Neculai Fantanaru

Totul depinde de cine conduce

Prima lege a ştiinţei în plan spiritual

On Februarie 06, 2022
, in
Legile Conducerii by Neculai Fantanaru

Nu putem cunoaşte lucrurile aşa cum sunt în sine, ci numai aşa cum ne apar.

Vă povesteam în articolul precedent despre marele inventator Alfred Nobel, căruia întreaga materie îi dădea mereu ascultare atunci când încerca să realizeze o nouă variantă (mult îmbunătăţită) a dinamitei. El a fost ferit de orice accident în lucrul cu substanţele cele mai explozive, deşi milioane de oameni mureau anual datorită dinamitei.

Într-o oarecare măsură, fără să întămpin vreo dificultate, dacă mi-aş măsura capacităţile de inventator prin experienţa confruntării cu moartea, cu privire la modul de a schimba o constantă a reprezentării cuceririi ştiinţei pe o traiectorie axiomatică unitară, atunci probabil m-aş ciocni de o latură trecută cu vederea, o excepţie, ceva ce nu aş fi gândit că pot face. O fi doar o problemă de credinţă şi de for interior?

Totuşi, sunt un inventator-autodidact, şi pe această cale sunt îndreptăţit să accept modul de încadrare a invenţiilor mele în categoria celor ce nu se rostesc, dar se închipuiesc. Fără excepţie, lucrul cu materia se poate transforma într-o relaţie desfăşurată între ceea ce proiectez ca intenție, și efectivitatea protecţiei pe care natura mi-o asigură cu un singur scop: pentru a-i lărgi valenţele de “miracol” în afara materiei vizibile.

Leadership: Poţi să te priveşti înăuntrul unei versiuni de evenimente imaginare, fără să fii dator să dai măsura propriei tale confruntări cu reprezentarea adevărului din jurul viziunii pe care o creezi?

Relația cu mine însumi este o punte către miracolul ştiinţei, o redimensionare a imagini care îmi permite să reproducă ceva, încât să dau o replică realului, dar în acelaşi timp este o confruntare între ceea ce consider a fi vechi și dorința de progres. Se creează astfel premisele unei evoluţii constante şi vizibile, fapt care lărgeşte orizontul cunoaşterii naturii vii (ca totalitate a evenimentelor de impact) şi a esenţei lucrurilor nevăzute.

În acest sens, moartea nu mai este văzută ca fapt natural în cartea vieţii, ci ca unul din coordonatele unei magii care este totodată un joc de o ghicire sublimă, desfăcându-se şi legându-se de mine printr-un exerciţiu al imaginarului şi al visului de a trece peste hotarul posibilităților omenești. Natura nu poate fi satisfacută să adauge un plus de complicitate reală cu Creatorul, decât prin recapitularea propriei mele experienţe de dedublare, deci sub formă fictivă.

Lucrurile merg întocmai cum mi-am dorit" spunea la un moment dat vrăjitorul Prospero într-o piesă de Shakespeare. Planul său îndrăzneţ se transformase într-un angajament care sfida moartea. Îi era din ce în ce mai uşor să stea în mijlocul lucrurilor care se întâmplau. Mai mult, el putea să observe totul, dar fără să fie văzut. Duhul pe nume Ariel, care era şi el nevăzut pentru orice ochi omeneşti, afară de-ai lui Prospero, ruşinat la gândul că ar putea să pară lipsit de recunoştinţă, s-a supus mereu poruncilor creatorului său.

Aici se aduc în prim plan caracteristicile unice ale legii care mişcă lucrurile: pentru a fi întindere, materia trebuie să fie forţă de pătrundere, de expansiune şi de rezistenţă. Apoi, dispunem de un mijloc de cunoaştere directă a realităţii, pe care ni-l oferă doar propriul nostru suflet. Iar activitatea sensibilă a sufletului, dirijată de virtutea perfectă, constituie puntea de trecere de la spiritual la material.

Leadership: Procedezi la identificarea capacităţilor tale de a face distincţie între imaginar şi real, prin maxima interpolare a unei imagini care poate fi obţinută doar prin respingerea ei?

Mai bine zis, ca deschizător al unei viziuni spre cele neînchipuite, pot să aplic orice lege a fizicii pentru a ajusta dimensiunea unei atare schimbări lumeşti într-o manieră subiectivă. Şi asta deoarece materia dispune de acea calitate de a forma puntea de trecere de la tărâmul spiritual la lumea fizică. Îndeosebi, principiul lui Fermat îmi place nespus să-l aplic pe fundalul miraculosului: “Timpul în care lumina străbate drumul geometric “s” într-un mediu oarecare este egal cu timpul în care lumina ar străbate drumul“l” în vid.”

Îndelunga căutare s-a încheiat într-un mod cu totul neaşteptat. Vizionarul a devenit un creator, şi nu orice fel de creator. Mai întâi am fost Alfred Nobel, apoi am fost Prospero, şi în final am devenit imaginea celor doi. Am scăpat ca prin minune din faţa oricăror nenorociri, ori de câte ori m-am jucat cu pericolul, şi am avut mereu duhul fenomenelor cereşti de partea mea, pe care am ştiut să le descifrez la timp cu ajutorul naturii. Mai mult decât atât, furia naturii s-a abătut asupra tuturor celor care mi-au dorit răul.

Nu, nu mă consider un Creator doar fiindcă m-am lăsat influenţat în procesul de descriere a imaginilor de ceea ce simţurile au perceput la contactul cu "obiectul descris". Ci pentru că, dincolo de limitele vizibilului, am introdus discret, ici-colo, pas cu pas, elemente de hazard, de improvizaţie, dar şi o serie de algoritmi miraculos–hiperbolici şi extensiile acestora într-un joc al expresivităţii.

Cu toate astea, dacă m-aş considera un model al universului în expansiune exponenţială, şi dacă gândirea mea ar fi proiectată în chimia necunoscută a materiei, pe lângă orice altfel de lege imanentă, probabil m-aş încadra cu nonşalanţă în tendinţa de a trece de la o percepţie obscură la alta mai clară, deci de la imperfect la un grad superior de perfecţiune.

Ceea ce leagă un Creator de întregul univers al creaţiei sale, în dimensiunea leadershipului, este acea parte a viziunii pe care el o foloseşte atunci când îşi îndreaptă atenția asupra celor care se văd doar printr-un joc al dublurii ce contrapune, în aceeași structură figurativă, o imagine fabuloasă și una simbolică.

Prima lege a ştiinţei în plan spiritual are ca punct de plecare următorul punct de vedere: Nu putem cunoaşte lucrurile aşa cum sunt în sine, ci numai aşa cum ne apar. Am un motiv serios sa spun acest lucru. Am acasă o carte pe care o citesc în continuu, fara sa mă mai pot opri. Sunt nevoia să traiesc în lumea ei fără să-mi forţez privirea, fiindcă ea are calitatea aceea specială de a şti dinainte să introducă în paginile ei toate momentele vieţii mele.

 

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
Cele 63 de calităţi ale liderului
Cele 63 de calităţi ale liderului

De ce să citeşti această carte? Pentru că este hotărâtoare pentru optimizarea performanţelor tale. Fiindcă pune accent mai mult pe latura umană decât pe conceptul de business, ceea ce permite cu uşurinţă citirea şi înţelegerea ei.

Leadership - Magia măiestriei
Leadership - Magia măiestriei

Trăsătura esenţială a acestei cărţi, faţă de altele existente pe piaţă din acelaşi domeniu, este aceea că descrie, prin exemple, competenţele ideale ale unui lider. N-am susţinut niciodată că eşte uşor să devii un lider foarte bun, dar dacă veţi urma pas cu pas...

Atingerea maestrului
Atingerea maestrului

Pentru unii lideri „a conduce” înseamnă mai mult a juca un joc de şah, un joc de inteligenţă şi perspicacitate; pentru alţii un joc de noroc, un joc pe care cred că-l pot câştiga mergând de fiecare dată la risc şi pariind totul pe o singură carte.

Leadership Puzzle
Leadership Puzzle

Am scris această carte, care combină într-un mod simplu dezvoltarea personală cu leadershipul, ca pe un joc de puzzle, unde trebuie să combinaţi toate piesele date pentru a reconstitui imaginea de ansamblu.

Performanţa în conducere
Leadership - Pe înţelesul tuturor

Scopul acestei cărţi este de a vă oferi cât mai multe informaţii preţioase prin exemple concrete, şi de a vă arăta o cale prin care să dobândiţi capacitatea de a-i determina pe ceilalţi să vadă lucrurile din aceeaşi perspectivă ca dumneavoastră.

Leadership - Pe înţelesul tuturor
Leadership - Pe înţelesul tuturor

Urmăresc în rândurile acestei cărţi să trezesc interesul omului obişnuit pentru acţiune şi succes. Mesajul acestui volum este că o naţiune puternică este format din oameni puternici şi de succes. Iar fiecare din noi are potenţial, deci succes…