Prețul unui trandafir nemuritor

Învață să te privești din perspectiva unei creații care nu încetează să uimească, luând în considerare compoziția unei imagini care te reprezintă prin natura ei.

Există ceva între mine și acest trandafir, e ceva în noi care ne vorbește în sens invers oricărei gravități a enigmaticului aparent derizoriu: decât în durere, în suferință, în rătăcire, mai bine orice altceva. El înfățișează frumusețea lumii drept o formă a imitației trăsăturilor unui artist care adaugă în tablourile sale planurile unei viziuni ale vieților pământești anterioare, rosturile intime ale unei explicații date universului: “de ce să exiști fără să trăiești prin însăși ascultarea timpului?”

Trandafirul evidențiază relația “aproape-departe” dintre pământ și univers, dintre exprimare și libertate, simbol al unui mare creator de frumos care adaugă spini convenționalității reprezentării sale pe scena vieții. Posedă o aură de mister care dăinuie asupra recepționării unor noțiuni transmise imaginativ, alteori grafic, în echivalența simbolică a unei ființe mature ce aspiră la perfecțiune.

Privindu-l în bătaia picăturilor de ploaie, simțindu-l transfigurat într-un credincios care înalță un imn de slavă Dumnezeului atotputernic, ca sub efectul unei magii petrecute direct în natură, mi-l închipuiesc pierdut în nemărginirea unei dureri profunde care îl năucește asemeni unui fulger, ca și când prezența lui în această lume ar fi trecută cu vederea. Îl simt plonjând într-un trecut sentimental, drum pe care îl face Spiritul într-un spațiu liniar pentru a verifica legile universului care guvernează viața omului, sub înrâurirea unui simbol sacru al creației, având farmecul unui cuvânt care se repetă obsesiv în templul nemuririi.

Dacă reușești să privești un trandafir ca pe un miracol al naturii, în sensul unei creații care crește continuu în însemnătate, poate vei învăța să citești și gândurile lui Dumnezeu.

Ești în stare să imprimi natura ființei tale în formarea unei imagini distincte, interpretând această experiență ca pe o călătorie într-un univers care se dezvăluie printr-o abordare unitară a esteticii?

Măreția trandafirului constă în sinceritatea unei clipe care se trăiește prin simțuri, nu prin rațiune. Prin acea tăcere care îți spune să ai răbdare și să nu te îndoiești de ceea ce simți, de ceea ce crezi. El cunoaște toate conflictele și controversele acestei lumi, dar și toate valențele valorice ale unei creații artistice de excepție care încă nu este pregătită să fie înțeleasă de muritorii de rând care se încurcă uneori cu zeii.

Experiența seculară a picturii îl consacră ca fiind legătura tainică între cer și pământ, un subiect cunoscător de realități diverse, un amestec superior de cunoaștere și credință, existând într-un anumit interval de timp suficient de mare încât să i se poată asocia mitul inițiatului într-o stare de "Alteritate" datorită sentimentului de a fi diferit.

Cu devotament, îi vorbesc ca unui prieten vechi și drag, alături de care am trăit o poveste de 2000 de ani, fără să mă feresc niciodată de reproșurile aduse unui obiect al iubirii care se termină cu litera i, până la un punct al atenționării justificate asupra autenticității unei narațiuni subiective.

Double Delight. Este compoziția unei imagini devenită clasică în opera unui pictor genial care se delectează cu mediul înconjurător și se afundă în trăirile sale redându-le prin culori cât mai acaparante. Ne-am atașat unul de celălalt. Îmi soarbe cu nesaț vorbele, ca și când ar vrea să smulgă din mine anii petrecuți împreună și să trăiască într-o singură clipă toată plinătatea unei creații menită să se extindă până la împlinirea sa definitivă, când Dumnezeu va fi “totul pentru toți”.

În trandafirul meu, Double Delight, se oglindește mereu începutul unei noi povești pline de emoție, o anumită plinătate și căldură, la fel cum în orice suflet bun strălucește o stea specială, la fel cum în orice infinitate de culori strălucește lumea interioară a unui artist care își desenează cu îndrăzneală viața. În el se înscrie viziunea din spațiul unei relații cu un univers complex în planul nemuririi.

Așadar, estetica care caracterizează dimensiunea portretistică a creației mele ține de claritatea cu care captez un moment din eternitatea timpului, un exemplu de frumusețe surprins într-un univers alternativ, bazat pe îngăduința naturii de a spune: “Înalță-ți spiritul spre culmile bucuriei de a da o nouă însemnătate lumii pe care o reprezinți și o împărtășești cu mult talent”.

Semnificația pe care o atribui imaginii tale de artist poate fi înțeleasă ca operă a unei naturi spirituale care favorizează întâlnirea cu “Creatorul unei lumi pline de metamorfoze” chemat să-și exprime viziunea în spațiul de memorie al timpului?

Singurătatea nu există în lumea trandafirului meu, nu atât pentru că vorbesc zilnic cu el, ci pentru că glasul meu pare întipărit în memoria unui timp care se repetă, înfăptuind întoarcerea unei părți din propria-mi ființă într-un cadru compozițional ales cu multă grijă, în care pictorul răsplătește natura cu expresii ale impulsului divin, ale frumosului, ale sensibilității, ale creativității, expresii ale modului în care mintea și sufletul au văzut și și-au imaginat lumea perfectă.

Cu adevărat, foarte puțini artiști au ajuns la cunoașterea trebuincioasă înțelegerii Marii Opere. Trandafirul, într-un plan vertical larg deschis, privit din punct de vedere al raportului logos-creație pare (în mod paradoxal) un act de renunțare la linie și obiect, putând fi perceput ca având drept substrat intelectul unei minți superioare la care se ajunge tocmai prin simplificarea trăitului.

“Am răscolit vreo durere, am înviat vreo cauză pierdută?” mă întreabă el aruncându-și cu sugestivitate o petală pe pământul umed, ca și când m-ar fi atenționat în privința unei legături eterne țesută între aspirațiile sufletești ale unui univers prea puțin explorat și complexitatea problemelor care intervin în dinamica subtilă a spațialității unei creații care depășește puterea de cuprindere a minții omenești.

“Cu siguranță”, i-am răspuns imediat, privindu-l cum se înclină în bătaia lină a vântului de primăvară. Dar nu i-am suflat nicio vorbă despre tot ceea ce credeam că se leagă de unirea noastră în duh, de slujirea aceleași cauze făurite de un univers complex care ține strict de spațiul imaginar al cuvântului tipărit cu glasul timpului.

Nu este niciodată prea târziu să-mi revin din dependența de frumos și să aleg anatomia unei suferințe datorate lipsei de înțelegere a unui univers mult prea superior amprentei existențiale pe care trandafirul a tipărit-o în memoria timpului, și în care mi-am înfășat propria ființă.

Leadershipul este speranța de viață a unei creații de geniu menită să-și găsească corespondența într-un univers paralel în care simpla redare grafică a realității nu mai prezintă nicio doză de spectaculos, doar trăitul prin comparație este ceea ce contează.

Dragul meu trandafir. Tu ai trăit mai mult decât toți și nu vei muri niciodată, te regăsești în tematica marilor picturi, împingi în prim planul imaginației artistului genialitatea de a fi original, ești perceput ca modalitate de a măsura expansiunea în timp a unui univers plin de semnificații.

Prin tine trăiesc capodopera unei vieți care continuă încetul cu încetul să se completeze cu echivalența simbolică a unei amulete magice, aducătoare de noroc, fiindcă deține puterile universului.

Prețul unui trandafir nemuritor este dat de legătura “raritate - ecou universal”. Face referire la produsul complex al unei creații unice realizată de un artist genial, înzestrat cu capacitatea de a descifra mesajul unui univers care nu încetează să se autodefinească ca ființă, natură, imagine și potențial de putere.

Natura ființei mele cuprinde bunătatea de a împărți cu un artist al naturii gândul și voia lui Dumnezeu: "Trăiește după cum îți dictează sentimentul de liniște sufletească."