Potențialul nevalorificat al muribunzilor

Fii stăpân pe un scenariu care utilizează valori aferente trecutului, prezentului și viitorului oamenilor, astfel încât să întregești scenariul win-win care dă măsura corectă leadershipului.

Ceea ce trebuie să ne minuneze în bătălia de la Waterloo este hotărârea engleză, sângele englez. Nu comandantul ei, ci oștirea.

Wellington, cu o neînțeleasă lipsa de recunoștință, spune într-o scrisoare către lordul Bathurst că oștirea sa a fost o armată foarte slabă. Ce spune despre asta întunecatul vălmășag de oseminte îngropate sub brazdele de la Waterloo?

A-l face pe Wellington atât de mare, înseamnă a micșora Anglia. Wellington nu este decât un erou ca oricare altul, a fost dârz. Acesta este meritul lui și noi nu i-l precupețim, dar cel din urmă dintre pedestrașii și dintre călăreții lui a fost tot atât de dârz ca și el.

În ceea ce ne privește, toată admirația noastră se îndreaptă către soldatul englez. Dacă are cineva dreptul la vreun trofeu, atunci Angliei i se datorează trofeul. Monumentul de la Waterloo ar fi mai nimerit dacă, în locul chipului unui om, s-ar înălța în văzduh statuia unui popor.

Se știe că în bătălia de la Inkermann, un sergent care, după cât se pare, scăpase armata de la pieire, n-a putut fi pomenit de către lordul Raglan, deoarece ierarhia militară engleză nu îngăduie să fie citat într-un ordin de zi niciun erou sub gradul de ofițer. *

Calitățile tale sunt compromise datorită conectării la un canal de comandă obscur, într-un context de determinări care produc unghiuri diferite de convergență a istoriei cu viața trăită prin vulnerabilitate și curaj?

Ceea ce ne atrage și pe noi la leadership nu este atât cunoașterea de ansamblu, hotărâtoare în crearea unei viziuni atotcuprinzătoare, ci capacitatea de a surprinde și de a înțelege ceea ce scapă majorității, ceea ce scapă controlului și nu poate fi "prevăzut" sau "influențat".

Aici ne referim la omul singular, factorul constant de putere care lipește unui tot unitar, care intimidează desfășurarea evenimentelor prin însăși cuprinderea pe care o dă unei formei particulare de progres. El reprezintă un sistem coerent de integrare a unei experiențe de mobilitate și de sacrificiu într-o concepție nouă despre lume. Iar calitățile lui unice sunt capacitatea de a înțelege adevăratul sens al vieții și capacitatea de a transmite celorlalți tensiunea dramatică a istoriei.

Muribunzii sunt consecința unei forme de reacție curente care afectează mersul lumii. Ei nu sunt asemenea unor comenzi lansate de un utilizator pe care calculatorul le poate interpreta și executa după un algoritm prestabilit, nu sunt instrucțiunile care se execută la comenzile pe care le dă utilizatorul. Ci reprezintă suportul permanent al corectărilor de erori, those percentage of replies at the end of some queries, acele resurse de putere ce determină nivelul de stabilitate al sistemului denumit "fatalitate", hotărând ordinea în care vor fi executate procesele de definitivare a versiunii finale de eroism care rămâne înscris în eternitate.

Morții nu-și pot revendica vreo calitate sau vreun privilegiu în marea zonă a “neînsemnatului”. Asta reprezintă dovada că reformele inițiate de lideri lâncezesc, ele scad prețul oricărei izbutiri a omului de a-și face din faptele sale un model de inspirație, făcând nenegociabilă promovarea prestigiului său. Este dovada că forma de leadership adoptată nu duce nici pe departe la ceea ce s-a aștepta: ridicarea nivelului calitativ al Omului la înălțimea unui destin care își statornicește existența și eternitatea.

Poți să-ți asumi o viață dominată de provocările unui destin care se revarsă în eternitate, extinzându-ți capacitatea de a avea mai multă grijă de tine însuți în încercarea de a influența evoluția mersului lumii?

Degeaba ești la comandă, în extinsa poveste a lumii, în fața tentativei de cucerire a laurilor, dacă suferi din cauza limitelor construite în jurul unui singur indicator: lipsa de recunoștință. Ești străbătut de sentimentul că ești stăpân pe un scenariu care nu utilizează valori aferente trecutului sau cel mult prezentului și care nu este sigur că se vor contura în viitor?

Dacă nu întrepătrunzi din ce în ce mai bine legătura creată cu oamenii, din punct de vedere al recunoștinței, rezultatele care vor veni în urma acestei unicități create nu vor fi niciodată prețuite în sine, ci prin sine. Nepăsarea este uneori o stare de grație, dar un minus al leadershipului, este calitatea oamenilor slabi.

Asta înseamnă că principalul “canal” de comandă și control, obscur, pe care îl administrezi prin intermediul leadershipului, nu se conectează la un generator de valori continuu. Este obscur fiindcă este rece, fiindcă nu transformă oamenii în valori, fiindcă este pustiu de orice urmă de recunoștință, fiindcă se îndreaptă spre o zonă de câștig din munca altora. Un astfel de leadership este un tărâm al imperfecțiunii care nu valorifică potențialul oamenilor, este o maladie a indiferenței față de cei pe care pretinzi că-i reprezinți.

Calitățile tale de lider sunt compromise dacă nu inițiezi o schimbare fundamentală la nivelul conștiinței comune, prin care oamenii să nu se simtă derutați și să nu se producă o inversare a scării de valori sau o marginalizare a valorii lor și, deci, a dimensiunii sensului vieții. Calități precum curajul de a înfrunta un destin potrivnic, puterea de a suferi o tragedie, sau răbdarea de a fi martor la evenimentele de seamă ale lumii, pot avea ecou pe termen lung, în marea istorie a umanității.

Ca lider, ții pe umeri o împărăție zugrăvită ideal nu din trofeele câștigate de alții, ci din îmbinarea unicității cu potențialul de a fi măreț. Oamenii trebuie să fie străbătuți de cele două sentimente: ca tu ai câștigat datorită lor, și că ei au câștigat datorită ție. Numai astfel se întregește scenariul win-win care dă măsura corectă leadershipului.

Leadershipul este monumentul eroului necunoscut care a acceptat provocarea de a avea un rol bine determinat în cadrul unei lumi a cărei evoluție istorică coincide cu perspectiva eternității.

Potențialul nevalorificat al muribunzilor evidențiază aportul substanțial a celor necunoscuți la reușitele unui leadership performant, aplicat ca normă pentru un „contract” încheiat în condiții de neegalitate, care totuși se dovedește avantajos pe scurt timp, dar fără posibilitatea de a fi validat la cote înalte.

Fiindcă un leadership fără un alai de susținători a căror merite nu sunt recunoscute și evocate în orice împrejurare, ajunge în final să nu mai conteze sau să se destabilizeze.

* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii (Cartea întâi - Waterloo);