheiat în condiţii de neegalitate, care totuşi se dovedeşte avantajos pe scurt timp, dar fără posibilitatea de a fi validat la cote înalte.

Fiindcă un leadership fără un alai de susţinători a căror merite nu sunt recunoscute şi evocate în orice împrejurare, ajunge în final să nu mai conteze sau să se destabilizeze.

* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii (Cartea întâi - Waterloo);