ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Povestea nesfârşită a unui artist într-o proiecţie astrală

On Septembrie 24, 2018, in Leadership de Succes, by Neculai Fantanaru

Încearcă să gândeşti o estetică pură a trăirii personale, transformându-te prin intermediul unui mesaj vizual într-o conştiinţă universală.

Mă simt târât de curentul unei înalte energii ascunse într-un vis al eternităţii posibile, o lume total diferită de lumea muritorilor de rând, şi nu pot face nimic ca să opresc timpul prea mult într-un singur loc. Cel mai de preţ lucru pe care îl am la îndemână este sfârşitul unei perioade de viaţă, sau ceva aproape de el, provocat de făurirea plastică a unei imagini care se vrea a fi capabilă să încorporeze şi să conjuge materia universală cu memoria şi conştiinţa de sine.

E un sfârşit oarecare, un mijloc de a mă raporta la orizontul timpului privindu-l ca pe o suspendare temporală a legilor divine, baza lucrării unui univers tainic care nu-şi permite luxul de a lăsa muritorilor putinţa de a-l înţelege pe deplin.

Eternitatea este retrăirea continuă a vieţii din alte ipostaze. Zeii au hotărât să rescrie intriga poveştii mele cu alte ilustraţii şi alte destinaţii, ca într-o capodoperă de ficţiune literară, dincolo de dimensiunea unei suferinţe asumate nostalgic. Dincolo de intensitatea de moment a trăirilor pline de fineţe, a înflăcărării neaşteptate şi a frumuseţii trecătoare experimentate de un artist care gândeşte înalt şi simte profund.

Cele mai multe acţiuni şi reacţiuni, conduse de elementul primordial numit “simţire”, mult mai presus decât raţiunea, ar fi putut să provoace o fisură în structura de monolit a naraţiunii care mă înfăţişează mereu la o altă vârstă. Nu s-a întâmplat nicio schimbare în raţiunea universului.

Marea şansă de a înţelege universul se poate realiza prin punerea în text a unei lumi fantastice, prin încadrarea mea temporară în imaginarea neîntreruptă a unei lumi reale. Bineînţeles, este şi asta tot o iluzie, o acceptare a provocării de a fi parte dintr-un experiment inedit, acela de a face turul labirintic al unui vis prelungit care te pune în faţa unei expresivităţi a sublimului.

Leadership: Poţi să te constitui ca o creaţie uşurată de un alibi sufletesc care se conturează în urma impactului cu o existenţă efemeră, cu deschidere către timpul de prestare a unei personalizări de imagine care ia forma unei determinări a destinului?

Anul 1567. Luna se zărea ca prin ceaţă. Încăperea era plină de un miros pătrunzător de ulei. Tabloul lui Tiţian trebuia să opereze o reconversiune a cuvintelor în imagine. Self-Portrait părea imaginat din cuvintele "bătrâneţe plină de demnitate". Prezenţa pensulei reprezenta elementul care dădea legitimitate statutului său de reper fundamental al picturii fără artificialitate.

Ceea ce face dintr-un tablou o adevărată poezie este tocmai imaginea angelică a unui om trecut parcă prin contextul unui sistem de credinţă inaccesibil muritorilor de rând, învrednicit de revelarea vieţii veşnice prin întruparea în temporalitate.
 
Ar fi fost cu adevărat trist să fiu în locul lui Tiţian, să ating perfecțiunea viciatã de nostalgia unei lumi imposibil de pãtruns, dar am dorit să petrec o clipă lângă el numai pentru a-i transmite salutările mele, felicitările universului. O poetică de ingeniozitate poate să domine actul de comunicare cu puterile spirituale ale universului numai dacă atmosfera şi expresivitatea tabloului îndeplinesc cerinţele unei opere literare.

Imaginaţia lui era un țesut viu care se refăcea constant din orice bucată a întregului numit “Lumea Mea”, întâmplător decis chiar în miezul compoziţiei, asigurând dimensiunile creaţiei cu subiectivismul unei certitudini de sine asumate prin utilizarea cunoaşterii venită din alt Univers.

Cu multă admiraţie, îl priveam ca pe un exemplu privilegiat de glorie ce se răsfrângea asupra întregii lumi, atâta căldură şi simţire emoţionantă se afla între el şi autoportretul său, mai sincer şi mai apropiat sufletului meu decât năzuinţele necugetate şi nemăsurate spre frumuseţile vieţii.

Am privit nu doar Self-Portrait, ci şi schiţele şi rupturile încercărilor precedente. Era atâta amărăciune în ele, dezgust faţă de imposibilitatea de a atinge desăvârşirea. Subiectul era bine încifrat în formula unei proze poetice trăită doar la persoana întâi, părând totuşi să reveleze sensul unei arte deschise la interpretare.

Destinului artistului, imortalizat prin mijloacele artei în culori apăsătoare, într-un spaţiu plin de încărcătură istorică și emoțională, părea a fi o predestinare spre mântuire, nu spre pierzanie.

Leadership: Te poţi gândi la tine ca la un dublu al tău prin accentuarea efectului de multiplicare a imaginii de sine într-un timp şi spaţiu adecvat preferinţelor de gândire a unei estetici pure?

Cu mare bucurie i-am oferit părerea mea vizavi de interpretarea moralizatoare tradusă de vizualul unui spectator static. Nu aveam de unde să ştiu ce efect hotărâtor va avea mica mea intervenţie în spaţiul său de reflecţie. Certitudinea vizuală tematizată de el cuprindea o stare de imensă mulţumire, ca atunci când îţi accepţi vârsta înaintată şi îţi permiţi să redai charisma unei existenţe din care rezultă un soi de prestigiu deosebit în faţa forţelor ineluctabile ale timpului.

Tiţian a rămas surprins de punctul meu de vedere, cu atât mai mult cu cât îmi dădeam seama că mă percepea ca o dezlegare a unei enigme pe care nu fusese în stare s-o rezolve la timpul său. O necunoscută în marea ecuaţie a unei libertăţi de expresie ce ţine seama de nişte reguli sfinte nescrise şi care i se oferea în dar ca privilegiu acordat sacrificiului de a considera bătrâneţea numai din punct de vedere cronologic, ca o variabilă goală.

Bătrâneţea, chiar în mijlocul supărărilor, este o raritate de mare preţ, având un farmec al ei izvorât din vitalitatea unei arte condiţionată de credinţă, din căldura apăsătoare a unei poveşti fără vârstă traversată de forţa explozivă a nuanţelor profunde de negru și maro bogat. De aici am tras concluzia că nu-i de ajuns să închipuieşti arta doar sub forma unui model de om exemplar, ci mai important este să treci prin marea aventură a eliberării individului din contextul care îl împovărează.

A gândi o estetică pură înseamnă să te transformi cu ajutorul culorilor, formelor şi a relaţiilor dintre ele, deci prin intermediul mesajului vizual, într-o poveste, într-un vis, într-o conştiinţă universală.

Leadership: Poţi să schimbi impresia intensă a unui episod deja trăit în termeni de “efect de contribuţie”, fără să fii constrâns de anumite termene limită să încremeneşti într-un tipar existenţial care înseamnă doar supravieţuire?

Chipul portretului său, luminat de nişte culori pale, radia o anumită căldură internă încărcată cu provocări ale învăţăturilor vieţii, formând armonia sufletului unui artist care şi-a atins scopul străduinţelor sale. Dar exista totuşi o anumită rigoare în aparenta sa blândeţe care parcă indica o anumită prioritate în utilizarea timpului, o anumită înclinaţie spre compromis, spre singurătate, spre culorile sumbre ale vieţii.

Vorbele sale, rămânând în istorie, îl vor salva de la orice aparenţe: "It is not bright colors but good drawing that makes figures beautiful."

Am cerut o clipă cât un vis, iar universul mi-a dat o veşnicie. Cu efect de contribuţie, am intrat într-o lume care şi-a dezvăluit secretele în faţa nemuririi pe măsură ce-am înaintat în jocul plin de sugestii a realităţii încadrată într-un tablou ce-şi poartă privitorii prin labirinturile unei minţi ferită de „păcatul" divertismentului exclusivist.

Departe de regrete, am înţeles şi am admirat splendoarea artei unui om desăvârşit. Este calmul dinaintea morţii, prevăzut în termenii de raportare la un univers fără margini.

Triumful Leadershipului este elogiul adus unei personalităţi marcante care durează doar o clipă, dar rămâne păstrat în veşnicie.

Povestea nesfârşită a unui artist într-o proiecţie astrală surprinde liniştea sufletească a artistului care a învins trecerea timpului prin măsura unui spaţiu parcurs de la profunzime la grandoare.

Înainte de a-i părăsi atelierul, Tiţian mi-a spus un lucru care va rămâne în istorie: “Pictura făcută sub presiune de către artiștii fără talentul necesar nu poate da naștere decât la lipsa formei, deoarece pictura este o profesie care necesită pacea minții.”

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us